|
Cartea care te trezește: Istoria unei convertiri O carte este un suflet. O carte este o viață. E viața pe care alegem s-o trăim în clipele noastre de răgaz: o viață de acțiune sau de vis, de aventuri, de știință, de informare sau de dezinformare, de dragoste și ură, sau pur și simplu, o viață de iubire, care trece dincolo de acțiune, de informare, de dragoste, pentru că este cartea sinelui care îl caută pe Dumnezeu și găsindu-l, nu încetează să-l caute. O astfel de carte a sinelui este recenta apariție la Editura "Galaxia Gutenberg", intitulată În compania binelui. Drumul scurt de la lumea corporatistă la sărăcie, curăție și ascultare, de James Martin, SJ, în excelenta traducere a Claudiei Stan1. Dar mai întâi, cine este James Martin, SJ? Preot iezuit în vârstă de 53 ani, scriitor și jurnalist, James Martin s-a născut la 29 decembrie 1960 în Plymouth Meeting, Pennsylvania, SUA. A absolvit prestigioasa Facultate Warthon, de Administrare a Afacerilor, în 1982 și a lucrat timp de șase ani, urcând treptele ierarhice până la Specialist - Corporate Financial Management Development, în compania General Electric2. Nesatisfăcut de lumea corporatistă, a renunțat la toate avantajele oferite de înalta sa poziție ierarhică și a intrat ca novice în Societatea lui Isus în 1988. A fost hirotonit preot în 1999. În prezent lucrează ca editor pentru probleme de cultură la revista iezuită America Magazine3, este comentator la CNN, NPR, Fox News Channel, revista Time, columnist op-ed4 la The New York Times. A scris și a editat peste zece cărți, în special despre experiența sa de viață5 . Cea mai cunoscută carte a sa, My Life with the Saints6 (Loyola Press., 2006), cuprinde memoriile autorului privind viețile unor sfinți catolici (de altfel, foarte umani), precum și ale altor bărbați și femei sfinte și modul în care i-au influențat viața. Cartea a fost considerata drept "una din cele mai bune cărți ale anului" de către Publishers Weekly7 iar în 2007 i s-a atribuit premiul Christopher8. O altă carte a sa, The Jesuit Guide to (Almost) Everything: A Spirituality for Real Life (Harper One, 2010)9, în care autorul explică în ce mod spiritualitatea sfântului Ignațiu de Loyola ne poate ajuta în viața de zi cu zi, a primit în 2011 același premiu10 și a fost nominalizat best-seller de New York Times. ..."Așadar, ce i-ar folosi omului de-ar câștiga lumea întreagă, dacă și-ar pierde sufletul?11" Volumul In Good Company: The Fast Track from the Corporate World to Poverty, Chastity and Obedience (Sheed & Ward, 2000), relatează perioada studiilor autorului la Facultatea Warthon, de Administrare a Afacerilor, apoi angajarea, ascensiunea, satisfacțiile și insatisfacția crescândă ca salariat la General Electric, chemarea pentru viața consacrată și noviciatul în Societatea lui Isus. Cartea ar putea fi considerata istoria unei convertiri. Cititorul este condus cu delicatețe, vervă și umor prin meandrele vieții universitare americane, desfășurate sub imperiul a două moto-uri: "Inveniemus viam aut faciemus" (Vom găsi drumul sau vom face unul) și "Leges sine moribus vanae" (Legile lipsite de moralitate sunt zadarnice), care vorbesc despre tradiție și ideal, despre mândria de a fi acceptat în cea mai prestigioasă facultate de management al afacerilor din SUA, despre competitivitate și studiu, dar și despre infatuare, egoism și minciună, toate culminând cu oportunitățile aparent nelimitate care se deschid în fața absolvenților. Dar "epoca lăcomiei" la GE și nu numai - evoluează sub un alte două motouri: "Dă-i bice sau cară-te" și "la naiba cu compasiunea": pe de o parte, "înșelătorii legale"pentru menținerea diferitelor filiale în perioade mai dificile, pe de altă parte suprasolicitare profesională, viață personală acaparată de profesie, munca făcută cu dăruire și sacrificii de sine, dar față de care compania GE nu-și recunoaște nici un fel de obligație, restructurări masive în special pentru angajații "vechi", tocmai fiindcă... erau vechi în companie, angajări discreționare etc. Mult-mediatizata "loialitate corporatistă" nu funcționa decât unilateral: de la angajat spre companie și nu reciproc. "În clipa aceasta", spune James Martin, "am înțeles că îmi atinsesem mai toate scopurile pe care mi le stabilisem în facultate: câștigam mulți bani, aveam multă libertate și control la serviciu și avansam în companie. Dar lucrurile acestea în sine nu-mi ofereau cine știe ce satisfacție. Altfel spus, nu-mi puteam da seama care era scopul vieții mele. Lipsea ceva fundamental. Îmi plăceau colegii și parte din munca în resurse umane, dar care era scopul muncii în sine? Oare asta era viața?" Bolnav de stres, fără să găsească un sens vieții, fără să poată fi ajutat eficient de consilierea psihologică, lunecând aparent ireversibil spre persoana cinică, deprimată, irascibilă, dură, capabilă să calce peste cadavre, preocupată numai de sine și de ascensiune ierarhică, pe care în primii ani o numea el însuși "un neisprăvit de seamă" - și totul, numai ca să supraviețuiască în GE, unde a supraviețui însemna a avansa, el ajunge în cele din urmă la cea mai