Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru a 48-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale

Comunicarea în slujba unei culturi autentice a întâlnirii

1 iunie 2014

Iubiți frați și surori,

Astăzi trăim într-o lume care devine tot mai "mică" și în care, deci, ar părea că este ușor să devenim aproapele unii altora. Dezvoltările transporturilor și tehnologiilor de comunicare ne apropie, conectându-ne tot mai mult, și globalizarea ne face interdependenți. Totuși, în interiorul omenirii rămân diviziuni, uneori foarte marcate. La nivel global vedem distanța scandaloasă dintre luxul celor mai bogați și mizeria celor mai săraci. Adesea este suficient a merge pe străzile unui oraș pentru a vedea contrastul dintre oamenii care trăiesc pe trotuare și luminile strălucitoare ale magazinelor. Ne-am obișnuit așa de mult cu toate acestea încât nu ne mai uimește. Lumea suferă de multiple forme de excludere, marginalizare și sărăcie; precum și de conflicte în care se amestecă motive economice, politice, ideologice și, din păcate, chiar religioase.

În această lume, media pot ajuta să ne facă să ne simțim mai apropiați unii de alții; să ne facă să percepem un reînnoit simț de unitate a familiei umane care determină la solidaritate și la angajarea serioasă pentru o viață mai demnă. A comunica bine ne ajută să fim mai apropiați și să ne cunoaștem mai bine între noi, să fim mai uniți. Zidurile care ne despart pot să fie depășite numai dacă suntem gata să ne ascultăm și să învățăm unii de la alții. Avem nevoie să rezolvăm diferențele prin forme de dialog care să ne permită să creștem în înțelegere și în respect. Cultura întâlnirii cere ca să fim dispuși nu numai să dăm, ci să și primim de la alții. Media pot să ne ajute în asta, îndeosebi astăzi, când rețelele comunicării umane au ajuns la dezvoltări nemaiauzite. Îndeosebi internetul poate să ofere posibilități mai mari de întâlnire și de solidaritate între toți, și acesta este un lucru bun, este un dar al lui Dumnezeu.

Există însă aspecte problematice: viteza informației depășește capacitatea noastră de reflecție și judecată și nu permite o exprimare despre sine măsurată și corectă. Varietatea opiniilor exprimate poate să fie percepută ca bogăție, dar este posibil și să ne închidem într-o sferă de informații care corespund numai așteptărilor noastre și ideilor noastre, sau și unor determinate interese politice și economice. Ambientul comunicativ ne poate ajuta să creștem sau, dimpotrivă, să ne dezorientăm. Dorința de conexiune digitală poate ajunge să ne izoleze de aproapele nostru, de cel care este mai aproape de noi. Fără a uita că acela care, din diferite motive, nu are acces la media sociale, riscă să fie exclus.

Aceste limite sunt reale, totuși nu justifică o refuzare a media sociale; mai degrabă ne amintesc că, în definitiv, comunicarea este o cucerire mai mult umană decât tehnologică. Așadar, ce anume ne ajută în ambientul digital să creștem în umanitate și în înțelegerea reciprocă? De exemplu, trebuie să recuperăm un anumit simț de încetineală și de calm. Acest lucru cere timp și capacitate de a face tăcere pentru a asculta. Avem nevoie să fim și răbdători dacă vrem să-l înțelegem pe cel care este diferit de noi: persoana se exprimă pe sine însăși pe deplin nu atunci când este pur și simplu tolerată, ci atunci când știe că este într-adevăr primită. Dacă suntem cu adevărat doritori de a-i asculta pe alții, atunci vom învăța să privim lumea cu ochi diferiți și să apreciem experiența umană așa cum se manifestă în diferitele culturi și tradiții. Dar vom ști și să apreciem mai bine marile valori inspirate de creștinism, de exemplu viziunea despre om ca persoană, căsătoria și familia, distincția dintre sfera religioasă și sfera politică, principiile de solidaritate și subsidiaritate, și altele.

Așadar, cum poate comunicarea să fie în slujba unei autentice culturi a întâlnirii? Și pentru noi discipolii Domnului, ce înseamnă a întâlni o persoană conform Evangheliei? Cum este posibil, în pofida tuturor limitelor și păcatelor noastre, să fim cu adevărat apropiați unii de alții? Aceste întrebări se rezumă în aceea pe care într-o zi un cărturar, adică un comunicator, a adresat-o lui Isus: "Și cine este aproapele meu?" (Lc 10,29). Această întrebare ne ajută să înțelegem comunicarea în termeni de proximitate. Am putea s-o traducem astfel: cum se manifestă "proximitatea" în folosirea mijloacelor de comunicare și în noul ambient creat de tehnologiile digitale? Găsesc un răspuns în parabola samariteanului milostiv, care este și o parabolă a comunicatorului. De fapt, cel care comunică devine aproape. Și samariteanul milostiv nu numai că devine aproape, dar ia asupra pe omul acela pe care-l vede pe jumătate mor la marginea drumului. Isus inversează perspectiva: nu e vorba de a-l recunoaște pe celălalt ca pe un semen de-al meu, ci de capacitatea mea de a mă face asemenea cu celălalt. A comunica înseamnă deci a conștientiza că suntem umani, fii ai lui Dumnezeu. Îmi place să definesc această putere a comunicării ca "proximitate".

