Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Papa în România: Conferință de presă a Sfântului Părinte Francisc în zborul de întoarcere din România (2 iunie 2019)

Gisotti:

Bună seara! Bine ați venit, Sfinte Părinte, bine ați venit voi toți. Zbor de întoarcere... Sfinte Părinte, motoul acestei călătorii era "Să mergem împreună", dar și "să zburăm împreună", pentru că într-adevăr am zburat mult precum și angajarea, oboseala... În discursul adresat presei externe, în urmă cu puține zile, încheiați spunând: "Văd îndeosebi în călătoriile apostolice truda voastră". Iată oboseala, pasiunea, angajarea colegilor care au relatat această călătorie... Astăzi este Ziua Comunicațiilor Sociale, așa cum știți, dedicată nouă, ca jurnaliști, lucrători ai comunicației, cu tema "Suntem mădulare unii altora". Iată, Sfinte Părinte, știu că înainte de întrebări vreți să ne oferiți o scurtă reflecție despre această Zi dedicată nouă.

Papa Francisc:

Bună seara. Multe mulțumiri pentru compania voastră! Așa cum a spus Gisotti, astăzi această Zi se referă la voi, îndreaptă gândul nostru spre voi. Voi lucrați în comunicații, voi sunteți lucrători - așa cum a spus Alessandro -, dar înainte de toate voi sunteți, ar trebui să fiți, martori ai comunicării. Astăzi comunicarea merge înapoi, în general; merge înainte contactul: a face contacte și a nu ajunge la comunicare. Și voi, prin vocație, sunteți martori ai comunicării. Este adevărat, trebuie să faceți contacte, dar să nu vă opriți acolo, să mergeți înainte. Vă urez să mergeți înainte în această vocație, în această mărturie a comunicării, pentru că acest timp are atâta nevoie de mai puțin contacte și de mai multă comunicare. Mulțumesc. Felicitări pentru Ziua voastră. Și acum înainte cu întrebările.

Gisotti:

Așadar, Sfinte Părinte, așa cum este tradiția, primele două întrebări sunt adresate de mass-media din țara în care am fost. Începe Diana Dumitrașcu de la televiziunea română TVR. Vă rog:

Diana Dumitrașcu:

Sfinte Părinte, vă mulțumim pentru vizita dumneavoastră în România. Sanctitate, dumneavoastră știți că milioane de conaționali au emigrat în ultimii ani. Care este mesajul dumneavoastră pentru o familie care își lasă copiii pentru a merge să muncească în străinătate cu scopul de a le asigura o viață mai bună? Mulțumesc.

Papa Francisc:

Înainte de toate, asta mă face să mă gândesc la iubirea familiei, pentru că despărțirea în două, în trei nu este un lucru frumos. Există mereu nostalgia de a fi împreună. Dar despărțirea pentru ca să nu lipsească nimic familiei este un act de iubire. La Liturghia de ieri am auzit ultima intenție a acelei doamne care lucra în străinătate pentru a ajuta familia. Întotdeauna o astfel de despărțire este dureroasă. Dar de ce pleacă? Nu pentru a face turism, din necesitate. Necesitate. Și de atâtea ori, nu pentru că țara nu găsește... De atâtea ori sunt rezultate ale unei politici mondiale care au incidență asupra acestui lucru. Știu care este istoria țării tale, după căderea comunismului... Apoi atâtea, atâtea firme străine au închis pentru a merge în străinătate ca să câștige mai mult. A închide astăzi o firmă înseamnă a lăsa oameni pe stradă. Și aceasta este o nedreptate mondială, generală, de lipsă de solidaritate. Este o suferință. Cum să luptăm? Încercând să se deschidă surse de muncă. Nu este ușor; nu este ușor în situația mondială actuală a finanțelor, a economiei. Dar gândiți-vă că voi aveți un nivel de nașteri impresionant: aici nu se vede iarna demografică pe care o vedem în Europa. Este o nedreptate a nu putea avea o sursă de muncă pentru atâția tineri. Și pentru aceasta urez ca să se rezolve această situație care nu depinde numai de România, ci de ordinea mondială financiară, de această societate a consumismului, a lui a avea mai mult, a lui a câștiga mai mult... Mulțumesc.

