Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

© Vatican Media
Papa Francisc: Audiența generală de miercuri, 1 mai 2024

Cateheze. Viciile și virtuțile. 18. Credința

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi aș vrea să vorbesc despre virtutea credinței. Împreună cu iubirea și speranța, această virtute este numită "teologală". Virtuțile teologale sunt trei: credința, speranța și iubirea. Pentru ce sunt teologale? Pentru că se pot trăi numai grație darului lui Dumnezeu. Cele trei virtuți teologale sunt marile daruri pe care Dumnezeu le oferă capacității noastre morale. Fără el noi am putea să fim prudenți, drepți, puternici și cumpătați, dar nu am avea ochi care văd și în întuneric, nu am avea o inimă care iubește și atunci când nu este iubită, nu am avea o speranță care îndrăznește împotriva oricărei speranțe.

Ce este credința? Catehismul Bisericii Catolice ne spune că credința este actul cu care ființa umană se abandonează liber lui Dumnezeu (nr. 1814). În această credință, Abraham a fost marele părinte. Când a acceptat să părăsească țara strămoșilor săi pentru a se îndrepta spre țara pe care i-o va indica Dumnezeu, probabil că a fost considerat nebun: de ce să părăsească cunoscutul pentru necunoscut, ceea ce este sigur pentru ceea ce este nesigur? Dar de ce să facă asta? Este nebun? Dar Abraham pornește, ca și cum ar vedea invizibilul. Asta spune Biblia despre Abraham: "A mers ca și cum ar vedea invizibilul". Este frumos acest lucru. Și tot acest invizibil îl va face să urce pe munte cu fiul Isac, unicul fiu al promisiunii, care numai în ultimul moment va fi cruțat de la jertfire. În această credință, Abraham devine părinte al unei lungi cete de fii. Credința l-a făcut rodnic.

Om de credință va fi Moise, care, primind glasul lui Dumnezeu chiar și atunci când îl puteau zdruncina mai multe îndoieli, a continuat să rămână statornic și să se încreadă în Domnul, și chiar să apere poporul care în schimb de atâtea ori nu avea credință.

Femeie de credință va fi Fecioara Maria, care, primind vestea îngerului, pe care mulți ar fi respins-o pentru că era prea angajantă și riscantă, răspunde: "Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău" (Lc 1,38). Și cu inima plină de credință, cu inima plină de încredere în Dumnezeu, Maria pleacă pe un drum ale cărui traseu și pericole nu le cunoaște.

Credința este virtutea care îl face pe creștin. Pentru că a fi creștini nu înseamnă înainte de toate a accepta o cultură, cu valorile care o însoțesc, ci a fi creștin înseamnă a primi și a păstra o legătură, o legătură cu Dumnezeu: eu și Dumnezeu; persoana mea și chipul iubitor al lui Isus. Această legătură este ceea ce ne face creștini.

Cu privire la credință, îmi vine în minte un episod din Evanghelie. Discipolii lui Isus traversează lacul și sunt surprinși de furtună. Ei cred că se descurcă prin forța brațelor lor, cu resursele experienței, dar barca începe să se umple cu apă și sunt cuprinși de panică (cf. Mc 4,35-41). Nu-și dau seama că au soluția sub ochii lor: Isus este acolo cu ei în barcă, în mijlocul furtunii, și Isus doarme, spune Evanghelia. Când în sfârșit îl trezesc, înfricoșați precum și supărați pentru că el îi lasă să moară, Isus le reproșează: "De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?" (Mc 4,40).

Iată, așadar, marea dușmană a credinței: nu este inteligența, nu este rațiunea, așa cum, vai de mine, unii continuă să repete în mod obsesiv, ci marea dușmană a credinței este frica. Pentru acest motiv credința este primul dar de primit în viața creștină: un dar care trebuie primit și cerut zilnic, pentru ca să se reînnoiască în noi. Aparent este un dar de mică importanță, și totuși este cel esențial. Când ne-au dus la izvorul baptismal, părinții noștri, după ce au anunțat numele pe care l-au ales pentru noi, au auzit că au fost întrebați de preot - asta s-a întâmplat la Botezul nostru -: "Ce cereți de la Biserica lui Dumnezeu?". Și părinții au răspuns: "Credința, botezul!".

Pentru un părinte creștin, conștient de harul care i-a fost dăruit, acela este darul de cerut și pentru copilul său: credința. Cu ea un părinte știe că, deși în mijlocul încercărilor vieții, copilul său nu se va îneca în frică. Iată, dușmanul este frica. Știe și că, atunci când va înceta să aibă un părinte pe acest pământ, va continua să aibă un Dumnezeu Tată în ceruri, care nu-l va părăsi niciodată. Iubirea noastră este așa de fragilă, și numai iubirea lui Dumnezeu învinge moartea.

Desigur, așa cum spune apostolul, credința nu este a tuturor (cf. 2Tes 3,2), și noi, care suntem credincioși, adesea ne dăm seama că avem numai o mică parte din ea. Adesea Isus ne poate reproșa, așa cum a făcut cu discipolii săi, că suntem "oameni cu puțină credință". Însă este darul cel mai fericit, singura virtute care ne este dat s-o invidiem. Pentru că acela care are credință este locuit de o forță care nu este numai umană; de fapt, credința "activează" harul în noi și deschide mintea la misterul lui Dumnezeu. Așa cum a spus Isus odată: "Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați spune sicomorului acestuia: «Dezrădăcinează-te și plantează-te în mare!» și v-ar asculta" (Lc 17,6). De aceea și noi, ca și discipolii, îi repetăm: Doamne, mărește credința noastră! (cf. Lc 17,5). Este o rugăciune frumoasă! O spunem toți împreună? "Doamne, mărește credința noastră". O spunem împreună: [toți] "Doamne, mărește credința noastră". Prea încet, un pic mai tare: [toți] "Doamne, mărește credința noastră!". Mulțumesc.

* * *

Și apoi să nu uităm să ne rugăm pentru pace: să ne rugăm pentru popoarele care sunt victime ale războiului. Războiul este mereu o înfrângere, mereu. Să ne gândim la martirizata Ucraina care suferă mult. Să ne gândim la locuitorii din Palestina și din Israel, care sunt în război. Să ne gândim la rohingya, la Myanmar, și să cerem pacea. Să cerem adevărata pace pentru aceste popoare și pentru întreaga lume. Din păcate astăzi investițiile care dau mai mult câștig sunt fabricile de arme. Teribil, să câștigi bani prin moarte. Să cerem pacea, să fie pace.

Pentru toți, binecuvântarea mea!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu




Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat