Care sunt bisericile consacrate de ep. Anton Durcovici în Moldova?

În perioada cât a fost episcop de Iaşi Anton Durcovici a consacrat în Moldova patru biserici: Stufu (probabil 18 septembrie 1948), Poiana (1 octombrie 1948), Izvoarele (4 octombrie 1948) şi Satu Nou (13 octombrie 1948).

Între 29 martie şi 18 mai 1950, fiind în anchetă în arestul Ministerului de Interne din Bucureşti, ep. Anton Durcovici a dat în scris 18 declaraţii, răspunzând la întrebările anchetatorilor. Cea mai lungă declaraţie este cea dată în ziua de 26 aprilie 1950, a 13-a, în care descrie conţinutul predicilor din timpul vizitelor canonice din Moldova şi din decanatul Olteniei.

De aici rezultă că într-una dintre zilele din perioada 4 septembrie - 4 octombrie 1948 a sfinţit biserica din Stufu. Episcopul declară: "La Stufu, judeţul Bacău, sfinţind biserica refăcută din nou, am predicat despre însemnătatea ceremoniilor acestei sfinţiri, prin care se cere îndepărtarea de rele şi belşug de haruri cereşti pentru cei ce se închină în biserică, şi am îndemnat pe credincioşi să frecventeze cu evlavie sfântul locaş" (CNSAS, dosar 57.512, f. 49).

De la episcopul Anton Durcovici se păstrează un Liber missarum 1943-1949, în care episcopul notează unde şi când a celebrat în majoritatea zilelor din această perioadă. De aici rezultă că episcopul a celebrat la Pustiana (16 septembrie 1948), Frumoasa (17 septembrie 1948), Sârbi (18 septembrie 1948), Piatra Neamţ (19 septembrie 1948), Lespezi (20 septembrie 1948). În declaraţia din anchetă nu precizează data sfinţirii bisericii, dar vorbeşte înainte de vizita la Pustiana iar după, de vizita la Lespezi. Ca atare, consacrarea trebuie să fi avut loc între 16 şi 20 septembrie 1948. Cu multă probabilitate biserica a fost sfinţită în după-amiaza zilei de 18 septembrie 1948, având în vedere că Floreşti (Sârbi) este mai aproape de Stufu decât celelalte localităţi.

Biserica despre care este vorba, cu hramul Sfântul Mihail, a fost construită din paiantă în anul 1940 (Iosif Gabor, Dicţionarul comunităţilor catolice din Moldova, Editura "Conexiuni", Bacău, p. 254). La 17 aprilie 2010 ep. Petru Gherghel a sfinţit piatra de temelie pentru o nouă biserică în apropierea celei vechi.

În aceeaşi perioadă (4 septembrie - 4 octombrie 1948), ep. Durcovici a consacrat şi biserica din Poiana: "La Poiana, judeţul Roman, am vorbit, sfinţind noua biserică, despre sfinţenia casei Domnului şi despre mila cerească ce se coboară asupra acelora, care conlucrează la ridicarea unui astfel de locaş şi vin să se închine într-însul cu credinţă şi evlavie. Am îndemnat pe credincioşi să se poarte mereu astfel în biserică" (CNSAS, dosar 57.512, f. 51).

Liber missarum 1943-1949 arată că ep. Durcovici a celebrat în biserica din Poiana în ziua de 1 octombrie 1948.

Biserica a fost construită la finalul perioadei interbelice prin grija pr. Nicolae Ivanciuc. "Statistica anului 1941 a Parohiei Prăjeşti menţionează că la Poiana se face biserică nouă" (Iosif Gabor, Dicţionarul comunităţilor catolice din Moldova, Editura "Conexiuni", Bacău, p. 207).

După ce a mers în vizită canonică la Bacău şi Mărgineni, la 4 octombrie 1948 ep. Durcovici a ajuns la Izvoarele unde a consacrat biserica: "La Izvoarele, judeţul Bacău, 4 octombrie 1948, cu ocazia sfinţirii noii biserici în cinstea sfântului Francisc, am arătat din viaţa acestui sfânt, cum el, pe lângă bisericile materiale ridicate de dânsul, a clădit şi biserici spirituale, lăcaşuri plăcute Treimii Preasfinte, în sufletul său şi al fraţilor săi. Am îndemnat pe ascultători să facă la fel şi ei" (CNSAS, dosar 57.512, f. 51-51v.).

Data de 4 octombrie 1948 este confirmată şi de Liber missarum 1943-1949, care precizează că a celebrat în acest sat.

Biserica Bacău (Izvoare) "Sfântul Francisc din Assisi" a început să fie construită în 1935. În 1938 s-au încheiat lucrările de zidărie. În anul 1940 clădirea era în roşu şi acoperită, lucrările de finisare reluându-se în anul 1948, când a fost dată în folosinţă (Iosif Gabor, Dicţionarul comunităţilor catolice din Moldova, Editura "Conexiuni", Bacău, p. 156).

Între 10 octombrie 1948, când a fost la Grozeşti şi 24 octombrie 1948 când a fost la Ploscuţeni, a ajuns şi la Satu Nou, unde a sfinţit biserica: "La Satu Nou, judeţul Bacău, la sfinţire de biserică am predicat despre harurile divine care se revarsă în acel locaş asupra acelora care se roagă în el, şi am îndemnat pe credincioşi la frecventarea riguroasă a sfintelor slujbe" (CNSAS, dosar 57.512, f. 51 v.).

Liber missarum 1943-1949 arată că ep. Durcovici a celebrat în Satu Nou în ziua de 13 octombrie 1948.

Biserica sfinţită este cea dinaintea celei de azi care este în construcţie. Era din zid construită de credincioşi în anul 1925. "Turnul acestei biserici frumoase domină toată coasta dealurilor dintre Oituz, Slănic şi Trotuş (Iosif Gabor, Dicţionarul comunităţilor catolice din Moldova, Editura "Conexiuni", Bacău, p. 242).

"În timpul săpăturilor pentru biserica nouă - notează pr. Serafim Romila - s-a descoperit în fundaţia veche a bisericii un document datat la 2 iulie 1925, care luminează cercetările noastre istorice. La acea dată, în prezenţa primarului comunei Bogdăneşti şi a unei mulţimi de săteni evlavioşi, decanul de Trotuş, pr. Nazareno Cipolloni, împreună cu parohul de Oituz, pr. A. Florea, au sfinţit piatra de temelie a bisericii din Satu Nou, cu hramul Sfântul Mihail Arhanghelul. În acei ani comunitatea număra 125 de gospodării, eforturile au fost mari, unii au vândut câmpuri şi vite pentru construirea bisericii, iar meşterii care au condus lucrările erau veniţi din Italia. Biserica avea lungimea de 28 m, lăţimea de 13 m, iar turnul la vârful crucii 32 m" (Lumina creştinului, martie 2011, p. 13). Biserica a fost dărâmată în anul 2002 pentru a face loc alteia noi.

Pr. Cornel Cadar

lecturi: 58.