Gisotti:

Acum vă adresează întrebarea Cristian Micaci de la Radio Maria - România.

Cristian Micaci:

Sfinte Părinte, așa cum a spus și directorul mai devreme, s-a vorbit mult în aceste zile despre "mersul împreună". Acum, la plecarea dumneavoastră, eu aș vrea să întreb: ce ne sfătuiți pe noi, din România? Care ar trebui să fie raporturile dintre confesiuni, în mod deosebit între Biserica catolică și cea ortodoxă - minoritatea catolică și majoritatea ortodoxă - raportul dintre diferitele etnii și raportul dintre lumea politică și societatea civilă?

Papa Francisc:

În general, eu aș spune, raportul mâinii întinse, când există conflicte. Astăzi o țară în dezvoltare cu un nivel ridicat de nașteri cum sunteți voi, cu acest viitor nu-și poate permite luxul de a avea dușmani înăuntru. Trebuie să se facă un proces de apropiere, mereu: între diferitele etnii, diferitele confesiuni religioase, mai ales cele două creștine... Acesta este primul lucru: mereu mâna întinsă, ascultarea celuilalt. Cu ortodoxia: voi aveți un mare patriarh, un om cu inimă mare și un mare studios. Cunoaște mistica Părinților din deșert, mistica spirituală, a studiat în Germania... Este și un om al rugăciunii. Este ușor să te apropii de Daniel, este ușor, pentru că eu îl simt frate și noi am vorbit ca frați. Eu nu voi spune: "Dar pentru ce voi...", iar el nu va spune: "Dar pentru ce voi...". Să mergem împreună! Având mereu această idee: ecumenismul nu înseamnă a ajunge la sfârșitul partidei, al discuțiilor; ecumenismul se face mergând împreună. Mergând împreună. Rugându-ne împreună. Ecumenismul rugăciunii. Avem în istorie ecumenismul sângelui: când îi ucideau pe creștini nu întrebau: "Tu ești ortodox? Tu ești catolic? Tu ești luteran? Tu ești anglican?". Nu. "Tu ești creștin", și sângele se amesteca. Un ecumenism al mărturiei, este un alt ecumenism. Al rugăciunii, al sângelui, al mărturiei. Apoi, ecumenismul săracului, cum îl numesc eu, care este a lucra împreună, în ceea ce putem, a lucra pentru a ajuta bolnavii, neputincioșii, oamenii care sunt la marginea minimei bunăstări: a ajuta. Mt 25: acesta este un frumos program ecumenic, nu-i așa? A merge împreună, și asta este deja unitate a creștinilor. Dar să nu așteptăm ca teologii să se pună de acord pentru a ajunge la Euharistie. Euharistia se face în fiecare zi cu rugăciunea, cu amintirea sângelui martirilor noștri, cu faptele de caritate precum și iubindu-ne. Într-un oraș din Europa era un raport bun - există! - între arhiepiscopul catolic și arhiepiscopul luteran. Arhiepiscopul catolic trebuia să vină în Vatican duminică seara și a sunat că va sosi luni dimineață. Când a venit, mi-a spus: "Scuză-mă, dar ieri arhiepiscopul luteran a trebuit să meargă la o reuniune și mi-a cerut: «Te rog, vino la catedrala mea și fă tu celebrarea»". Există fraternitate! A ajunge la asta este mult! Și predica a făcut-o catolicul. N-a făcut Euharistie, dar predica a făcut-o. Aceasta este fraternitate. Când eu eram la Buenos Aires am fost invitat de Biserica scoțiană să fac multe predici și mergeam acolo, făceam predica... Se poate! Se poate merge împreună. Unitate, fraternitate, mână întinsă, a ne privi cu bunătate, a nu vorbi rău despre alții... Defecte avem toți, toți. Dar dacă mergem împreună, defectele le lăsăm deoparte: pe acelea le critică "holteii"... Mulțumesc.