simplă concluzie: "că are o singură viață și că dacă eșuează în împlinirea viselor sale, n-o să-i pese nimănui". Drumul convertirii nu este și nu poate fi niciodată ușor: de la concepția copilărească despre Dumnezeu ca "Marea Mașinărie de rezolvat probleme", la "a fi catolic doar la nivel intelectual", până la a-l simți prieten pe Isus, ca în prima sa rugăciune adevărată la iezuiți și apoi la strigătul disperat în fața statuii lui Isus: "Primește-mă!" - e calea unei vieți de luptă, dârzenie, frustrare, onestitate, altruism, curaj și speranță. Și întrucâtva asemenea sfântului Ignațiu de Loyola, a simțit răspunsul lui Isus în lăuntrul său - un glas fără cuvinte care zicea: "O voi face". Au urmat primii doi ani ca novice în Societatea lui Isus. După ce a făcut experiența nu întotdeauna plăcută a vieții în comunitate, a sărăciei (o subvenție de 35 $ pe lună luase locul salariului de Specialist - Corporate Financial Management Development la GE), a asistenței spirituale într-un spital-azil de paliație din Jamaica, descrisă cu autoironia care rămâne după ce oroarea celor văzute și trăite a lunecat în amintire - momentul depunerii voturilor vine cu "un sentiment extraordinar. Cu toată nebunia din jur - pregătirile, emoțiile, oaspeții, căldura (...) - eram extrem de concentrat. Era ca și cum m-aș fi rugat cu voce tare lui Dumnezeu înaintea prietenilor și familiei mele. Și m-am gândit că da, acolo trebuia să fiu; acolo era locul meu. Asta însemna a vedea viața ca întreg". Iar cartea se încheie în lumina Răsăritului celui de Sus: "Nu crezusem niciodată c-am să lucrez într-un spital" - relatează autorul - " și că am să slujesc oameni care se pregăteau să moară. A merge într-o țară în curs de dezvoltare și a lucra cu bolnavii împreună cu surorile Maicii Tereza părea a fi ceva ce făceau alți oameni. Ceva despre care citeai prin cărți ori vedeai prin filme. Oamenii fără adăpost erau persoane pe lângă care treceam sau pe care le ignoram în Manhattan. Și credeam că terminasem cu tovărășia cu elevii de clasa a șaptea de când absolvisem gimnaziul. Rugăciunea și religiozitatea autentică erau pentru oamenii sfinți, nu pentru mine. Dumnezeu părea foarte îndepărtat. Stând în capelă, am fost copleșit de binecuvântările și harurile primite în ultimii ani, precum și de bucuria desăvârșită care umplea viața mea ca iezuit. În doar doi ani, aproape în pofida mea, viața mi se schimbase radical. Și cu totul în bine. După cum îi zisese îngerul Gabriel Mariei, la Dumnezeu nimic nu e cu neputință". De ce să citim această carte? Răspunsul este simplu: ca să fim "În compania binelui". Cartea este o autobiografie, iar majoritatea cititorilor sunt reticenți asupra acestui gen literar, fiindcă viața unei persoane este o experiență absolut unică, irepetabilă. În plus, în cea mai mare parte din cazuri, autorii sunt fie nesinceri, fie alchimizează cu mult entuziasm propriile lor fapte reprobabile, astfel încât să pară calități și nu ceea ce sunt în realitate. Dar cartea aceasta, deși autobiografică, este scrisă cu uimitoare sinceritate, ca un exercițiu ignatian "de cercetare a cugetului". Este o carte caldă, prietenoasă, plină de umor și vervă, pe care, odată ce ai deschis-o, n-o mai poți lăsa din mână. O carte care, urmărind trezirea sinelui în Dumnezeu, deschide cititorului propria calea spre Dumnezeu. Este "cartea care te trezește". Prima ediție a volumului În compania binelui a apărut în anul 2000. Cartea a ajuns la a 10-a ediție aniversară și la un tiraj de peste 1 milion de exemplare, iar acum beneficiem de traducerea în limba română - o traducere de mare frumusețe, realizată de Claudia Stan. La fel de atentă, plină de grijă și prietenoasă ca și autorul, Claudia Stan ne oferă explicații ample ori de câte ori lipsesc sau sunt cumva șovăitoare cunoștințele noastre în materie de religie, ritualuri sau economie, finanțe etc. Prin talentul deosebit al Claudiei Stan, cartea pare scrisă de la bun început în limba română - or aceasta este expresia harului care înflorește numai dintr-o mare inteligență și o inimă asemenea. Cartea a apărut la Editura "Galaxia Gutenberg", care, așa cum ne-a obișnuit, ne delectează de fiecare dată nu numai cu scrieri deosebite, dar și cu o prezentare grafică de excepție. Pe coperta cărții se înalță, din sticlă și metal, un zgârie-nori, care își pierde cu adevărat vârful... nu în nori, ci în cerul lui Dumnezeu - "În compania Binelui". Grafica sugerează drumul pe care, de altfel, îl trasează Sfântul Părinte Francisc: de la umanismul secular, ateu și autoreferențial, la credință. De la ultramarinul rece și încrâncenat al profesionalismului competitiv și egoist, trecerea se face spre cerul senin și cald. E o copertă care "îți face sete", așa cum "îți face sete" întreaga carte: sete neostoită de Dumnezeu. Dr. Ecaterina Hanganu Note
7 Revista Publishers Weekly se adresează editurilor, librarilor, agenților literari etc. Apare săptămânal, din 1872 și are în prezent un tiraj de cca. 15.000 de exemplare. http://en.wikipedia.org/wiki/Publishers_Weekly
lecturi: 8.
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |