Vatican: Audienţa generală de miercuri, 5 martie 2014. Despre Postul Mare

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi, Miercurea Cenuşii, începe itinerarul Postului Mare de patruzeci de zile care ne va conduce la Triduum-ul pascal, comemorarea pătimirii, morţii şi învierii Domnului, inima misterului mântuirii noastre. Postul Mare ne pregăteşte pentru acest moment atât de important, pentru aceasta este un timp "forte", un punct de cotitură care poate să favorizeze în fiecare dintre noi schimbarea, convertirea. Noi toţi avem nevoie să ne îmbunătăţim, să ne schimbăm în mai bine. Postul Mare ne ajută şi astfel ieşim din obişnuinţele obosite şi din deprinderea cu răul care ne dă târcoale. În timpul Postului Mare Biserica ne adresează două invitaţii importante: să avem conştiinţa mai vie despre opera răscumpărătoare a lui Cristos; să trăim cu angajare mai mare Botezul propriu.

Conştiinţa despre minunăţiile pe care Domnul le-a realizat pentru mântuirea noastră dispune mintea noastră şi inima noastră la o atitudine de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, pentru ceea ce El ne-a dăruit, pentru tot ceea ce săvârşeşte în favoarea poporului său şi a întregii omeniri. De aici porneşte convertirea noastră: ea este răspunsul recunoscător dat misterului minunat al iubirii lui Dumnezeu. Când noi vedem această iubire pe care Dumnezeu o are faţă de noi, simţim voinţa de a ne apropia de el: aceasta este convertirea.

A trăi până la capăt Botezul - iată a doua invitaţie - înseamnă şi a nu ne obişnui cu situaţiile de degradare şi de mizerie pe care le întâlnim mergând pe străzile din oraşele noastre şi din satele noastre. Există riscul de a accepta pasiv anumite comportamente şi de a nu ne uimi în faţa realităţilor triste care ne înconjoară. Ne obişnuim cu violenţa, ca şi cum ar fi o ştire zilnică sigură; ne obişnuim cu fraţi şi surori care dorm pe stradă, care nu au un acoperiş pentru a se adăposti. Ne obişnuim cu refugiaţii în căutare de libertate şi demnitate, care nu sunt primiţi aşa cum ar trebui. Ne obişnuim să trăim într-o societate care pretinde să se lipsească de Dumnezeu, în care părinţii nu-i mai învaţă pe copii să se roage nici să-şi facă semnul crucii. Eu vă întreb: copiii voştri, pruncii voştri ştiu să-şi facă semnul crucii? Gândiţi-vă. Nepoţii voştri ştiu să-şi facă semnul crucii? I-aţi învăţat asta? Gândiţi-vă şi răspundeţi în inima voastră. Ştiu să se roage Tatăl Nostru? Ştiu să o roage pe Sfânta Fecioară Maria cu "Bucură-te, Marie"? Gândiţi-vă şi răspundeţi. Această obişnuire cu comportamente necreştine şi comode ne narcotizează inima!

Postul Mare vine la noi ca timp providenţial pentru a schimba ruta, pentru a recupera capacitatea de a reacţiona în faţa realităţii răului care mereu ne provoacă. Postul Mare trebuie trăit ca timp de convertire, de reînnoire personală şi comunitară prin apropierea de Dumnezeu şi adeziunea încrezătoare la Evanghelie. În acest mod ne permite şi să privim cu ochi noi la fraţi şi la necesităţile lor. Pentru aceasta Postul Mare este un moment potrivit pentru a ne converti la iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele; o iubire care să ştie să-şi însuşească atitudinea de gratuitate şi de milostivire a Domnului, care "s-a făcut sărac pentru a ne îmbogăţi cu sărăcia sa" (cf. 2Cor 8,9). Meditând misterele centrale ale credinţei, pătimirea, crucea şi învierea lui Cristos, ne vom da seama că darul fără măsură al Răscumpărării ne-a fost oferit prin iniţiativa gratuită a lui Dumnezeu.

Aducere de mulţumire lui Dumnezeu pentru misterul iubirii sale răstignite; credinţă autentică, convertire şi deschiderea inimii către fraţi: acestea sunt elementele esenţiale pentru a trăi timpul Postului Mare. În acest drum, vrem să invocăm cu încredere deosebită ocrotirea şi ajutorul Fecioarei Maria: Ea, prima care a crezut în Cristos, să ne însoţească în zilele de rugăciune intensă şi de pocăinţă, pentru a ajunge să celebrăm, purificaţi şi reînnoiţi în spirit, marele mister al Paştelui Fiului său.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.