Gisotti:

Xavier Lenormand, de la mass-media franceză.

Xavier Lenormand:

Sanctitate, întrebarea mea amintește un pic pe cea de mai înainte. În prima zi a acestei călătorii, dumneavoastră ați mers în catedrala ortodoxă pentru un moment frumos, dar și un pic dur, al rugăciunii Tatăl Nostru. Un pic dur pentru că, dacă ortodocșii și catolicii erau împreună, nu s-au rugat împreună. Dumneavoastră tocmai ați vorbit despre ecumenismul rugăciunii. Așadar întrebarea mea este: Sanctitate, la ce v-ați gândit când ați rămas în tăcere în timpul rugăciunii Tatăl Nostru în română? Și care sunt următorii pași concreți în acest a merge împreună? Mulțumesc, Sanctitate.

Papa Francisc:

Eu îți voi face o destăinuire: eu n-am rămas în tăcere, m-am rugat Tatăl Nostru în italiană. Și tu? Bine. Și am văzut, în timpul rugăciunii Tatăl Nostru, că majoritatea oamenilor se ruga fie în română, fie în latină. Oamenii merg dincolo de noi conducătorii: noi conducătorii trebuie să facem echilibre diplomatice pentru a asigura ca să mergem împreună. Există obiceiuri, reguli diplomatice care este bine să fie păstrate pentru ca lucrurile să nu se dărâme; însă poporul se roagă împreună. Și noi, când suntem singuri, ne rugăm împreună. Aceasta este o mărturie. Eu am experiența de rugăciune cu atâția, atâția păstori luterani, evanghelici și chiar ortodocși. Patriarhii sunt deschiși. Da, și noi catolicii avem oameni închiși, care nu vor și spun: "Nu, ortodocșii sunt schismatici". Sunt lucruri vechi. Ortodocșii sunt creștini. Dar există grupuri catolice un pic integraliste: trebuie să-i tolerăm, să ne rugăm pentru ei pentru Domnul și Duhul Sfânt să le înmoaie un pic inima. Dar eu m-am rugat. Amândoi. Nu l-am privit pe Daniel, dar cred că el a făcut la fel.

Gisotti:

Mulțumim, Sfinte Părinte. Acum vă adresează întrebarea Manuela Tulli de la Ansa.

Manuela Tulli:

Bună seara, Sfinte Părinte. Am fost în România, țară care s-a arătat europeistă. În aceste alegeri recente, unii lideri politici, ca vice-premierul nostru Matteo Salvini, au făcut campanie electorală arătând simboluri religioase: la adunări am văzut rozarii, cruci, consacrări la Inima Neprihănită a Mariei. Voiam să știu ce impresie v-a făcut asta și dacă este adevărat, cum spun unele indiscreții, că dumneavoastră n-ați vrut să-l întâlniți pe vice-premierul nostru.

Papa Francisc:

Mai întâi - încep de la a doua - eu n-am auzit ca vreunul din guvern [italian], cu excepția premierului, să fi cerut audiență. Niciunul. Pentru a cere o audiență, trebuie vorbit la Secretariatul de Stat, se cere audiență. Premierul Conte a cerut-o și a fost dată, așa cum indică protocolul. A fost o audiență frumoasă, cu premierul, de o oră sau mai mult, probabil. Un om inteligent, un profesor care știe despre ce vorbește. Cu privire la vicepremieri, n-am primit cereri, nici de la alți miniștri. Da, pe președintele Republicii l-am primit.

Al doilea, cu privire la aceste imagini. Am mărturisit de atâtea ori că dintre ziare eu citesc două: "ziarul partidului", adică "L'Osservatore Romano", pe acesta îl citesc și ar fi frumos ca voi să-l citiți, pentru că acolo sunt chei de interpretare foarte interesante. Precum și lucruri pe care le spun eu care sunt acolo. Și apoi "Il Messaggero", care-mi place, Il Messaggero, pentru că are titluri mari: eu îl răsfoiesc așa, uneori mă opresc... Și n-am intrat în aceste știri ale propagandelor, cum a făcut un partid sau altul propaganda electorală... Cu adevărat.

Există un al treilea element, în asta mă mărturisesc ignorant: eu nu înțeleg politica italiană. Este adevărat, trebuie s-o studiez, n-o înțeleg. A spune o opinie despre atitudini dintr-o campanie electorală, despre unul dintre partide, fără informație, așa, ar fi foarte imprudent din partea mea. Eu mă rog pentru toți, pentru ca Italia să meargă înainte, pentru ca italienii să se unească și să fie leali în angajarea lor. Și eu sunt italian pentru că sunt fiu de emigrați italieni: în sânge sunt italian. Frații mei, toți au cetățenia. Eu n-am voit s-o am pentru că în acel timp în care ei au obținut-o eu eram episcop, și am spus: "Nu, episcopul trebuie să fie al patriei", și n-am voit s-o iau. Și pentru aceasta nu o am. Există, în politica atâtor țări - multor -, boala corupției, peste tot. Să nu spuneți mâine: "Papa a spus că politica italiană este coruptă", nu. Eu am spus că peste tot una din bolile politicii este alunecarea în corupție. Un fapt universal. Vă rog, nu mă faceți să spun ceea ce nu am spus. Și odată mi-au spus cum sunt pactele politice: să ne imaginăm o reuniune de nouă antreprenori la masă; discută pentru a se pune în acord cu privire la dezvoltarea firmelor lor și la sfârșit, după ore și ore și ore, și cafea, cafea și cafea, se pun de acord. În timp ce se tipărește acordul iau un whisky pentru a sărbători și apoi încep să treacă hârtiile de la unul la altul pentru a semna acordul. În momentul în care trec hârtiile de la unul la altul, sub masă, eu și acela... fac un alt acord pe sub masă. Aceasta este corupție politică, ce se face cam peste tot. Trebuie să-i ajutăm pe politicieni să fie cinstiți, să nu facă o campanie cu steaguri necinstite - calomnia, defăimarea, scandalurile... Și, de atâtea ori, a semăna ură și frică: acest lucru este teribil. O politiciană, un politician niciodată, niciodată nu trebuie să semene ură și frică. Numai speranță. Dreaptă, exigentă, dar speranță. Pentru că trebuie să conducă țara acolo și nu s-o sperie. Nu știu dacă am răspuns. Dar cu privire la amănuntele conduitei politicienilor nu știu.

Gisotti:

Sfinte Părinte, vă adresează acum întrebarea Eva Fernández, jurnalistă de la Cope.

Eva Fernández:

Sfinte Părinte, ieri la întâlnirea cu tinerii și familiile, ați insistat din nou asupra importanței raportului dintre bunici și tineri, pentru ca tinerii să aibă rădăcini pentru a merge înainte și bunicii să poată visa. Dumneavoastră nu aveți o familie apropiată dar ați spus că Benedict al XVI-lea este ca un bunic, este ca și cum ați avea un bunic acasă...

Papa Francisc:

Este adevărat!

Eva Fernández:

Continuați să-l vedeți ca pe un bunic?

Papa Francisc:

Și mai mult! De fiecare dată când merg la el ca să-l vizitez, așa îl simt. Și iau mâna și-l fac să vorbească. Vorbește puțin, vorbește rar, dar cu aceeași profunzime din totdeauna. Pentru că problema lui Benedict sunt genunchii, nu capul: are o luciditate mare și eu auzindu-l pe el vorbind devin puternic, simt "sucul" rădăcinilor care vine în mine și mă ajută să merg înainte. Simt această tradiție a Bisericii care nu este un lucru de muzeu, tradiția, nu. Tradiția este ca rădăcinile, care îți dau sucul pentru a crește. Și tu nu vei deveni ca rădăcinile, nu: tu vei înflori, copacul va crește, vei da roade și semințele vor fi rădăcini pentru alții. Tradiția Bisericii este mereu în mișcare. Într-un interviu pe care l-a făcut Andrea Monda în "L'Osservatore Romano" - voi citiți "L'Osservatore Romano", nu-i așa? - în urmă cu câteva zile, era o situație care mi-a plăcut mult, a muzicianului Gustav Mahler. Și vorbind despre tradiții, el spune: "Tradiția este garanția viitorului și nu păstrătoarea cenușii". Nu este un muzeu. Tradiția nu păstrează cenușile, nostalgia integraliștilor, întoarcerea la cenușă, nu. Tradiția sunt rădăcini care garantează ca pomul să crească, să înflorească și să dea rod. Și repet acel text al poetului argentinian pe care îmi place atât de mult să-l citez: "Tot ceea ce copacul are înflorit îăi vine din ceea ce are sub pământ". Sunt bucuros, pentru că la Iași am făcut referință la bunica aceea [cu nepoțelul nou-născut în brațe]: a fost un gest de "complicitate", și cu ochii aceia... În acel moment eram atât de emoționat încât n-am reacționat și apoi papamobilul a mers înainte; așadar, aș fi putut să-i spun acestei bunici să vină în față, pentru a arăta acel gest... Și i-am spus Domnului Isus: "Este o durere, dar tu ești capabil s-o rezolvi". Și profesionistul nostru Francisc [fotograf], când a văzut comunicarea pe care am avut-o cu acea femeie cu ochii, a făcut fotografia și acum este publică: am văzut-o în această după-amiază pe Vatican Insider. Acestea sunt rădăcinile, și asta va crește. Nu va fi ca mine, dar eu dau ceea ce este al meu. Este importantă această întâlnire [între bătrâni și tineri]. Apoi sunt verbele. Când bunicii simt că au nepoți care vor duce înainte istoria, încep să viseze - bunicii când nu visează se deprimă -: ah! Există viitor! Și tinerii, încurajați de acest lucru, încep să profețească și să facă istorie. Important.

Eva Fernández:

Mulțumesc, Sfinte Părinte.

Gisotti:

Cred că avem spațiu pentru încă o întrebare: Lucas Wiegelmann de la Herder Korrespondenz...

Papa Francisc:

Această revistă eu o citeam la Buenos Aires...

Lucas Wiegelmann:

Sfinte Părinte, în aceste zile dumneavoastră ați vorbit mult despre fraternitatea între neamuri și despre mersul împreună, lucru pe care deja l-am simțit. Însă vedem că în Europa crește numărul celor care nu doresc fraternitatea ci egoismul și izolarea, preferă să meargă singuri. De ce este așa, după părerea dumneavoastră, și ce trebuie să facă Europa pentru a schimba asta? Mulțumesc.

Papa Francisc:

