Liturghia lui Benedict al XVI-lea pentru participanţii la întâlnirea anuală a foştilor săi studenţi

Cine coboară pentru a sluji

Ne aflăm pe calea corectă dacă încercăm să devenim persoane care "coboară" pentru a sluji, ducând gratuitatea lui Dumnezeu lumii. Asta a afirmat Benedict al XVI-lea la liturghia celebrată duminică dimineaţă, 1 septembrie 2013, în capela Sfânta Maria Mama Familiei, în palatul Guvernatoratului, cu ocazia tradiţionalului seminar estival al foştilor săi studenţi, aşa-numitul Ratzinger Schülerkreis.

Întâlnirea studenţilor lui Joseph Ratzinger s-a desfăşurat, ca de obicei, la Castel Gandolfo: însă anul acesta Benedict al XVI-lea nu a luat parte la lucrări. A treizeci şi opta ediţie a fost dedicată "problemei despre Dumnezeu pe fondul secularizării" în lumina producţiei filozofice şi teologice a lui Rémi Brague, filozof şi istoric francez premiat cu Premiul Ratzinger 2012 pentru teologie.

La liturghie au participat circa cincizeci de persoane. Cu Benedict al XVI-lea au concelebrat, între alţii, cardinalii Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, şi Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena; arhiepiscopul Georg Gänswein, prefect al Casei Pontificale, episcopul Barthélemy Adoukonou, secretar al Consiliului Pontifical al Culturii, şi episcopul auxiliar de Hamburg, monseniorul Hans-Jochen Jaschke.

Fiecare în viaţă vrea să găsească locul său bun: dar care este într-adevăr locul corect? Omilia lui Ratzinger a fost, în fond, un răspuns la această întrebare pornind de la Evanghelia duminicală, în care Isus invită tocmai la alegerea ultimului loc. "Un loc care poate să pară foarte bun, poate să se reveleze a fi un loc foarte urât", a spus: se întâmplă astfel că "primii" au fost răsturnaţi şi dintr-o dată au devenit "ultimii". Şi în timpul ultimei Cine discipolii se ceartă pentru locurile cele mai bune: Isus se prezintă în schimb ca acela care slujeşte. "Născut în grajd" şi "mort pe Cruce" - a afirmat Benedict al XVI-lea - "ne spune că locul corect este cel aproape de el, locul după măsura sa". Şi apostolul, ca trimis al lui Cristos, "este ultimul în opinia lumii", dar tocmai pentru aceasta este aproape de Isus.

"Cel care în această lume şi în această istorie - a afirmat el - probabil este împins înainte şi ajunge la primele locuri, trebuie să ştie că este în pericol; trebuie să privească şi mai mult la Domnul, să se măsoare cu el, să se măsoare cu responsabilitatea faţă de celălalt, trebuie să devine cel care slujeşte, cel care în realitate este aşezat la picioarele celuilalt, şi astfel binecuvântează şi la rândul său devine binecuvântat".

În pagina evanghelică Domnul aminteşte că acela care se înalţă va fi umilit şi acela care se umileşte va fi înălţat. Şi astfel Benedict al XVI-lea a remarcat că "Cristos, Fiul lui Dumnezeu, coboară pentru a ne sluji pe noi şi acest lucru face esenţa lui Dumnezeu", care "constă în a se apleca spre noi: iubirea, da-ul spus celor suferinzi, ridicarea din umilire". Iată pentru ce "noi - a explicat el - ne aflăm pe calea lui Cristos, pe calea corectă dacă în locul său şi asemenea lui încercăm să devenim persoane care «coboară» pentru a intra în adevărata măreţie, în măreţia lui Dumnezeu care este măreţia iubirii". De altfel, "crucea, în istorie, este ultimul loc" şi "răstignitul nu are niciun loc, este un non-loc": a fost despuiat, "este un nimeni", şi totuşi Ioan în Evanghelie vede "această umilire extremă" ca "adevărata înălţare".

"Astfel, Isus este mai înalt; da, este la înălţimea lui Dumnezeu - a continuat el - pentru că înălţimea crucii este înălţimea iubirii lui Dumnezeu, înălţimea renunţării la sine şi dăruirea pentru ceilalţi. Astfel, acesta este locul divin şi noi vrem să-l rugăm pe Dumnezeu ca să ne dăruiască să înţelegem asta tot mai mult şi să acceptăm cu umilinţă, fiecare în modul său, acest mister al înălţării şi al umilirii".

Apoi Benedict al XVI-lea a amintit că Isus îndeamnă să se "invite" paraliticii, şchiopii, săracii, pentru că el însuşi a făcut asta invitându-ne "pe noi la masa lui Dumnezeu" şi arătându-ne în acest mod ce este gratuitatea. Economia se bazează pe "dreptatea comutativă", pe acel do ut des. Dar chiar şi în acest domeniu rămâne ceva gratuit, a precizat Benedict al XVI-lea, subliniind că "fără gratuitatea iertării nicio societate nu poate să crească"; aşa încât e adevărat că cele mai mari lucruri ale vieţii, adică "iubirea, prietenia, bunătatea, iertarea", "nu le putem plăti", pentru că "sunt gratis, în acelaşi mod în care Dumnezeu ne dăruieşte cu titlu gratuit".

"Astfel, chiar şi în lupta pentru dreptatea în lume, nu trebuie să uităm niciodată - a explicat el - gratuitatea lui Dumnezeu, continuul a da şi a primi şi trebuie să construim pe faptul că Domnul ne dăruieşte nouă, că există persoane bune care ne dăruiesc gratis bunătatea lor, că ne suportă în mod gratuit, ne iubesc şi sunt bune cu noi gratis; şi apoi, la rândul nostru, să dăruim această gratuitate pentru a apropia astfel lumea de Dumnezeu, pentru a deveni asemenea lui, pentru a ne deschide lui".

(După L'Osservatore romano, luni-marţi, 2-3 septembrie 2013)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 11.