Iaşi: Mărturii ale inimilor înnobilate de prezenţa papei Francisc

Momentele preţioase din viaţa noastră care edifică tezaurul fiinţei în formă tridimensională (umană, interrelaţională şi spirituală) se verifică în largheţea minţii şi bunăvoinţa inimii.

Acum şi în viitor, timpul de har pe care Dumnezeu ni l-a oferit prin vizita Sfântului Părinte papa Francisc, să tămăduiască sufletele rănite, să dăruiască marea bucurie de a merge împreună pe drumul credinţei privind la cer mereu, jertfa minţii şi a mâinilor să aducă roade îmbelşugate şi mântuitoare. Iar puterea tăcerii, a răbdării şi a prieteniei obţinută prin rugăciune evlavioasă să ne transforme în mărturisitori credibili ai Evangheliei.

Mărturii

• Copii care au participat la procesiune

  • "Mă numesc Tiberiu, am 14 ani şi am o soră, Maria Cezara, în vârstă de 10 ani. Cred că suntem nişte copii normali, dar mama consideră că suntem norocoşi, deoarece am avut ocazia să stăm aproape de papa Francisc la 1 iunie 2019. Suntem norocoşi, deoarece am fost printre cei 20 de copii care au avut privilegiul ca în această zi specială să însoţească icoana făcătoare de minuni de la Cacica a Sfintei Fecioare, care a plecat în procesiune din catedrala noastră şi a fost depusă pe scenă, în aşteptarea Sfântului Părinte. Chiar dacă nu am dat mâna cu Sanctitatea sa, am fost aproape de el şi pot spune că, împreună cu sora mea, am simţit o emoţie puternică şi o bucurie de nedescris la vederea zâmbetului cu care Sfântul Părinte ne-a încărcat cu energie. Chiar dacă vremea nu a fost prielnică evenimentului, la sosirea Sfântului Părinte, norii s-au risipit, soarele şi-a făcut apariţia, iar evenimentul a fost unul reuşit. Nu vom uita niciodată această zi!" (Maria Cezara şi Tiberiu Penelea, Iaşi)

• Tineri care au fost membri ai corului

  • "Experienţa întâlnirii cu papa Francisc emană şi astăzi, la aproximativ trei săptămâni de la vizita Sanctităţii sale, amintiri imperisabile, de o încărcătură emoţională însemnată. Pentru un tânăr ca mine, care a trăit oportunitatea de a face parte din corul organizat pentru a-l încânta pe papa, pot spune că Dumnezeu mi-a oferit şansa de a fi mai aproape de liderul Bisericii Catolice, pentru a mă încărca şi eu cu o energie vitală, cu un suflu al credinţei îmbrăcat în entuziasm şi bucurie. Am fost şi sunt impresionat de cuvintele papei care au umplut întreg centrul Iaşului cu o mantie a înţelepciunii plină de încurajare, de sens şi de îndemn la pace şi unitate! Îi doresc Sanctităţii sale să cârmuiască turma încredinţată de Dumnezeu cu pricepere, cu umilinţă şi mai ales, să fie ca şi până acum, pentru fiecare credincios în parte, un tată spiritual şi un prieten al cărui sfat să ne conducă pe calea cea bună de urmat!" (Carmil Matia Georgio Chelaru, Iaşi)

  • "La 1 iunie 2019 am avut oportunitatea de a fi membru în corul ce îl însoţea pe Sanctitatea Sa papa Francisc în rugăciunile sale de la Iaşi. Acest eveniment are pentru mine o însemnătate deosebită, care a reuşit să rămână ca o amprentă în sufletul meu. Alături de ceilalţi corişti din Juvenes Ecclesiae, Corul mare al catedralei, corurile seminariştilor şi cele două coruri din Bacău, am reuşit să ne unim inimile şi să intonăm într-un singur glas această mare bucurie. În repertoriu au fost cântece cunoscute de către pelerini, pe care le-am cântat împreună, aşa cum ne-a îndemnat papa Francisc, dar au fost şi cântece special compuse pentru această zi: Să mergem împreună, fiind imnul întâlnirii, Ave Maria şi Suntem chemaţi la iubire. Ca membru al corului am avut privilegiul de a simţi fericirea alături de pelerini, copii, tineri, bătrâni, care uniţi prin credinţa lor l-au aşteptat cu nerăbdare pe papa, în ciuda ploii zdravene venită ca o binecuvântare pentru popor!" (Teofana Simon, Iaşi)

• Familii care au stat pe scenă

  • "A fost special, a fost emoţie pură şi un exerciţiu spiritual de o încărcătură maximă, mai ales că s-a întâmplat cu o lună şi jumătate înaintea aniversării a 25 de ani de căsătorie! Am plâns de câteva ori, începând chiar cu clipa în care am plecat în procesiune cu icoana Maicii Domnului de la Cacica, alături de familiile din Dieceză. Când am urcat pe scena pregătită familiilor, am văzut cât de mulţi oameni erau în faţa Palatului Culturii şi care aşteptau, în linişte, cu zâmbete şi smerenie să-l vadă şi să-l asculte pe papa Francisc. Am plâns din nou... Toată lumea cânta alături de corul care a fost, pur şi simplu, divin! Şi toţi se bucurau încurajaţi în bucurie de părintele Felix Roca care a fost excepţional pe scenă. Am urmărit momentele atât de impresionante din catedrală, acolo unde papa a binecuvântat bolnavii şi am adorat gestul lui de a da lanţurile la o parte, pentru a intra între cei care l-au aşteptat cu atâta iubire şi credinţă. Iar tânărul cu tetrapareză spastică care l-a îmbrăţişat cu atât de multă bucurie pe papă mi-a mai smuls o lacrimă. Apoi, l-am zărit... În papamobil, salutând mulţimea care trecuse peste ploaie şi gheaţă... Şi am plâns.... Când a urcat pe scenă am realizat că suntem la mai puţin de 50 metri de el şi am privit cu uimire un om atât de simplu, de senin, de modest şi de cald. Lacrimile au apărut încă o dată atunci când bunica din familia cu 11 copii s-a adresat papei în cuvinte atât de simple. Cuvinte simple a folosit şi Sanctitatea Sa atunci când s-a adresat pelerinilor. Cred că am plâns cam tot discursul pe care l-a rostit cu vocea sa atât de blândă.

  • Am fost impresionată de cât de bine şi-a adaptat cuvântul la realitatea din zona noastră şi la cât de multe ne-a transmis în doar câteva fraze atât de iscusit scrise. M-a impresionat şi când, la sfârşit, ne-a spus să ne rugăm pentru el. Şi, apoi, m-am întrebat de câte ori ne rugăm noi pentru alţii. De câte ori încercăm să mergem împreună, exact aşa cum ne cerea papa în mesajul călătoriei sale apostolice în ţara noastră. Atunci am văzut alţi oameni şi mă bucur că noi, ieşenii, am arătat cât de primitori, de buni şi de civilizaţi suntem. Să ne dorim şi noi să rămânem aşa cum am fost atunci şi să nu uităm că fericirea noastră este, de fapt, fericirea celor din jurul nostru şi să nu încetăm să construim cărări între vecini. Pe 1 iunie am văzut cum se nasc miracolele, atunci când, pe un cod de ploi, norii s-au risipit şi soarele şi-a făcut apariţia. Felicitări tuturor celor implicaţi în organizarea evenimentului! Aţi fost la înălţime, iar, cu siguranţă, ieşenii au fost mândri că sunt ieşeni!" (Fam. Carmen şi Maricel Ghercă, Iaşi)

  • "Au trecut cele trei zile în care Sfântul Părinte a fost în mijlocul nostru. A fost atât de aproape de noi, poate chiar mai mult decât ne-am fi aşteptat. Unii l-au văzut de la câţiva zeci de metri, cocoţaţi pe un gard, alţii de mai aproape, lipiţi de balustrade, umăr la umăr cu oameni pe care poate că nu i-au mai văzut vreodată, dar care acum erau cei mai buni vecini. Cu toţii am văzut bucuria pe care o transmitea Sfântul Părinte şi am primit binecuvântarea sa de papă. Eu însă cred că l-am văzut peste «protocolul» impus de moment, l-am văzut mai mult ca pe un bunic, bunicul Francisc, cel care strânge în jurul său familia şi care are sfaturi sau o vorbă bună pentru fii, iar pentru nepoţii aşezaţi pe genunchii săi are pregătită câte o glumă sau măcar ştie cum să îi facă să zâmbească. Cu ce rămânem după această vizită? Exact cu ce rămânem după o vizită la un bunic bun şi înţelept: cu acele cuvinte prin care îi dăm mare dreptate şi care ne fac să ne simţim uşor vinovaţi, deşi bunicul nu ne-a certat, cu hotărârea de a schimba ceva în bine în viaţa noastră, deşi bunicul nu ne-a spus că am greşit cu ceva". (Fam. Cristina şi Eduard-Ciprian Mate, Bacău)