Scuzați-mă dacă mă citez pe mine însumi, fac asta fără vanitate, pentru utilitate. Am vorbit despre această problemă în cele două [trei] discursuri: cel de la Strasbourg; cel pe care l-am făcut când am primit Premiul Carol cel Mare; și apoi în discursul adresat tuturor șefilor de stat și de guvern în Sala Regia: erau toți, când a fost aniversarea Pactelor pentru întemeierea Uniunii Europene. În aceste discursuri am spus tot ceea ce gândesc. Și există și un alt discurs, pe care nu l-am făcut eu ci l-a făcut primarul, Bürgermeister-ul de Aachen: acesta este o bijuterie, o bijuterie a voastră, germană. O bijuterie. Citește-l și vei găsi lucruri. Europa trebuie să discute. Europa nu trebuie să spună: "Suntem uniți, acum spunem la Bruxelles: descurcați-vă voi, mergeți înainte voi". Nu. Toți suntem responsabili de Uniunea Europeană, toți. Și această circulație a președinției nu este un gest de curtoazie ca la dansul menuet: e rândul tău, e rândul tău. Nu. Este un simbol al responsabilității pe care fiecare dintre țări o are față de Europa. Dacă Europa nu privește bine provocările viitoare, Europa se va ofili. Mi-am permis să spun, la Strasbourg, că simt că Europa încetează să fie "mama Europa" și devine "bunica Europa". A îmbătrânit. A pierdut dorința de a lucra împreună. Probabil, în ascuns, cineva își poate pune întrebarea: "Dar acesta nu va fi sfârșitul unei aventuri de 70 de ani?". Trebuie reluat spiritul părinților fondatori: să-l reluăm pe acesta. Europa are nevoie de ea înseși, de a fi ea înseși, de propria identitate, de propria unitate, și să depășească prin asta, prin atâtea lucruri pe care politica bună le oferă, să depășească diviziunile și frontierele. Vedem frontiere, în Europa: asta nu face bine. Nici frontierele culturale nu fac bine. Este adevărat că fiecare țară are propria cultură și trebuie s-o păstreze, dar cu spiritul poliedrului: există o globalizare unde se respectă culturile tuturor, dar toți uniți. Dar, vă rog, Europa să nu se lase învinsă de pesimism sau de ideologii, pentru că Europa, în acest moment, este atacată nu cu tunuri sau bombe, ci cu ideologii: ideologii care nu sunt europene, care vin din afară sau se nasc în grupulețe europene, dar nu sunt mari. Gândiți-vă la Europa, divizată și beligerantă, din 1914 și din 1932-1933 până în 1939, când a izbucnit războiului: dar să ne întoarcem la asta, vă rog! Să învățăm la istorie. Să nu cădem în aceeași groapă. Data trecută v-am spus că se spune că unicul animal care cade de două ori în aceeași groapă este omul: măgarul nu face asta niciodată!

Nu știu ce să-ți mai spu... Dar citește acel discurs la primarului, al Bürgermeister-ului de Aachen: este o bijuterie.

Gisotti:

Mulțumim, Sfinte Părinte. Mulțumim pentru această disponibilitate la sfârșitul a trei zile foarte angajante, și pentru aceste cinci călătorii una după alta, în această primă parte a anului, așa de bogate în momente, așa de diferite prin întâlnirile pe care le-ați avut. Mulțumim.

Papa Francisc:

Acum, două lucruri. Din cauza climei [a condițiilor meteorologice], ieri a trebuit să merg cu mașina: două ore și 40 de minute. A fost un har al lui Dumnezeu: am văzut un peisaj foarte frumos, așa cum n-am văzut niciodată. Am străbătut toată Transilvania: este o frumusețe! Niciodată n-am mai văzut așa ceva. Și astăzi, pentru a merge la Blaj, la fel: un lucru frumos, frumos, frumos! Peisajul din această țară. Mulțumesc și ploii care m-a făcut să călătoresc așa și nu cu elicopterul, să am mai mult contact cu realitatea.

Și al doilea lucru, știu că unii dintre voi sunt credincioși, alții nu atât de mult, dar eu le voi spune celor credincioși: rugați-vă pentru Europa, rugați-vă pentru Europa, pentru unitate. Ca Domnul să ne dea harul. Celor care nu cred: urați bunăvoința, urarea inimii, dorința ca Europa să fie din nou visul părinților fondatori. Mulțumesc. Multe mulțumiri. Și bună încheiere a "sărbătorii" voastre [Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale].

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu

* * *

Secțiunea specială "Papa Francisc în România": www.ercis.ro/papafrancisc


 

lecturi: 2747.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat