Vatican: Audienţă acordată comunităţii Colegiului Pontifical Leonian din Anagni

Luni, 14 aprilie 2014, în Sala Clementină din Palatul Apostolic, Sfântul Părinte Francisc a primit în audienţă comunitatea Colegiului Pontifical Leonian din Anagni. Publicăm în continuare discursul pe care papa l-a adresat celor prezenţi:

Iubiţi fraţi episcopi, preoţi şi seminarişti,

Vă salut pe voi toţi care formaţi comunitatea Colegiului Pontifical Leonian din Anagni. Îi mulţumesc rectorului pentru cuvintele pe care mi le-a adresat în numele tuturor. Un salut special vă adresez vouă, dragi seminarişti, care aţi voit să veniţi la Roma pe jos! Curajoşi! Acest pelerinaj este un simbol foarte frumos al drumului vostru de formare, care trebuie parcurs cu entuziasm şi perseverenţă, în iubirea lui Cristos şi în comuniunea fraternă.

"Leonianul", ca Seminar regional, oferă slujirea sa pentru câteva dieceze din regiunea Lazio. Urmând tradiţia formativă, el este chemat, în ziua de azi a Bisericii, să propună candidaţilor la preoţie o experienţă în măsură să transforme proiectele lor vocaţionale în realitate apostolică rodnică. Ca orice Seminar, şi al vostru are scopul de a-i pregăti pe viitorii slujitori hirotoniţi într-un climat de rugăciune, de studiu şi de fraternitate. Această atmosferă evanghelică, această viaţă plină de Duh Sfânt şi de umanitate permite celor care se cufundă în ea să asimileze zi de zi sentimentele lui Isus Cristos, iubirea sa faţă de Tatăl şi faţă de Biserică, dăruirea sa fără rezerve Poporului lui Dumnezeu. Rugăciune, studiu, fraternitate precum şi viaţă apostolică: sunt cei patru pilaştri ai formării, care interacţionează. Viaţa spirituală, puternică; viaţa intelectuală, serioasă; viaţa comunitară şi, la sfârşit, viaţa apostolică, dar nu în ordine de importanţă. Toate patru sunt importante, dacă lipseşte una formarea nu este bună. Şi acestea patru interacţionează. Patru pilaştri, patru dimensiuni pe care trebuie să trăiască un Seminar.

Voi, dragi seminarişti, nu vă pregătiţi să faceţi o meserie, să deveniţi funcţionari ai unei firme sau ai unui organism birocratic. Avem atâţia, atâţia preoţi la jumătatea drumului. Este o durere că n-au reuşit să ajungă la plinătate: au ceva din funcţionari, o dimensiune birocratică şi acest lucru nu face bine Bisericii. Vă rog, fiţi atenţi să nu cădeţi în asta! Voi deveniţi păstori după imaginea lui Isus Bunul Păstor, pentru a fi ca El şi în persoana Lui în mijlocul turmei sale, pentru a paşte oile sale.

În faţa acestei vocaţii, noi putem răspunde ca Maria îngerului: "Cum este posibil acest lucru?" (cf. Lc 1,34). A deveni "buni păstori" după imaginea lui Isus este un lucru prea mare şi noi suntem atât de mici... Este adevărat! Mă gândeam în aceste zile la Liturghia crismei din Joia Sfântă şi am simţit asta, că noi cu acest dar atât de mare, pe care-l primim, micimea noastră este puternică: suntem printre cei mai mici dintre oameni. Este adevărat, este prea mare; dar nu este lucrarea noastră! Este lucrare a Duhului Sfânt, cu colaborarea noastră. Este vorba de a ne oferi cu umilinţă pe noi înşine, care lutul care trebuie plăsmuit, pentru ca olarul, care este Dumnezeu, să-l lucreze cu apă şi cu foc, cu Cuvântul şi cu Duhul. Este vorba de a intra în ceea ce spune sfântul Paul: "Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine" (Gal 2,20). Numai aşa putem fi diaconi şi preoţi în Biserică, numai aşa putem să paştem poporul lui Dumnezeu şi să-l conducem nu pe căile noastre, ci pe calea lui Isus, mai mult pe Calea care este Isus.

Este adevărat că, la început, nu întotdeauna există o totală corectitudine de intenţii. Dar eu aş îndrăzni să spun: este greu să existe. Noi toţi am avut aceste mici lucruri care nu erau în corectitudine de intenţie, dar acest lucru se rezolvă cu timpul, cu convertirea de fiecare zi. Dar să ne gândim la apostoli! Gândiţi-vă la Iacob şi Ioan, care voiau să devină unul prim ministru şi celălalt ministru al economiei, pentru că era mai important. Apostolii încă nu aveau această corectitudine, se gândeau la altceva şi Domnul cu atâta răbdare a făcut corectarea intenţiei şi la sfârşit era de aşa natură corectitudinea intenţiei lor încât şi-au dat viaţa în predicare şi în martiriu. Să nu ne înspăimântăm! "Dar eu nu sunt sigur dacă vreau să fiu preot pentru promovare...". "Dar tu îl iubeşti pe Isus?". "Da". "Vorbeşte cu părintele tău spiritual, vorbeşte cu formatorii tăi, roagă-te, roagă-te, roagă-te şi vei vedea că va merge înainte corectitudinea intenţiei".

Şi acest drum înseamnă a medita în fiecare zi Evanghelia, pentru a o transmite cu viaţa şi predica; înseamnă a experimenta milostivirea lui Dumnezeu în sacramentul Reconcilierii. Şi acest lucru să nu-l lăsaţi niciodată! Spovediţi-vă, mereu! Şi astfel veţi deveni slujitori generoşi şi milostivi pentru că veţi simţi milostivirea lui Dumnezeu asupra voastră. Înseamnă a vă hrăni cu credinţă şi cu iubire din Euharistie, pentru a hrăni cu ea poporul creştin; înseamnă a fi oameni ai rugăciunii, pentru a deveni glas al lui Cristos care îl laudă pe Tatăl şi mijloceşte încontinuu pentru fraţi (cf. Evr 7,25). Rugăciunea de mijlocire, aceea pe care o făceau acei mari oameni - Moise, Abraham - care luptau cu Dumnezeu pentru popor, acea rugăciunea curajoasă în faţa lui Dumnezeu. Dacă voi - însă asta o spun din inimă, fără a ofensa! - dacă voi, dacă vreunul dintre voi, nu sunteţi dispuşi să urmaţi acest drum, cu aceste atitudini şi aceste experienţe, este mai bine ca să aveţi curajul de a căuta un alt drum. Există multe moduri, în Biserică, de a da mărturie creştină şi atâtea drumuri care duc la sfinţenie. În urmarea ministerială a lui Isus nu este loc pentru mediocritate, acea mediocritate care conduce mereu la folosirea poporului sfânt al lui Dumnezeu în avantajul propriu. Vai de păstorii răi care se pasc pe ei înşişi şi nu turma! - exclamau profeţii (cf. Ez 34,1-6), cu câtă forţă! Şi Augustin ia această frază profetică în discursul său De pastoribus, pe care vi-l recomand să-l citiţi şi să-l meditaţi. Dar vai de păstorii răi, pentru că Seminarul, să spunem adevărul, nu este un refugiu pentru atâtea limitări pe care le putem avea, un refugiu de lipsuri psihologice sau un refugiu pentru că nu am curajul de a merge înainte în viaţă şi caut acolo un loc care să mă apere. Nu, nu este asta. Dacă Seminarul vostru ar fi asta, ar deveni o ipotecă pentru Biserică! Nu, Seminarul este tocmai pentru a merge înainte, înainte pe acest drum. Şi când îi auzim pe profeţi spunând "vai!", acest "vai!" să vă facă să reflectaţi serios cu privire la viitorul vostru. Pius al XI-lea a spus odată că era mai bine să se piardă o vocaţie decât să se rişte cu un candidat nesigur. Era alpinist, cunoştea lucrurile acestea.

Preaiubiţilor, vă mulţumesc pentru vizita voastră. Vă mulţumesc că aţi venit pe jos. Vă însoţesc cu rugăciunea mea şi binecuvântarea mea şi vă încredinţez Fecioarei, care este Mamă. Să n-o uitaţi niciodată! Misticii ruşi spuneau că în momentul turbulenţelor spirituale trebuie să ne refugiem sub mantia Sfintei Mame a lui Dumnezeu. Să nu ieşim niciodată de acolo! Acoperiţi cu mantia. Şi vă rog, rugaţi-vă pentru mine!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.