Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Închisoarea de la Sighetu Marmației

Pe urmele episcopului martir la Sighetu Marmației

În zilele de 5 și 6 mai 2014 împreună cu pr. Alois Fechet și Eduard Lisacoschi am refăcut o parte din drumul pe care, în ziua de 17 septembrie 1951, au mers spre închisoarea de la Sighet cu duba episcopul Anton Durcovici și ceilalți patru deținuți; am vizitat celula 44 în care a fost încarcerat, celula 13 în care a murit, celulele 78 și 43 din care au ieșit și au vorbit cu episcopul prin ușă pr. Rafael Friedrich și ep. Ioan Ploscaru. Am schimbat idei cu cercetătorii Andrea Dobeș și Robert Fürtös, am încercat să ne imaginăm cele întâmplate acolo și ne-am rugat.
 

Pânza de sârmă pusă la etajul I și II

Drumul nostru spre Sighet s-a intersectat la un moment dat cu drumul pe care episcopul a fost transportat venind de la Jilava. Ne-am gândit la condițiile în care a fost transportat: cu duba, în întuneric, fără aer, într-o celulă separată. Într-una dintre opriri episcopul l-a recunoscut și l-a salutat pe pr. Otto Farrenkopf.

În închisoarea de la Sighet ne-a întâmpinat pânza de sârmă pusă la etajul I și II. Acum ușile de la celule sunt din lemn, odinioară erau din fier. Celula 44 este a doua de la etajul I. Din cauza unei greșeli de numerotare, în prezent celula are numărul 43. Aici episcopul Durcovici a stat începând cu 18 septembrie 1951 până la mijlocul lui noiembrie. Împreună cu el în aceeași celulă au fost cei cu care a venit de la Jilava: pr. Otto Canisius Farrenkopf, Mons. Boga Alajos, pr. Vasvári Aladár și generalul Eugen Zwidenek. Celula 44 acum are ciment pe jos, odinioară era scândură de brad mucegăită.
 

Celula 44 (în prezent 43)

Am privit spre ferestre. Nu știu dacă sunt cele de pe vremea când a fost închis episcopul, dar ne-am imaginat cum au văzut cei din celulă "cerul în pătrățele" și cum în acea celulă soarele venea o dată pe an timp de șapte zile la echinocțiu, prin fereastra din dreapta. Ne-am gândit cum în această celulă episcopul s-a rugat, a ținut cursuri de filozofie și teologie, a participat în luna octombrie 1951 la exercițiile spirituale făcute de pr. Otto Farrenkopf și s-a spovedit zilnic. A vorbit despre planurile sale de viitor și despre unitatea Bisericii. Cum o fi primit cuvintele spuse de infirmier că mai are de trăit cel mult până la Crăciun? Ne-am gândit la bucuria cu care a putut celebra în acea celulă șase sfinte Liturghii. Ne-am răsunat în urechi cuvintele pr. Farrenkopf: "Am celebrat ca în catacombe, în ascuns, cu frică, nu cumva de a fi deranjați. Haine preoțești n-am avut, ci haine de deținuți. Carte nu am avut. Un pat ne-a fost altar. O batistă, antimis. O cană, potir. O lingură, disc. În loc de hostie, pâine de toate zilele".
 

Am coborât pe aceleași scări pe care a fost dus la mijlocul lui noiembrie 1951 pentru a fi izolat. A doua celulă de la parter, pe stânga, are numărul 13.

Celula 13 unde a murit
episcopul Anton Durcovici.

Aici am intrat cu sfială. Este celula în care a murit episcopul. Amintindu-ne de cele povestite de ep. Ioan Ploscaru ne-am gândit cum era celula pe vremea când a fost izolat episcopul în plină iarnă. Frig, la o fereastră lipsea geamul. În jumătatea dinspre ferestre, paturi pe care erau stivuite saltele pline cu paie. Patul episcopului era după ușă, lângă acesta un alt pat fără saltea cu o mătură de curățat zăpada pe el și mâncare: o gamelă în care era puțin griș cu urme de șoareci, două bucăți de pâine uscată, una începută de el, a doua începută de șoareci, o bucățică de marmeladă din care gustase puțin. Gândindu-ne la toate acestea, l-am înțeles mai bine pe ep. Ioan Ploscaru care, după moartea și înmormântarea ep. Durcovici, a făcut curățenie în celulă: "Dintr-o singură privire am înțeles singurătatea și mizeria în care a murit. Îmi simțeam inima strânsă de durere... Monseniorul Anton Durcovici a murit ca un martir, neavând altă asistență decât șoarecii închisorii".

Am dorit să vedem celulele 78 și 43 din care au coborât ep. Ioan Ploscaru și pr. Rafael Friedrich și, în timp ce măturau pe coridor, au schimbat prin ușă câteva cuvinte cu episcopul muribund. Episcopul Ploscaru a stat mai întâi în celula 78 și apoi a fost dus să stea singur în celula 43. Din aceste celule a ieșit să măture și l-a auzit pe episcopul Durcovici spunând că îi este foame și nu mai poate mânca nimic din ce i se dă, i-a cerut să se roage pentru statornicia până la sfârșit și pentru o moarte bună. În ultimele zile nu a mai avut putere să vorbească. În ziua de 10 decembrie, probabil dimineață, înștiințat că episcopul este pe moarte, din celula 78 a ieșit la măturat pr. Rafael Friedrich. Intrând în dialog cu episcopul, prin ușă i-a auzit glasul stins: "Morior fame et siti. Da mihi absolutionem!" (Mor de foame și de sete! Dă mi dezlegarea!). Toate acestea le-am rememorat vizitând celulele 78 și 43 și apoi stând în fața celulei cu numărul 13.
 

Ferestrele cu obloane din partea de nord

În curtea mică interioară am văzut ferestrele cu obloane din partea de nord. Ne-am uitat îndelung la ferestrele a patra și a cincea de la parter (celula 13) și de la etajul I (celula 44) și am înțeles mai mult că soarele nu era prietenos cu această zonă. Am mers în curtea mare și ne-am imaginat cum, după moartea episcopului, au aruncat în căruță sicriul, lopețile, cazmalele și grebla, și cum a doua zi au ars paiele din saltea și i-au întins, în curtea cealaltă, zeghea spălată pe stiva de lemne. Am văzut apoi poarta mare pe care, în noapte, a ieșit căruța cu sicriul.
 

Ne-am gândit la drumul făcut cu căruța spre cimitirul orașului, ne-am îndreptat spre acest cimitir căutând să identificăm zona în care a fost înmormântat episcopul. Zona ruteană din fața copacilor este într-adevăr liberă de la capelă până aproape unde se termină gardul de la eroii sovietici.
 

Părintele rutean, dr. Nicolae Lauruc, ne-a confirmat că această zonă acum 24 de ani când a devenit paroh al comunității era mai mare, cu morminte răsfirate în partea dinspre interiorul cimitirului, înmormântările rutenilor făcându-se mai mult în partea cealaltă a cimitirului (zona ortodoxă) unde mai există o capelă a comunității. De asemenea, ne-a spus că atunci când a făcut capela nouă a obținut aprobarea de a muta gardul de la eroii sovietici mai în spate. În cimitirul eroilor sovietici sunt și morminte ale eroilor ucraineni, părintele precizând că terenul a aparținut rutenilor.
 

Cimitirul rutean (distanța dintre copaci și morminte)

Groparul, care are casa în marginea dinspre șosea a cimitirului, și oameni de diferite vârste care erau în cimitir ne-au declarat că atunci când s-a săpat fundația pentru capelă s-au găsit oase.
 

Am văzut că în apropiere, mai precis în spatele zidului unde se termină cimitirul sovietic, fiind deja în zona catolică a cimitirului, este un alt spațiu liber (mai ascuns) unde puteau fi înmormântați deținuții.
 

Ne-am rugat în acest cimitir, am făcut fotografii și am luat pământ pentru a fi pus în muzeul de la Iași, dedicat memoriei episcopului.
 

Am vizitat, de asemenea, cimitirul evreiesc și cimitirul reformat. Am stat de vorbă cu cei care se ocupă de aceste cimitire și am înțeles că este mai puțin probabil ca deținuții să fi fost înmormântați aici. Aceasta fie pentru că nu sunt zone libere așa de ascunse, fie pentru că ar fi fost greu de acceptat să fie înmormântați oameni care nu erau din cultul respectiv. În plus, aceste cimitire nu erau cunoscute sub denumirea de cimitirul orașului, expresie prin care Vasile Ciolpan indică unde i-a înmormântat pe primii deținuți decedați.

Pr. Cornel Cadar

Scările spre celula 13

Celula 44

Celula 44

 
Intrările de la celulele 78 și 43 (actualmente 42) din care ep. Ioan Ploscaru și pr. Rafael Friedrich
au mers să vorbească cu ep. Durcovici prin ușă.

 

Locul în care a murit ep. Anton Durcovici

Închisoarea de la Sighetu Marmației, celula 13 în prezent

* * *

Secțiunea "Ep. Anton Durcovici" (in memoriam) pe www.ercis.ro


 

lecturi: 80.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat