Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Întrebările lui Bergoglio

Cu stilul lui Ieremia

De Dario E. Viganò

O Biserică săracă pentru cei săraci; fiți păstori cu mirosul oilor; ajunge cu bârfele și logicile curții: abscisele și ordonatele drumului de convertire pe care papa Francisc din momentul alegerii sale îl cere Bisericii de astăzi.

Papa Benedict, aproape ca martor, indicase deja urgența convertirii în timpul omiliei din miercurea cenușii din anul trecut: "Și în zilele noastre mulți sunt gata «să-și sfâșie hainele» în fața scandalurilor și nedreptăților - desigur comise de alții - dar puțini par disponibili să acționeze asupra propriei «inimi», asupra propriei conștiințe și asupra intențiilor proprii, lăsând ca Domnul să transforme, să reînnoiască și să convertească". Papa Francisc la întâlnirea cu preoții din Roma a spus: "Îmi vine în minte că unii dintre voi mi-ați telefonat, ați scris o scrisoare, apoi am vorbit la telefon... «Dar, Părinte, pentru ce vă legați de preoți?». Pentru că spuneau că eu îi bat pe preoți! Nu vreau să bat aici".

Multe au fost în acest an chemările lui Francisc adresate Bisericii pentru ca să se facă disponibilă la convertire, pentru ca să alunge vorbirea de rău, calomnia și idolii banului. Chemare la convertire, parcurs de reformă punctuală și precizează că nu se configurează ca un act de acuză mispat care conduce la judecarea și la condamnarea vinovatului. Mai degrabă este o pedagogie care are trăsăturile lui rib, adică o procedură contradictorie care are ca scop conștiința vinovatului cu privire la răul comis și conduce la iertare.

Este profetul Ieremia cel care ne ajută să înțelegem dinamica lui rib, a chemării care conduce la restabilirea relației de fidelitate cu Dumnezeu. În primele capitole, profetul comemorează timpul în care Israel trăia o legătură fidelă față de Dumnezeu, dar acum acea legătură a slăbit. Ieremia folosește metafora iubirii nupțiale: Israel este mireasa lui Adonai mirele. Cei doi trăiesc o înstrăinare progresivă și astfel Domnul ia cuvântul: îi reproșează lui Israel că nu avea niciun motiv pentru a se îndepărta de Dumnezeu care l-a călăuzit în experiența teribilă a deșertului, făcându-l să guste produsele pământului. În Ieremia ascultăm glasul mirelui care se simte trădat și care nu reușește să-și dea pace: nu înțelege pentru ce femeia sa a preferat să urmeze fantasme inutile. A-l părăsi pe bărbatul propriu pentru a căuta afect și rodnicie în amanți: pentru Ieremia înseamnă a părăsi izvorul pentru a se mulțumi cu cisterne sparte. Însă asta este ceea ce gândește mirele, Dumnezeu. În schimb, ce gândește Israel, mireasa? Profetul ne introduce în inima femeii prin "Tu ai spus...". Femeia afirmă: "Nu-l voi sluji". Așadar mireasa a rupt legătura cu Dumnezeu dintr-o instinctivă nevoie de libertate (ca fiul din parabola tatălui milostiv). Pentru femeie dependența este insuportabilă, și totuși ea nu vrea să admită asta: neagă, se încăpățânează, nu permite ca s-o considere cineva contaminată. Pentru aceasta mirele, Dumnezeu, îi arată Israelului semnele prostituției sale lăsate pe drum. Nu este vorba de arunca în față pentru că ar fi o victorie inutilă și ar lăsa-o pe femeia sa în eroare. Mirele devine ofensiv și asta o determină pe mireasă să nu mai nege, ci să reia cu impertinență propriile impulsuri. Pare că au ajuns la un moment de neîntoarcere, acela în care glasurile se încalecă fără să se întâlnească.

Dar tocmai la acest punct iubirea lui Dumnezeu se manifestă: în această tentativă exasperantă de a continua să se certe, Dumnezeu arată că supărarea sa este, în mod paradoxal, semnul extrem de interes. Când nu se mai supără, când se mai ia foc este pentru că celălalt nu mai contează nimic și a ieșit din sfera dorinței sale. Problema întoarcerii/convertirii pentru Ieremia este mai mult o dorință a lui Dumnezeu decât o dorință a omului. După îndepărtare Ieremia prezintă dinamica întoarcerii prin intermediul interogatoriului.

În procedura lui riv care are scopul de a-l convinge pe celălalt în propria vină, nu afirmațiile determină tonul discursului ci întrebările pentru că întrebarea vrea să provoace atenția celuilalt. vrea să-l implice pentru ca să dea ascultare acuzelor și, răspunzând, să recunoască adevărul acuzei însăși. Papa Francisc în comunicarea sa de proximitate adesea adresează direct întrebări persoanelor.

În istoria relatată de Ieremia, întrebarea este dacă mireasa dorește să se întoarcă la legătura de fidelitate cu propriul mire. Răspunsul este negativ, însă Dumnezeu nu se lasă învins. Chiar dacă raportul pare în mod iremediabil compromis, se deschide larg calea iertării. Întoarcerea imposibilă pentru om este posibilă pentru că Dumnezeu este Dumnezeu.

Și în aceasta Ieremia face o trecere de la metafora nupțială la cea paternă. Cele două registre simbolice - căsătoria și paternitatea - arată diferite aspecte ale alianței.

Mireasa, Israel, poporul, comunitatea credincioșilor este acum tratată cu duioșie și răbdare. Viața miresei depinde de milostivirea originară a lui Dumnezeu. Nu este vorba despre o întoarcere la o situație inițială ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Iertarea lui Dumnezeu nu subevaluează gravitatea rupturii dar, în același timp, deschide posibilitatea unei noi creații, o relație nouă cu persoane care nu mai sunt cele de dinainte. Ceea ce Dumnezeu creează cu iertarea este o nouă alianță, care este ceva diferit de simpla ajustare a alianței de dinainte. Cu iertarea Dumnezeu trece peste orice pretenție și se evidențiază ca protagonist absolut.

Iertarea este anunțată și promisă lui Israel încă rebel, pentru că iertarea nu este consecința recunoașterii propriului rău, ci condiția prealabilă care generează căința. Iertarea cere dorința. Dorința lui Dumnezeu este aceea de a trezi dorința omului, iar dorința nu are ca obiect ceva ci pe cineva. Este dorința de a fi dorit.

Dumnezeu acceptă să se supună dorinței omului de a fi dorit de el. Se înțelege Evanghelia milostivirii pe care papa Francisc încontinuu o pune în centrul propriului magisteriu: "Fără a diminua - se citește în Evangelii gaudium - valoarea idealului evanghelic, trebuie însoțite cu milostivire și răbdare posibilele etape de creștere a persoanelor care se construiesc zi de zi. Preoților le amintesc că scaunul de spovadă nu trebuie să fie o sală de tortură, ci locul milostivirii Domnului care ne stimulează să facem binele posibil. Un mic pas, în mijlocul marilor limite umane, poate să fie mai plăcut lui Dumnezeu decât viața corectă în exterior a celui care își petrece zilele fără a ține piept unor dificultăți importante. La toți trebuie să ajungă mângâierea și stimulentul iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu, care acționează în mod misterios în fiecare persoană, dincolo de defectele sale și de căderile sale".

(După L'Osservatore romano, 13 martie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 12.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat