Iaşi: Sfinţirea memorialului dedicat episcopului martir Anton Durcovici

La subsolul catedralei "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi a fost amenajat un memorial realizat în cinstea episcopului Anton Durcovici. Duminică, 11 mai 2014, PS Petru Gherghel a prezidat ceremonia de sfinţire a acestui spaţiu, fiind însoţit de PS Aurel Percă, părintele Iosif Dorcu, paroh şi decan de Iaşi, precum şi de numeroşi binefăcători şi credincioşi. Memorialul dedicat episcopului Anton Durcovici se doreşte a fi un loc de îmbogăţire spirituală, astfel încât să putem afirma împreună cu marele episcop că suntem fericiţi că îl avem pe Dumnezeu ca Domn şi stăpânitor. Sfinţirea memorialului se încadrează în seria manifestărilor prilejuite de apropiata beatificare a venerabilului episcop Anton Durcovici, care va avea loc la 17 mai 2014, pe Stadionul Municipal din Iaşi.

"Dacă Domnul nu ar zidi casa, în zadar se străduiesc cei care o clădesc". Aceste cuvinte ale Psalmului 126 ne ajută să conştientizăm că noi suntem doar ajutoare şi instrumente ale Domnului, ori de câte ori slujim prin faptele noastre fraţilor noştri sau comunităţii. Prin această celebrare, cei prezenţi şi-au adus rugăciunea de mulţumire pentru darul primit azi de la Dumnezeu şi au implorat ca toţi aceia care îşi vor adăpa în acest memorial sufletele însetate de Dumnezeu şi de sfinţenie să fie ocrotiţi şi edificaţi de exemplul şi jertfa episcopului martir Anton.

Ceremonia a continuat cu citirea unei lecturi din Prima scrisoare a sfântului apostol Paul către Romani, în care suntem îndemnaţi să nu punem altă temelie decât aceea care există deja, adică Isus Cristos.

Părintele Iosif Dorcu, promotorul acestui memorial, a descris în continuare ceea ce muzeul simbolizează, spunând:

"Ni l-au luat pe Preasfinţitul Anton Durcovici şi nu ştim de ce nu ni l-au mai dat înapoi. Oasele îi sunt într-un cimitir departe, în cimitir străin, fără piatră funerară.

Dar Biserica ni 1-a redat pentru suflete, mângâindu-ne cu vestea că este fericit în cer. Şi ne-am zis că sufletul poate fi astfel liniştit, dar şi ochiul ar trebui să fie înnobilat de chipul, surâsul şi privirea blândului păstor.

Poate v-aţi întrebat: De ce acest loc al memoriei, al pelerinajului, al imaginii, al luminii şi culorii? De ce era nevoie de acest iconostas dedicat episcopului Durcovici?

Am trei motive să vă enumăr:

Generaţia de azi, tentată să dea uşor iertării trecutul, nu va mai cunoaşte niciodată poate suficient de clar trecutul trist al suferinţelor din închisorile comuniste, nu va cunoaşte niciodată valoare exactă a jertfelor părinţilor noştri. Aici avem o lecţie de istorie şi o cateheză

Avem nevoie de icoane, de chipul luminos al sfinţilor. Din data de 17 mai, orice imagine pe care o vedeţi aici va deveni icoană. Şi cum icoanele sunt revărsări de lumină şi har, orice trecător, fie tânăr sau bătrân, prin faţa acestor icoane, sper să aibă o tresărire, un fior, o uimire. M-aş bucura să plece altfel de cum a intrat. În al treilea rând, toţi cei de azi avem o datorie de a mulţumi acestui titan în ale jertfei pentru sămânţa de credinţă şi curaj pe care a sădit-o în pământul Moldovei. Noi suntem secerătorii recoltei ce s-a născut din jertfa sa.

Cu sfială pătrundem într-un spaţiu spiritualizat şi spiritualizant, în acelaşi timp, de către un martir al nostru, episcopul fericit Anton Ducovici. Ne oprim în faţa unei intrări aparte, o uşă care ne duce cu gândul la cartea de versuri Cruci de gratii a altui episcop care a îndurat chinurile Sighetului, Ioan Ploscaru. Gratii şi cruci, cruci pe gratii: suferinţă dar şi mântuire. Intrăm. Ne apare în faţa ochilor un culoar semirotund, albastru închis, ornat cu zeci de fotografii ale seminaristului, preotului, canonicului, episcopului şi arestatului Anton Durcovici, devenite acum, fiecare în parte, icoane.

Străbatem cu el şi sub privirea lui un drum pământiu, nu drept ci anevoios, aşa cum a fost şi drumul episcopului.

Pe partea dreaptă nu ne mai săturăm să-i sorbim dulceaţa privirii din fiecare imagine. Mereu privirea e tristă, dar chipul angelic. Patru vitrine, pe partea dreaptă, ne oferă lucruri personale, sau doar atinse de mâna eroului nostru: cărţi, documente, obiecte, scrieri, semnături, lucrări...

Pe stâlpi, e un decalog: decalogul sfinţilor adică cele opt fericiri, fiecare exprimând trăirea, în diferite ipostaze a episcopului: lăcrămând, slujind, suferind, făcător de pace... etc. Continuându-ne paşii pe drumul pământiu, ne împiedicăm într-o cruce imensă de sticlă, plină cu pământ din cimitirele Sighetului. Dar acest pământ, fiind înnobilat de sânge nevinovat, primeşte lumină din abundenţă din crucea de sus, ce coboară zburând dinspre cer. Crucea din cer luminează crucea cu pământ şi de pe pământ.

Prin cruce pătrundem în zona spirituală, mistică, plină de culoare şi contur. Ochiul şi inima tresaltă la atâta explozie de frumuseţe.

În centru o ogivă, plină de lumină, ne creează un sentiment de curiozitate: oare dincolo de îngeri şi de crăpătura sub formă de cruce, ce o fi. Ni se creează aici un apetit de lumină

Ne-am umplut de lumină şi ne întoarcem spre ieşire: trecem pe lângă un dulap cu veşminte şi însemne arhiereşti, iar apoi ne cutremurăm în faţa imaginilor de coşmar ale arestatului văzute printre gratii. Aici nu mai sunt însemne arhiereşti, ci însemnele unui condamnat: un dosar bogat, zeghe de puşcăriaş şi cătuşe. Şi acestea sunt doar firave imagini, nicidecum nu seamănă cu realitatea indurată de episcop".

La finalul explicaţiilor, părintele Iosif Dorcu a mulţumit tuturor binefăcătorilor care au contribuit, într-o manieră mai mare sau mai mică, la realizarea acestui memorial.

Prin rugăciunea de binecuvântare, PS Petru Gherghel a procedat la sfinţirea memorialului, în cântarea, plină de înflăcărare, a celor adunaţi la ceremonie, la final mulţumind şi el părintelui decan Iosif Dorcu pentru minunata iniţiativă, precum şi tuturor binefăcătorilor acestui memorial.

Fie ca, întăriţi de exemplul viu de credinţă al episcopului Anton Durcovici, să ne putem modela şi noi viaţa după imaginea lui Isus, Bunul Păstor, care ne ia pe fiecare pe umerii săi şi ne conduce la păşunile cele mai bogate şi la apele cele mai frumoase!

Pr. diac. Mihai Androşcă

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto:

- 11 mai: Iaşi: Sfinţirea memorialului dedicat episcopului martir Anton Durcovici

- 11 mai: Iaşi: Sfinţirea memorialului dedicat episcopului martir Anton Durcovici. Foto: Adrian Cuba

lecturi: 49.