• Familie binecuvântată de papa Francisc în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină"

  • "A fost o aşteptare lungă. A meritat. Cu cât ziua de 1 iunie se apropia cu atât emoţia, şi o trepidaţie în plus a inimii, creştea încet, încet... Aici la catedrală totul a intrat în «linie dreaptă» în ajun... Totul era pregătit. Mama, însoţită de un frate, şi-a luat locul în bancă. Aşteptarea a meritat! La intrarea în catedrală, Sfântul Părinte a binecuvântat-o pe mama prin impunerea mâinii drepte pe cap şi, prin ea, ne-a binecuvântat toată familia. M-a impresionat simplitatea şi firescul din fiecare gest al papei Francisc! Am strigat, m-am bucurat împreună cu cei din jurul meu de acest minunat dar divin şi care are un nume: Francisc! Despre tot ce s-a întâmplat, despre trăiri interioare, despre semne şi interpretări spaţiul acestui gând e prea mic. Iar Sfântul Părinte e mare prin simplitate şi umilinţă, prin firesc şi dăruire în cei aflaţi la periferie. Am simţit asta! Au simţit-o toţi cei care l-au întâlnit!" (Fam. Emil Bejan, Iaşi)

• Comuniune de suflet cu preoţi şi seminarişti

  • "Când retrăiesc vizita Sfântului Părinte papa Francisc la Iaşi, acasă la noi, nu am cum să nu mă umplu de bucurie şi recunoştinţă. Sentimentele şi gândurile care îmi trec prin minte sunt multe, dar voi încerca să redau doar câteva idei. Pentru Sanctitatea Sa, a fost o vizită, un pelerinaj, dar pentru noi a fost o viziune, o revelare a Tatălui prin urmaşul sfântului Petru. De obicei, apostolii, când mergeau în misiune, când vizitau anumite comunităţi o făceau pentru a le întări credinţa. La fel şi Sfântul Părinte a adus bucuria pe chipul celor adunaţi să-l întâlnească, prezenţa sa nu a fost un oarecare eveniment artistic sau cultural, ci o adevărată experienţă de credinţă, prezenţa sa ne-a unit, simţeam toţi aceeaşi bucurie şi emoţie, simţeam toţi că Dumnezeu ne vorbeşte şi ne zâmbeşte. Simţeam că cel pe care l-am aşteptat cu emoţie şi nerăbdare timp de opt ore în ploaie sau soare, era cu adevărat un trimis al Tatălui nostru ceresc, iar el avea pe chip bucuria sinceră şi adevărată de a ne întâlni. Şi acest lucru, această întâlnire a meritat orice aşteptare, orice sacrificiu. Nici măcar furtuna nu a reuşit să gonească sau să întristeze pe cineva, toţi au păstrat această bucurie pe chip. Un alt moment important a fost cel în care Sfântul Părinte a urcat pe scenă. Aceasta a căpătat un alt sens decât cel cu care suntem obişnuiţi. Nu mai era un loc de spectacol şi de distracţie, ci un loc de rugăciune, de bucurie adevărată. Urcarea lui pe scenă a fost şi urcarea noastră! Ne-a urcat şi ne-a înălţat la Dumnezeu! Scena nu a mai fost elementul care-l separa pe artist de public, ci legătura, liantul care apropie şi uneşte pe cei de pe scenă şi pe cei din afara ei, cu Dumnezeu. Eram toţi implicaţi în acest spectacol, eram toţi protagonişti, eram toţi uniţi cu Cristos...". (Pr. Antony Kalai Selvan, SdC, Iaşi)

  • "Întâlnirea cu papa Francisc este pentru mine încă o amintire vie. Un moment unic în viaţa mea pe care l-am trăit cu bucurie alături de fraţii mei. Când l-am văzut pe Sfântul Părinte în mijlocul nostru răsuna în mintea mea cuvintele Să mergem împreună. Mă bucuram, să văd că în această zi importantă alături de noi mai erau şi alte persoane ce aparţineau de alte confesiuni care participau cu bucurie la mărturia noastră de credinţă!" (Seminarist Ştefan Lenghen, Pârgăreşti)

  • "Această întâlnire mariană cu tinerii şi familiile de la Iaşi a fost pentru mine un eveniment cu o imensă încărcătură spirituală. A fost o mare bucurie de a-l primi pe Sfântul Părinte aici, la Iaşi, în capitala Moldovei. Dar această bucurie a fost cu atât mai mare cu cât am reuşit să fiu foarte aproape de papa Francisc, ţinând cartea în momentele de maximă importanţă, anume rugăciunea de consacrare a poporului către sfânta Fecioară Maria de la Cacica şi binecuvântarea finală. Sper ca această bucurie să fie mereu vie în mintea mea şi în sufletul meu, şi să fie un pas întăritor pentru drumul meu către sfânta Preoţie" (Seminarist Iulian Robert Gherghel, Tupilaţi)

• Voluntari zâmbitori în slujirea pelerinilor

  • "Întâlnirea cu Sfântul Părinte a fost pentru mine un cumul de emoţii începând de la entuziasmul pregătirii acesteia din rolul de voluntar, aşteptarea participanţilor şi întâlnirea efectivă cu cel atât de mult aşteptat: papa Francisc. Ca voluntar am avut darul şi bucuria de a fi aproape de punctul zero al întâlnirii şi anume, scena pregătită special cu ocazia acestui eveniment. Ceea ce am surprins peste tot în jurul meu a fot emoţia, bucuria, seninătatea şi speranţa cu care toţi participanţii îl aşteptau pe Sfântul Părinte, dincolo de vremea capricioasă, statul în picioare, oboseala acumulată... Era un sentiment că indiferent ce se întâmplă, noi rămânem acolo, prezenţi să-l întâmpine cu inimile deschise pe cel care venea cu o inimă plină de bunătate, simplitate şi iubire paternă. Aşa l-am simţit pe Sfântul Părinte când a coborât din papa mobil şi la doar câţiva paşi distanţă de mine i-a îmbrăţişat pe copilaşii care i-au oferit flori. Am simţit o bucurie imensă care mi-a cuprins sufletul şi un vis, o speranţă, o aşteptare devenită realitate atât de aproape de mine. Inima îmi era atât de plină de bucurie şi mulţumire, încât nu-mi mai doream nimic altceva decât să-i surprind încă o dată privirea sa blândă, atât de aproape de oameni, sufletul său atât de umil şi plin de simplitate. Am exclamat atunci împreună cu ceilalţi voluntari din jurul meu: Vivat Papa! Ce dar frumos oferit de Domnul! Şi această bucurie, pace, speranţă şi simplitate primite de la Sfântul Părinte, au rămas ca un ecou profund în sufletul meu multe zile după plecarea sa. Îi mulţumesc Domnului pentru darul deosebit pe care mi l-a oferit prin trimisul său şi tuturor voluntarilor şi celorlalte persoane cu care am putut împărtăşi aceste momente unice!" (Cristina Budău, Iaşi)

  • "Întâlnirea cu papa Francisc la Iaşi este unul dintre acele momente care rămân întipărite în inimă. A fost, probabil, un moment unic în viaţă. De fiecare dată când l-am întâlnit pe papa - la Roma şi în Vatican - l-am simţit un om blând, simplu şi frumos, un adevărat păstor şi prieten, după inima lui Cristos. Aşadar, am aşteptat cu entuziasm şi întâlnirea cu el tocmai pe meleagurile noastre. Cu ocazia acestei vizite a Sfântului Părinte la Iaşi am avut posibilitatea să reîntâlnesc vechi prieteni, tineri din toată Moldova, formând împreună o mare echipă de voluntari care s-a îngrijit de toate aspectele acestui eveniment important. Când a sosit momentul mult aşteptat, am primit cu emoţie şi multă bucurie salutul şi cuvintele papei Francisc, precum şi zâmbetul său cald şi luminos care a oprit ploaia, a înseninat cerul Iaşului şi inimile noastre". (Maria-Cosmina Barticel, Piatra Neamţ)

  • "Am avut marele privilegiu să fiu în catedrală împreună cu bolnavii, ca însoţitor. După câteva ore de aşteptare şi rugăciune, Sfântul Părinte a intrat în catedrală, cu privirea duioasă, zâmbind, nu pot reda în cuvinte pacea, lumina, care s-a instaurat printre noi odată cu apariţia sa. Când a ajuns în dreptul nostru, l-am strigat (nu m-am putut abţine), şi a venit spre persoanele bolnave de lângă mine, şi astfel am dat şi eu mâna cu "dulcele Cristos pe pământ". Sfântul Părinte a înaintat, salutând pe cei care erau pe culoar, şi, la un moment dat a ridicat şnurul care delimita spaţiile şi a salutat toţi bolnavii. În faţa relicvei şi a icoanei fericitului Anton Durcovici, Sfântul Părinte a rămas recules în rugăciune câteva clipe, părea că era doar el şi testamentul fericitului. Mărturia unui bolnav: «Sfântul Părinte s-a apropiat de mine, pentru câteva clipe mi s-a părut că-l vad pe Isus. Papa Francisc m-a privit direct în ochi, am văzut în privirea sa un ocean de umilinţă, modestie, delicateţe, dragoste, mult, mult har. Cred că doar în cer voi mai trăi asemenea emoţii, bucurii. Acolo sunt sigur că-l voi întâlni şi pe cel care l-a trimis pe Sfântul Părinte papa Francisc la Iaşi»". (Eugenia Dămătăr, Iaşi)

  • "Cu toate că au trecut deja aproximativ trei săptămâni de la vizita Sfântului Părinte papa Francisc la Iaşi, simt încă fiorul şi bucuria imensă din acele zile. Consider că am primit un mare dar din partea lui Dumnezeu, acela de a fi voluntar în catedrală şi de a însoţi bolnavii şi persoanele în vârstă. Nu aş fi crezut ca as putea ajunge atât de aproape de persoana Sfântului Părinte şi că îmi va tresălta inima de bucurie atunci când privirile noastre se vor întâlni. Surprinsă fiind de zâmbetul său magnific care m-a cucerit, am simţit în acel moment prezenţa divină. Mi-am dorit nespus să mă fac utilă la această mare sărbătoare şi de aceea m-am înscris ca voluntar. Voiam să particip într-un mod activ, să pot oferi din timpul meu şi să trăiesc emoţiile cu cei care aveau cea mai mare nevoie. Chiar dacă am fost prezentă în curtea catedralei încă de la orele dimineţii, nu a fost nicio urmă de oboseală la sfârşitul zilei, deoarece am fost ocupată să conduc diverse persoane la locurile deja distribuite, am fost absorbită de unele poveşti de viaţă şi mai ales am simţit mulţumirea de pe chipul lor. Mulţi dintre cei prezenţi erau pentru prima oară în vizită la catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi şi îi admirau plini de emoţie frumuseţea şi aşteptau entuziasmaţi sosirea Sfântului Părinte în mijlocul lor. Ii mulţumesc din suflet Domnului pentru onoarea de a participa activ la această mare sărbătoare, mai ales pentru că m-am simţit copleşită cu multe haruri şi pentru că am fost din nou fericită, împărtăşind cu alţii o mare fericire". (Iolanda Budău, Bacău)

  • "Şi noi am fost norocoşi să formăm împreună această echipă mare şi frumoasă! Chiar dacă nu a fost uşor, împlinirea simţită la finalul zilei de 1 iunie acoperă toată oboseala şi greul din timpul pregătirilor. S-a meritat efortul! A fost o experienţă de neuitat!" (Ana Petrina, Roman)

  • "Felicitări tuturor! Mult succes! Implicaţi-vă în activităţi de voluntariat! Pe mine, voluntariatul m-a ajutat să cresc şi să preţuiesc munca pe care o desfăşor cu ceilalţi. Aşa cum spunea papa Francisc, voluntarii sunt o resursă importantă pentru lume! Are nevoie de voi! Au fost zile pline de frumos şi bucurie. Papa Francisc are un har deosebit de a te face să te conectezi cu el, să simţi pacea, bucuria şi credinţa!" (Adriana Ianuş, Roman)

A consemnat
prof. Lăcrămioara Boroş,
voluntar

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: Iaşi: Mărturii ale inimilor înnobilate de prezenţa papei Francisc

* * *

Secţiunea specială "Papa Francisc în România": www.ercis.ro/papafrancisc

lecturi: 2613.