Foto: Diana Popescu

Nou elan după anii întunecaţi

De Lucian Mureşan
cardinal arhiepiscop major al Bisericii Greco-Catolice din România

Pentru prima dată un pontif va vizita toate provinciile istorice ale României: papa Francisc va fi timp de trei zile la umbra Carpaţilor de vineri, 31 mai, până duminică, 2 iunie. La douăzeci de ani de la călătoria istorică a lui Ioan Paul al II-lea, Sfântul Părinte Francisc vine pentru a-i îndemna pe toţi: "Să mergem împreună".

Vizita apostolică a papei în România, ţară care poartă cu orgoliu în denumirea sa numele Romei eterne, reprezintă o mărturie vie a comuniunii şi a legăturii speciale, sincere şi continue dintre Scaunul Apostolic şi patria noastră. De fapt, pe teritoriul românesc se află comunităţi de credincioşi catolici care aparţine la diferite origini lingvistice care împărtăşesc comuniunea catolică, trăind-o conform unei pluralităţi de tradiţii ecleziale: bizantină, latină, armeană. Cu adevărat, în România trăim catolicitatea în diversitatea sa!

La 2 iunie 2019, pontiful va fi cu noi la Blaj pe Câmpia Libertăţii, loc istoric de emancipare a poporului nostru. Acolo vom celebra cu succesorul lui Petru dumnezeiasca liturghie în comuniune cu fericiţii noştri care au ştiut să plătească fidelitatea lor faţă de Cristos cu sângele lor şi acum celebrează liturgia cerească. Aici bate inima Bisericii noastre. Inima acestei turme mici situate în periferiile existenţiale faţă de marile turme din această lume. Şi aici vine succesorul lui Petru pentru a-i întări pe fraţii săi.

Acest moment îl aşteptam de trei secole: Petru vine să ne întărească în credinţă. Pentru Biserica greco-catolică română, nu poate să existe o bucurie mai mare. După teroarea comunistă în care am suferit pentru a păstra intactă comuniunea cu Scaunul lui Petru, având certitudinea că în acest mod rămânem fideli Domnului, vedem în concretul de astăzi cum sângele martirilor manifestă acea forţă şi energie a Bisericii universale care provine din faptul de a rămâne alipită de voinţa lui Dumnezeu. De fapt, episcopii noştri au fost martirizaţi pe altarul comuniunii şi al unităţii.

De această vizită istorică se bucură întreaga Românie şi se bucură Biserica noastră română greco-catolică, o Biserică martiră care în tăcere a ştiut să aştepte încrezătoare voinţa Celui care ne-a spus "non praevalebunt". De fapt, cei şapte prelaţi care vor fi beatificaţi au constituit acel cor episcopal despre care pontiful Pius al XII-lea scria în scrisoarea sa apostolică Veritatem facientes din 1952: "Voi păreţi că reînnoiţi splendorile Bisericii primare (...); dorim să sărutăm lanţurile celor care, încarceraţi pe nedrept, plâng şi se chinuiesc datorită asalturilor la adresa religiei". Positio super martyrum a episcopilor noştri, în două volume de peste 1900 de pagini, a sintetizat în mod argumentat mărturia lor până la vărsarea sângelui în timpul persecuţiei comuniste. Toţi au preferat moartea în loc să trădeze credinţa lor catolică.

De aceea, lucrarea cauzei de beatificare a martirilor noştri cu rezultatul său fericit primeşte astăzi o dublă importanţă: eclezială şi naţională, pentru că ne aflăm la câta luni de la încheierea celebrării primului centenar al României stat modern şi unitar. În acelaşi timp, documentaţia acestei cauze este o profundă examinare comunitară a conştiinţei care ne determină la un nou elan al credinţei şi pastoraţiei. Pentru că, astăzi mai mult ca oricând, în România contemporană ne aflăm în faţa fragmentării de orice tip, socială şi religioasă, şi Biserica noastră greco-catolică se află în deplin proces de reflecţie activă pentru a căuta soluţiile cele mai bune şi pentru a înfrunta împreună provocările, pericolele, dar şi noile potenţialităţi pe care le aduc timpurile de astăzi.

Apropierea şi îmbrăţişarea papei Francisc la Blaj ne va încuraja să continuăm în lucrarea de promovare a vieţii creştine în societatea română, după anii întunecaţi ai izolării şi dictaturii. Asemenea celor şapte fericiţi martiri ai noştri, şi noi vrem să găsim forţă şi speranţă în crucea glorioasă a lui Cristos pe care dorim să o vestim şi să o mărturisim cu existenţa noastră. De fapt, dacă Biserica noastră greco-catolică a rezistat în timpul persecuţiei în pofida oricărui calcul şi strategii, a fost pentru că adevărul pe care se baza era întâlnirea adevărată cu Domnul său.

Suntem siguri că prezenţa Sfântului Părinte în mijlocul nostru în aceste zile şi abordarea sa pastorală şi umană vor duce la un entuziasm reînnoit în dialogul cu toţi şi în îmbrăţişarea sinceră pe care trebuie s-o oferim mereu celuilalt, privindu-l în ochi şi spunându-i: tu eşti fratele meu! Sperăm într-un dialog reînnoit cu fraţii noştri ortodocşi, în angajarea comună de a merge împreună pe calea reconcilierii şi a iubirii fraterne, în adevăr şi în caritate la care ne cheamă unicului nostru Domn. Fideli faţă de memoria propriilor martori şi martiri şi folosind instrumente şi limbaje oportune, Biserica noastră nu va cruţa eforturile sale în a transmite nealterat românilor de astăzi patrimoniul de sfinţenie şi de fidelitate faţă de Cristos şi valorile umane şi spirituale care sunt la baza promovării umane şi evanghelice.

(După L'Osservatore Romano, 30 mai 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Secţiunea specială "Papa Francisc în România": www.ercis.ro/papafrancisc

lecturi: 1431.