Atunci când comunicarea are scopul prevalent de a induce la consum sau la manipularea persoanelor, ne aflăm în fața unei agresiuni violente ca aceea îndurată de omul bătut de tâlhari și abandonat de-a lungul drumului, așa cum citim în parabolă. În el levitul și preotul nu văd un aproape al lor, ci un străin de care era mai bine să stea la distanță. În acel timp, ceea ce condiționa erau regulile purității rituale. Astăzi, noi riscăm ca unele media să ne condiționeze până acolo încât să ne facă să-l ignorăm pe aproapele nostru real.

Nu este suficient a trece de-a lungul "drumurilor" digitale, adică pur și simplu a fi conectați: este nevoie ca această conexiune să fie însoțită de întâlnirea adevărată. Nu putem trăi singuri, închiși în noi înșine. Avem nevoie să iubim și să fim iubiți. Avem nevoie de tandrețe. Nu strategiile comunicative garantează frumusețea, bunătatea și adevărul comunicării. Și lumea mijloacelor media nu poate să fie străină de grija față de omenire și este chemată să exprime tandrețe. Rețeaua digitală poate să fie un loc bogat în umanitate, nu o rețea de fire, ci de persoane umane. Neutralitatea mijloacelor media este numai aparentă: numai cel care comunică punându-se pe sine însuși în joc poate să reprezinte un punct de referință. Implicarea personală este însăși rădăcina credibilității unui comunicator. Tocmai pentru aceasta mărturia creștină, grație rețelei, poate să ajungă la periferiile existențiale.

O repet adesea: între o Biserică accidentată care iese pe drum și o Biserică bolnavă de autoreferențialitate nu am îndoieli să o prefer pe prima. Și drumurile sunt cele ale lumii unde oamenii trăiesc, unde se poate ajunge efectiv și afectiv. Între aceste drumuri sunt și cele digitale, aglomerate de umanitate, adesea rănită: bărbați și femei care caută o mântuire sau o speranță. Și grație rețelei mesajul creștin poate să călătorească "până la marginile pământului" (Fap 1,8). A deschide ușile bisericilor înseamnă a le deschide și în ambientul digital, fie pentru ca oamenii să intre, în orice condiție de viață s-ar afla ei, fie pentru ca Evanghelia să poată trece pragul templului și să iasă în întâmpinarea tuturor. Suntem chemați să mărturisim o Biserică ce să fie casa tuturor. Suntem capabili să comunicăm fața unei astfel de Biserici? Comunicarea colaborează să se dea formă vocației misionare a întregii Biserici, iar rețelele sociale sunt astăzi unul din locurile în care să se trăiască această vocație de a redescoperi frumusețea credinței, frumusețea întâlnirii cu Cristos. Și în contextul comunicării este nevoie de o Biserică ce reușește să aducă încălzire, să aprindă inima.

Mărturia creștină nu se face cu bombardamentul de mesaje religioase, ci cu voința de a ne dărui pe noi înșine altora "prin disponibilitatea de a ne implica răbdători și cu respect în întrebările lor și în îndoielile lor, în drumul de căutare a adevărului și a sensului existenței umane" (Benedict al XVI-lea, Mesaj pentru a 47-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale 2013). Să ne gândim la episodul cu discipolii din Emaus. Trebuie să știm să ne inserăm în dialogul cu bărbații și femeile de astăzi, pentru a le înțelege așteptările, îndoielile, speranțele, și a le oferi Evanghelia, adică pe Isus Cristos, Dumnezeu făcut om, mort și înviat pentru a ne elibera de păcat și de moarte. Provocarea cere profunzime, atenție față de viață, sensibilitate spirituală. A dialoga înseamnă a fi convinși că celălalt are ceva bun de spus, a face spațiu punctului său de vedere, propunerilor sale. A dialoga nu înseamnă a renunța la propriile idei și tradiții, ci la pretenția că sunt unice și absolute.

Icoana samariteanului milostiv, care pansează rănile omului bătut vărsând peste ele untdelemn și vin, să ne fie de călăuză. Comunicarea noastră să fie untdelemn parfumat pentru durere și vin bun pentru veselie. Luminozitatea noastră să nu provină din trucuri sau efecte speciale, ci din faptul de a deveni aproape al celui pe care-l întâlnim rănit de-a lungul drumului, cu iubire, cu tandrețe. Nu vă fie frică să deveniți cetățeni ai ambientului digital. Este importantă atenția și prezența Bisericii în lumea comunicării, pentru a dialoga cu omul de astăzi și a-l duce la întâlnirea cu Cristos: o Biserică ce însoțește drumul știe să pornească la drum cu toți. În acest context, revoluția mijloacelor de comunicare și a informației este o provocare mare și pasionată, care cere energii proaspete și o imaginație nouă pentru a transmite altora frumusețea lui Dumnezeu.

Din Vatican, 24 ianuarie 2014, comemorarea sfântului Francisc de Sales

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 8.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat