Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Gânduri la centenarul revistei "Lumina creștinului"

În luna ianuarie 2013, Lumina creștinului împlinește o sută de ani. Prima apariție a fost în ianuarie 1913; revista a apărut cu mici întreruperi până în anul 1948, fiind reluată într-o nouă serie în ianuarie 1990. Cu ocazia centenarului revistei suntem interesați de părerea cititorilor. Impresiile, gândurile și propunerile sunt așteptate, în special răspunsul la întrebările: Ce înseamnă Lumina creștinului pentru dumneavoastră? Ce articole urmăriți cel mai mult în paginile revistei? Ce propuneri aveți pentru îmbunătățirea revistei? Acestea pot fi trimise prin poștă pe adresa Redacției "Presa Bună": Episcopia Romano-Catolică de Iași, Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064-Iași, prin fax: 0232/211527 sau prin e-mail: editor@ercis.ro (nu uitați să notați adresa completă și, eventual, numărul de telefon la care puteți fi contactat).

Gandurile care au venit până acum sunt publicate mai jos în ordinea trimiterii lor. Pe măsură ce vor sosi altele, acestea vor fi adăugate. Cele mai interesante vor fi publicate în numerele revistei din anul 2013 și vor fi răsplătite cu un calendar de perete cu 12 pagini (10x28 cm).

* * *

"Lumină" pentru suflet

Mă întrebam zilele acestea, de cât timp citesc revista "Lumina creștinului"... Nu-mi amintesc exact... oricum după 1989 eram foarte bucuroasă când anunța părintele în biserică: "Au sosit revistele «Lumina creștinului»!" Sigur că aveam și articole sau pagini preferate: pentru copii, mai apoi pentru tineri; îmi ziceam: "Mi-a scris cineva, și eu sunt copil, iar mai apoi și eu sunt tânără".

Îmi amintesc cu emoție și când am apărut cu un articol pentru tinerii care spuneau că se simt singuri, cred că era prin 1999, de sărbătoarea Paștelui. Acum am 38 de ani, dacă ar fi să mai scriu un articol în acea direcție... ar fi un pic altfel: viața ne "cizelează", creștem, ne schimbăm, uneori avem impresia că înțelegem mai bine cum stau lucrurile și chiar cu aroganță îi înfruntăm pe alții pentru că noi știm mai bine... Bunul Dumnezeu lucrează fără să obosească în ciuda încăpățânării noastre de a ne considera "cei mai buni".

Deci "Lumina creștinului" pentru mine înseamnă "lumină" pentru suflet. În întunericul acestei lumi, în care răul este la el acasă, există și "lumini" care trec de pleoape chiar dacă le ținem strâns închise. Lumini prin care bunul Isus, în milostivirea sa infinită, le păstrează aprinse pentru noi: cât de mult ne iubește Dumnezeu! Sunt sigură că Iubirea lui va triumfa, însă nu putem aștepta așa fără să facem nimic. Dumnezeu are nevoie de noi: de mine, de tine (cel care citești aceste rânduri), pentru ca să-l ajutăm în a-i face fericiți pe ceilalți.

Vă asigur de rugăciunile mele și vă urez succes pe viitor!

Sora Maria Gabor a lui Isus
(Ordo Virginum)

* * *

Mesaj de salut

Revista "Lumina creștinului" din Iași reprezintă fără doar și poate un punct de reper pe harta spirituală a României. Acestea nu sunt doar niște cuvinte aruncate în vânt, ci reprezintă un adevăr de necontestat.

Pentru unul care de ani de zile urmărește îndeaproape ce se întâmplă pe scena spirituală în acest colț de Europă, nu mi-a fost greu să recunosc că unul dintre punctele forte ale acesteia se află la Iași, unde, în cadrul Episcopiei Romano-Catolice, păstorită de Excelența sa episcopul Petru Gherghel, apare de o sută de ani această publicație de reală valoare documentară și istorică, ce reprezintă totodată și o reflectare vie a prezentului, a ce înseamnă viață trăită astăzi în Cristos cel înviat!

În calitate de vicepreședinte teritorial al mișcării laice vincențiene, responsabil pentru Europa Centrală și de Est, doresc să vă mulțumesc pentru oglindirea de-a lungul anilor a activităților pe care le întreprind laicii vincențieni din dieceza dumneavoastră, dar și de pretutindeni.

Vă mulțumesc pentru invitația de a fi alături de dumneavoastră la sărbătoarea jubileului, dar din păcate mă voi afla în acea perioadă în Austria. Cu gândul și cu sufletul voi fi însă la Iași, unde, recunosc, aș fi venit cu mare plăcere, nemaifiind acolo de la sfințirea noii dumneavoastre frumoase și impunătoare catedrale, eveniment la care am fost invitat de Excelența sa episcopul Petru, pentru care am un respect deosebit!

Personal mă bucur de toate succesele publicației dumneavoastră, de realizările ei din trecut și din prezent, considerându-mă în primul rând un prieten al Diecezei de Iași. Succesele de astăzi ale redacției le consider ca fiind ale credinței noastre pe aceste meleaguri!

La ceas de sărbătoare pentru revista "Lumina creștinului" din lași, mă înclin actului de spiritualitate trăit și cultivat acolo, dorindu-i redacției, slujitorilor ei, dar și celor care o răsfoiesc, un sincer: La mulți și binecuvântați ani!

Erwin Joseph Țigla
Reșița, 8 mai 2013

* * *

Felicitări!

N-am fost, nu sunt și nici nu voi fi - mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru talanții încredințați - un vorbitor sau un scriitor care "să rup gura târgului".

Totuși, la acest frumos și fericit aniversar nu pot trece cu vederea că "Presa Bună" și "Lumina creștinului" mi-au oferit o potrivită oportunitate să lucrez la răspândirea evangheliei prin cuvântul scris.

În ajunul zilei de 1 aprilie 1990, pe când eram vicar de Bacău, Mons. Petru Gherghel, actualmente episcopul nostru, îmi spune la telefon să-mi iau rămas bun de la comunitate pentru a merge la Iași, să mă ocup de partea tehnică a ceea ce a fost și este și astăzi "Presa Bună". Fiind ziua păcălelilor, l-am întrebat dacă are în program și această glumă. Lucrurile erau serioase și așa s-a întâmplat. Nu plecasem de prea mult timp din dealul Copoului unde am studiat. După ce am fost coleg de seminar cu pr. Isidor Chinez, iată că am devenit colaboratori și la "Presa Bună" - "Lumina creștinului" și am făcut ce se putea într-un spațiu foarte limitat și cu mijloace aproape rudimentare, ca să se refacă firul istoriei cu privire la această importantă instituție, pentru care trebuie felicitați înaintașii noștri și mereu vrednici de a fi pomeniți.

Necesitățile pastorale ale comunității catolice din Iași l-au pus pe gânduri pe episcop în vederea construirii unei biserici mai mari - pe un teritoriu propriu ocupat de teatrul de copii, de liceu, de alte clădiri și de fosta clădire a "Presei Bune". Pentru eliberarea amplasamentului și obținerea autorizației de construire a actualei catedrale "Sfânta Fecioară Maria, Regină", am fost numit vicar la catedrală și administrator, la 1 septembrie 1990.

Am devenit o persoană apreciată de unii și dezaprobată de alții că mă ocup și de dărâmat clădiri, care pe mulți i-au marcat sentimental. Printre acestea era și "Presa Bună".

În seminar l-am avut ca profesor, instructor și restaurator de cărți vechi sau prea uzate pe pr. Ioan Ciuraru, care, pe cât de negru și slab era, pe atât de mult l-am îndrăgit pentru convingerile sale pentru textul scris. Ne-a spus întregii clase, și pentru mine a rămas o încurajare, "Dacă orice creștin are în mână o carte de rugăciune, o revistă, un pliant despre Dumnezeu, Biserică și despre Maica Domnului putem dormi liniștiți, și putem merge în concediu sau în străinătate când s-ar putea". Între timp, Dumnezeu, Biserica și Maica Domnului erau lăudați și rugați și cu ajutorul mijloacelor puse la dispoziție de "Presa Bună" și "Lumina creștinului".

Altă amintire: când eram suficient de mare mă trimitea mama la străbunica (a trăit peste 100 de ani) să-i tai lemne și să-i aduc apă de la fântâna cea mai apropiată și cea mai adâncă. Eram răsplătit cu un boț de mămăligă așezat în pripă, pentru că era frig, peste câteva linguri de brânză.

La despărțire, și în acele timpuri, mi-a încredințat și revista "Lumina creștinului" și alte cărți de la "Presa Bună", pe care "nu trebuia" să le vadă anumite persoane. Fiind implicat în problemele de la "Presa Bună" le-am adus și trebuie să fie și astăzi în arhive.

Sunt recunoscător lui Dumnezeu și tuturor superiorilor, episcopului Petru Gherghel, episcopului Aurel Percă precum și pr. Vladimir Petercă pentru încrederea acordată, și anume: că pot face ceva în privința textului scris pentru credincioși. Mă onorează că "Lumina creștinului" nu m-a lăsat să fac umbră degeaba pământului. Din această umbră, dacă sunt întrebat, încerc să răspund și astăzi multor întrebări tehnice.

Felicit, încurajez și mă rog pentru foștii și actualii ostenitori de la "Presa Bună". Succes în această privință și în această direcție, și pentru că la următoarea sută de ani voi fi în altă parte voi face ce voi putea ca să fie frumos și bine pentru "Presa Bună" - "Lumina creștinului".

Mulțumesc "Lumina creștinului". La mulți ani!

Pr. Iosif Comorașu
(director al Institutului "Presa Bună", 19 martie 1992 - 31 august 2009)

* * *

Mai multă lumină

Scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), aflat pe patul de moarte, rostea aceste memorabile cuvinte: Licht, mehr licht! ("Lumină, mai multă lumină!"). Unii au considerat că, în ultimele clipe ale vieții sale, faimosul scriitor, simțind în fața ochilor o încețoșare, a cerut să se facă mai multă lumină în cameră. Alții, în schimb, au dat acestor cuvinte sensul figurat de "mai multă cultură", "mai multă știință", "mai mult adevăr". Însă, dincolo de semnificația cuvintelor lui Goethe, trebuie să remarcăm aspirația fiecărui om de a umbla și a trăi în lumină.

Împlinirea a 100 de ani de la apariția primului număr al revistei diecezane "Lumina creștinului" cred că vine să confirme dorința fiecăruia de a avea și a se bucura de mai multă lumină prin intermediul unei reviste al cărei titlul este cât se poate de sugestiv.

Primele tangențe cu revista "Lumina creștinului" le-am avut la sfârșitul anului 1993, pentru ca din anul următor să mă abonez și eu la această revistă, adunând de atunci toate numerele care au văzut lumina tiparului.

În vara anului 1997 am început o colaborare mai strânsă cu revista "Lumina creștinului", pentru ca în luna octombrie a aceluiași an să trăiesc bucuria de a avea primul "material" publicat în paginile revistei (un careu de cuvinte încrucișate, intitulat "Fericirile"). De atunci și până astăzi, ori de câte ori a fost nevoie, am susținut rubrica "Rebus", care mi-a întărit tot mai mult pasiunea pentru rebusistică.

A urmat perioada octombrie 2004 - iulie 2005, un timp de practică pastorală la Editura "Presa Bună" și, implicit, o fericită ocazie de a lucra împreună cu colectivul de redacție, cu echipa de redactori, tehnoredactori și tipografi. A fost perioada care mi-a permis să pătrund ceva mai mult în tainele publicisticii și să realizez, odată în plus, cât efort se depune pentru a te putea bucura de lectura unei publicații. Consider că activitatea în domeniul mass-media este una fascinantă, iar cei care au pasiune pentru un asemenea domeniu vor realiza mereu lucruri mărețe.

La un secol distanță de apariția primului număr al revistei "Lumina creștinului", îmi exprim dorința ca această publicație catolică să rămână și în următoarele decenii (și secole) ca un far călăuzitor pentru toți cei dornici de mai multă lumină.

Pr. Emanuel Imbrea

* * *

Câteva gânduri în versuri

La-nceput Domnul a rostit
Un cuvânt care-a devenit
Materie în univers
În jurul ei e-al lumii mers.
Nu sub obroc, ci în sfeșnic
Arde lângă chivot veșnic.
Cristos, lumina făr-apus,
Răsăritul din Cer, de Sus
E hrana vieții tuturor
Sufletelor creștinilor.
Tot El ni-l dă pe Duhul Sfânt
Investindu-ne prin cuvânt
Noi evanghelizatori:
Un far aprins spre cititori.
La cumpănă de centenar
Urez revistei: timp de har
Iluminând cât mai mulți frați.

Sr. Patricia Gherca, OA

* * *

Întâlniri cu Lumina creștinului

Împlinirea a 100 de ani de la apariția revistei "Lumina creștinului" reprezintă o bucurie reală pentru cei care, cu sârg și dăruire, lucrează lună de lună ca această lumină pentru minte și pentru suflet să ajungă în cât mai multe case și în cât mai multe locuri, depășind granițele Diecezei de Iași. Cred că și cititorii acestei publicații se bucură și înalță gânduri de admirație și prețuire față de cei care, cu ajutorul Domnului, au făcut posibil ca această revistă să lumineze, chiar și în vremuri tulburi, inimile credincioșilor catolici (și nu numai) și să transmită ceva și din bogăția vieții Bisericii Catolice.

Prima mea întâlnire cu "Lumina creștinului" s-a produs în toamna anului 2001, când am început drumul lung al formării preoțești la Seminarul liceal din Bacău. Acolo am descoperit această revistă, până atunci cunoșteam periodicul Arhidiecezei de București, "Actualitatea creștină". De la început mi-a plăcut structura revistei, care de obicei se deschide cu un cuvânt de zidire spirituală, al păstorului Diecezei de Iași, PS Petru Gherghel, iar apoi prezintă articole, gânduri și poezii religioase care pot ajunge cu adevărat la inima oricărui creștin. Și întrucât mi-a plăcut revista, am procurat-o și o procur lună de lună, chiar dacă acum sunt preot în Arhidieceza de București. Mai mult, grație unor binefăcători, am reușit să am aproape toată colecția începând cu ianuarie 1990 până în prezent și am primit și câteva numere din anii '20.

Pentru mine, publicația Diecezei de Iași, "Lumina creștinului", este o oglindă a vieții de credință a poporului creștin al Moldovei, o întâlnire cu viața Bisericii Catolice și o cunoaștere a istoriei eroice a acestei porțiuni a poporului lui Dumnezeu. Am colecția legată pe ani și nu pot să nu remarc numărul însemnat de articole monografice ale comunităților Diecezei de Iași, cronica lunară a unor evenimente din viața Bisericii, figurile unor martiri și mărturisitori ai credinței în perioada regimului comunist, prezentarea unor evenimente deosebite (Sinodul diecezan desfășurat între anii 2001-2004, sfințirile de biserici și de capele, cronica hirotonirilor de preoți sau a profesiunilor religioase etc.). O altă rubrică pe care o apreciez este cea îngrijită de părintele Felician Tiba, în care sunt adunate mărturii ale unor familii pentru familii. Aceste mărturii, unele dintre ele cutremurătoare, m-au impresionat și m-au inspirat în activitatea mea ca preot, pentru că am întâlnit situații asemănătoare cu unele dintre acele mărturii. M-am bucurat când o parte dintre acestea au apărut ulterior într-un volum separat, ca un fel de "vademecum" pentru orice familie.

Apreciez faptul că revista apare color în întregime, îmi amintesc că altfel am citit primul număr integral color, cel din aprilie 2006... și mă gândeam când va apărea constant color, iar acest gând a devenit realitate câțiva ani mai târziu.

La ceas aniversar doresc revistei "Lumina creștinului" ca ea să rămână cu adevărat o lumină pentru cel care o citește, să fie o oglindă a credinței mărturisite și făcută cunoscută tuturor. Am învățat să fiu mai conștient de credința mea și am găsit în această publicație un prieten constant, de care doresc să mă bucur și în viitor. Le doresc și redactorilor multă putere de muncă și binecuvântare în acest apostolat cu adevărat nobil.

La mulți ani!

Pr. Andrei Dumitrescu

* * *

100 de ani pentru Lumina creștinului

Am colaborat cu revista "Lumina creștinului" pe vremea studenției la Iași. După 20 de ani de la terminarea facultății și părăsirii Iașiului mă întreb care era motivația pentru care am scris acele articole?

În contextul în care laicii citeau ziarele de scandal și mai puțin ziarele catolice, am observat că revista "Lumina creștinului" era un mijloc de a comunica informații, emoții și sentimente impregnate de trăirea creștină de zi cu zi. Aveam nevoie să învăț atunci să cresc în Cristos, abia îl descoperisem pe Isus și doream să comunic și altora din descoperirile mele din plan personal.

Din tot ce am scris, mi-a rămas cel mai mult un eveniment de neuitat. După ce am terminat studiile universitare la Iași, am plecat să lucrez în Bacău și acolo am avut ocazia să merg împreună cu pr. Petru Sescu la penitenciarul din Bacău. Cunoșteam îndemnul lui Isus de a vizita pe cei din închisoare, dar nu avusesem curajul niciodată sau măcar să mă gândesc să fac o vizită la pușcărie.

Cum pr. Petru mergea la penitenciar săptămânal și celebra sfânta Liturghie, am fost și eu o dată cu el. Am întâlnit acolo un domn care mi-a zis că mă cunoaște și că dorea să vorbească cu mine. Uluit, nu știam ce să cred. Ca apoi să-mi spună că a citit articolele mele din "Lumină creștinului" și dorea să vorbească cu mine. Vroia să-mi ceară să-l ajut cu ceva, dar cel mai important pentru el era să aibă cu cine vorbi. Nu-mi închipuisem cine va citi articolele scrise de mine și cât de mult bine mi-a făcut acea vizită în închisoare.

Ce-mi doresc azi de la "Lumina creștinului"?

Să mulțumesc bunului Dumnezeu pentru toate eforturile oamenilor care au muncit de-a lungul timpului încât cuvântul lui Dumnezeu și trăirea creștinilor să ajungă la atâția oameni (inclusiv în închisoare).

Consider că formatul ar trebui schimbat, pentru că nu este nici de revistă, dar nici de carte. Este un format de pliant, care nu prezintă prea multă importanță (cât de multe pliante le luăm și le aruncăm imediat). Chiar dacă știu cât de importante sunt costurile, propun și schimbarea copertei, care contează foarte mult în aprecierea unei reviste.

Cât despre conținut, îndrăznesc să propun să avem mai mult curaj în a publica scrieri despre Biserica noastră și de a schimba ceva în creștinii / catolicii noștri. Preferăm să scriem despre alții, dar mai puțin despre ce avem nevoie noi să facem. Unde greșim, cum ne putem ajuta, să punem degetul pe rană, chiar dacă ne doare. Suferim împreună și creștem împreună, preoți și laici. Să fim noi înșine și să încurajăm publicarea textelor oneste, curajoase și folositoare.

De exemplu, cardinalul Dolan de New York vorbește de multe ori atât de direct despre subiecte care la noi sunt tabu, iar lista de exemple poate continua pagini întregi. Nevoia de duhovnici spirituali, preoți care să petreacă mai mult timp la spovada sau adorație (de ce nu avem în România adorație perpetua decât într-o parohie la Timișoara?), cum putem impulsiona mai mult creșterea și implicarea laicilor, abordarea defectuoasă în cadrul Bisericii Catolice a problemei avorturilor și prezervativelor, strategii pentru pastorația familiilor și multe alte subiecte uzuale folositoare pentru creșterea în Cristos, cu dragoste și pentru a iubi mai mult pe cei de lângă noi.

Cornel Bărbuț

* * *

Dumnezeu dă fiecărui om câte un har, o vocație sau pasiune.

Mie mi-a turnat în inimă, ochi și suflet o picătură din talentul de a surprinde în fotografie momentele cele mai importante, cele mai simbolice ale evenimentelor comunității.

Am căpătat pasiunea pentru imagine înainte de începutul anilor ‘90 și încă din acea perioadă am fotografiat aspecte ale vieții Bisericii noastre locale.

Faptul că din 1991 am lucrat ca fotoreporter profesionist pentru cotidiane locale (24:ore, Monitorul), iar apoi naționale (Agenția Națională de Presă Agerpres), mi-a ridicat mult stacheta exigențelor și a pregătirii profesionale.

Cu mare bucurie și entuziasm, mi-am pus această pregătire profesională în slujba revistei Lumina Creștinului, „pro bono”, încă din perioada de început a reapariției ei. Am colaborat cu pr. Isidor Chinez, apoi am păstrat o strânsă legătură cu pr. Cornel Cadar și o colaborarea prietenească cu pr. Adrian Blăjuță. Sunt foarte recunoscător și mândru în același timp, pentru faptul că am primit încrederea colectivului redacțional și că, prin munca mea, am contribuit la realizarea acestei reviste atât de importante pentru dieceza noastră.

Am fost și sunt încă un martor care consemnează pentru viitor istoria Bisericii noastre catolice. Liturghii solemne, vizitele unor importante personalități (Regele Mihai și Regina Ana, cardinali, episcopi, ambasadori...), acțiuni ale copiilor și tinerilor sau manifestări ale studenților seminariști, s-au aflat de-a lungul timpului în fața obiectivului aparatului de fotografiat. Fotografiile realizate se afla în arhivele Episcopiei, la Seminarul „Sfântul Iosif” sau alte comunități parohiale.

Momentul de vârf al activității mele la revista Lumina creștinului a fost fotografierea vizitei Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea la București, în 1999.

O selecție de imagini a fost publicată în paginile revistei și s-a alăturat fotografiilor de la Vatican, în expoziția itinerantă ce a fost vernisată de nunțiul apostolic, la Seminar.

Faptul de a-l putea fotografia pe papa Ioan Paul al II-lea mi-a dat încredere și m-a întărit în exercitarea meseriei de fotoreporter. Am avut apoi ocazia de a-l fotografia la Vatican și pe Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, imaginile regăsindu-se și în paginile revistei și pe site-ul ercis.ro.

Ființă umană percepe, în medie, circa 80% din informația înconjurătoare prin văz. De aceea, este important să păstrăm pentru urmașii noștri mărturii vizuale ale istoriei comunității noastre. O fotografie se judecă atât după aspectele tehnice, cât și după cele artistice și estetice, de surprindere a momentului culminant și transmitere a unui mesaj sau emoții. Pe cât îmi va sta în putință, voi continua colaborarea cu revista Lumina creștinului, voi oferi imagini spre publicare pe site-ul ercis și voi contribui la realizarea arhivei fotografice a Episcopiei.

Țin să mulțumesc încă o dată PS Petru Gherghel și PS Aurel Percă pentru încurajare și susținere.

Doresc revistei Lumina creștinului viață cât mai îndelungată și poate cât de curând într-un format grafic nou, A4, cu o frumoasă policromie ce va evidenția imaginea fotografică.

Adrian Cuba

* * *

Vestitori ai speranței și ai mântuirii la ceas aniversar

În societatea actuală dominată de secularizare, în care omul pare că nu mai este preocupat de sacru, ci mai mult de lucrurile efemere, de acele elemente care îi oferă o satisfacție efemeră, de moment, creștinii sunt invitați să-și aducă fiecare contribuția personală, fiecare după propria capacitate, pentru a readuce în lume interesul pentru lucrurile sacre. În acest spațiu destul de vast de acțiune, comunicațiile sociale ocupă un loc important și, aș putea spune, chiar predominant, chiar dacă rivalizează în mod direct cu publicațiile care închid omul într-un spațiu limitat doar la scandal, certuri, blamări, lipsă de pudoare și a oricărei forme de intimitate, publicațiile creștine, între care și revista "Lumina creștinului", încearcă să educe lumea actuală la ascultare și contemplare.

M-am bucurat să fiu și eu părtaș la această muncă. Cu multă disponibilitate am dorit să-mi aduc și eu contribuția personală, chiar dacă infimă, în construirea dialogului continuu cu omul zilelor noastre, pentru a-i vorbi acestuia despre măreția lui Dumnezeu, chiar dacă uneori acest limbaj este limita sau poate părea chiar arhaic și lipsit de interes. Totuși, cu toții suntem chemați să devenim vestitori de speranță și mântuire, să fim martori ai iubirii care promovează demnitatea omului și care, prin efort continuu construiește dreptatea și pacea în lumea marcată de disensiuni și numeroase conflicte.

Gândul Sfântului Părinte referitor la dialogul interpersonal ce implică împărtășirea proprie, a viziunii personale despre lume, a speranțelor și idealurilor personale, acest schimb care te ajută să crești, pot spune că a ghidat în mare parte activitatea pe care am desfășurat-o în cadrul anului pastoral desfășurat la redacția revistei "Lumina creștinului", în anul pastoral 2011-2012.

Îmi manifestasem dorința de a-mi desfășura anul pastoral în cadrul redacției, și m-am bucurat când am primit această misiune. Entuziasmat și în același timp curios, am așteptat cu nerăbdare să îmi încep munca, hotărât să ofer cât mai mult din propriile mele capacități, și în același timp pregătit să aflu și să învăț lucruri noi.

Prin bunăvoința și răbdarea persoanelor care ne-au însoțit în tot acest timp, treptat, împreună cu celălalt coleg al meu, am încercat să ne deprindem cu munca pe care o presupune această activitate mass-media. Au existat numeroase momente frumoase, în care am descoperit și deprins lucruri noi. Am rămas plăcut impresionat de efortul și devotamentul celor care lucrează în pregătirea acestei reviste diecezane. Deși, la o primă vedere, ar părea o activitate pentru unii banală, trebuie să mărturisesc că în elaborarea acestei reviste se depune mult efort și se pune mult suflet pentru ca toți credincioșii care vor lua în mână această revistă să se regăsească în marea familie creștină a Diecezei de Iași, dar și a întregii lumi catolice. Am învățat multe lucruri pe parcursul anului pastoral: am învățat să apreciez, să înțeleg, să am răbdare, lucruri atât de esențiale în munca de echipă pe care am întreprins-o zilnic. Sunt fericit că mi-am putut aduce contribuția personală în redactarea revistei, precum și a relatărilor diferitelor evenimente desfășurate în viața Diecezei și a Bisericii universale.

Doresc să le mulțumesc din suflet tuturor membrilor și colaboratorilor din cadrul redacției revistei "Lumina creștinului" pentru răbdarea, grija și bunătatea lor care ne-au ajutat să ne simțim ca o adevărată familie. Domnul să lumineze și să conducă cu harul său munca tuturor echipei redactorilor și colaboratorilor! La mulți ani!

Virgiliu Demșa-Crainicu

* * *

Un alt tip de pastorație

Am făcut practică pastorală la Editura "Presa Bună" în perioada 4 octombrie 2010 - 24 iunie 2011. Pentru mine a fost o experiență frumoasă. Am învățat foarte multe lucruri noi și am cunoscut un alt tip de pastorație. Când privesc în urmă îmi aduc aminte cu plăcere de momentele petrecute la editură. Am înțeles că este important să oferi celor interesați informații din lumea catolică și mai ales să oferi materiale care îi ajută pe oameni să crească din punct de vedere spiritual. Astăzi este nevoie de o dezvoltare a presei catolice pentru a contrabalansa monopolul presei seculare. Nu este o necesitate de concurență sau care să urmărească vreun interes ascuns, ci doar o nevoie cerută de împrejurări. Folosind o imagine plastică am putea spune că mass-media de astăzi oferă oamenilor numai dulciuri, chips-uri și băuturi răcoritoare, de aceea, este nevoie ca noi să dăm oamenilor și ceva "carne" pentru a nu slăbi ființa lor. Între atâtea opinii vânturate în mass-media, se cere o stâncă sigură care să vorbească pe limba omului și care să atingă problemele cu adevărat importante ale omului. Consider că menirea presei catolice, în special, este de a forma omul, de a-i forma o conștiință dreaptă și de a-i arăta omului menirea pe acest pământ.

La nivel local se simte nevoia unei prese catolice pentru a-i ajuta pe catolici să-și cunoască mai bine Biserica și să arate că își trăiesc viața frumos și nu se târăsc pe acest pământ. Prezentarea diferitelor materiale în care se relatează activitățile din comunitățile noastre au un rol important pentru viața internă a Bisericii Catolice, dar și în relația cu celelalte Biserici și confesiuni.

Mă gândesc că pe viitor ar fi important să rămână această prezență catolică în mass-media locală pentru a avea o voce în societate. Este nevoie de un punct de referință pentru catolici și pe internet, la radio și, de ce nu, în televiziune. Cred că este, de asemenea, important ca aceste mijloace de informare catolice să fie promovate în fiecare comunitate, nu ca o reclamă, ci ca o conștientizare a specificului credinței noastre. Nu vrem să devenim o grupare religioasă închisă în sine, ci vrem ca fiecare catolic să ajungă să-și cunoască mai bine credința pentru a putea intra în dialog cu ceilalți creștini.

Cred că pe viitor presa catolică la nivel local va crește frumos și va fi o sursă de informare și de formare autentică. Mi-ar plăcea să văd în revista "Lumina creștinului" articole care să aducă unele precizări în ceea ce privește credința catolică. Știm că fiecare generație trebuie evanghelizată, de aceea, este necesar ca presa catolică să pună la dispoziție și materialul necesar pentru a realiza această evanghelizare. Poate ar fi oportun să se clarifice specificul credinței catolice și să se sublinieze importanța credinței în viața fiecărui om.

La acest ceas aniversar vă spun La mulți ani! și îi felicit pe toți cei care au lucrat sau mai lucrează la această editură catolică pentru munca depusă.

Claudiu Bulai

* * *

La ceas aniversar

Timpul pe care l-am petrecut la Redacția "Presa Bună" a însemnat, pe lângă o perioadă de muncă în cadrul mass-media, o etapă a vieții în care a trebuit să îmi dezvolt unele virtuți, cum ar fi răbdarea. Nu a fost vorba doar de o muncă de birou, în care universul tău era doar un calculator, ci și o interacționare cu oamenii, fie pentru a cere unele informații, fie pentru a colabora la redactarea unui material. Uneori a fost dificil să conving unele persoane să aducă un minim de contribuție la redactarea unor articole, având în vedere că erau singurele deținătoare a unor informații utile, însă, de nenumărate ori, am fost impresionat de disponibilitatea unor persoane de a colabora și de entuziasmul de care dădeau dovadă.

Într-o lume în care informația are un rol deosebit de important și în care fiecare este liber să-și exprime propria părere, consider că este esențial ca în orice Biserică particulară să existe o publicație creștină, care să prezinte adevărul și modul în care Biserica interpretează diferite evenimente. Pentru unii creștini revista este singurul contact cu viața Bisericii universale. Prin urmare ea trebuie să conțină materiale care să vină în ajutorul credinciosului, pentru ca acesta să cunoască cât mai bine credința sa, dar și Biserica din care face parte.

Sper ca pe viitor revista să se bucure de cât mai mulți cititori și să reușească să îi edifice pe oameni în trăirea zilnică a credinței lor. Mult succes în continuare!

Sergiu Gabor (ITRC)

* * *

O revistă - un apostol

Pentru fiecare lună
Un apostol e trimis
Ca să fie o lumină
Prin cuvântul ce e scris.

Nu știu cum, dar mi se pare
Că anul s-a împărțit
Cu exactitate mare
La cei ce au de vestit.

Lunilor din calendar
Li s-a dat, predestinat,
Ca să aibă câte-un far,
Un apostol luminat.

Doisprezece, altădată,
De Isus îndrăgostiți
Au umblat prin lumea toată
Și-au rămas nebiruiți.

Astăzi noi privim trecutul
Și vedem lucrarea lor.
Ce frumos era-nceputul
Ce năștea un viitor!

Centenar pentru revistă
Astăzi e subliniat.
O lumină ne asistă
În acest apostolat!

Pr. Eugen Budău

* * *

Lumina creștinului - centenară, mereu frumoasă și atractivă

În anul 1990 eu și familia ne-am mutat la Iași. Se împlineau câteva luni de când noi, românii, am recâștigat libertățile pierdute, inclusiv cele de a-ți exprima și de a-ți trăi credința. Frecventam Biserica din centru, singura din Iași la acea vreme. Era întotdeauna neîncăpătoare indiferent de zilele de lucru sau de sărbătoare.

Am descoperit la biroul parohial faptul că se puteau găsi cărți de rugăciune, iconițe, reviste. Eu și copiii mei ne-am abonat pentru a achiziționa noutățile. Așa era la început.

În timp am aflat despre existența asociației lucrătorilor sanitari - Asociația Medicilor Catolici (AMC). Membrii ei desfășurau activități medicale și, în afară de acestea, mentorul spiritual, părintele Claudiu Dumea, susținea conferințe lunare cu tematici dintre cele mai diverse. La una dintre întâlniri a fost invitat redactorul de la Editura "Presa Bună", părintele Cornel Cadar. Am fost desemnată să scriu materiale pentru pagina "În apărarea sănătății" a revistei "Lumina creștinului", cu un ritm lunar inițial, apoi la două luni prin alternanță cu subiecte juridice.

Acesta a fost momentul în care am cunoscut pe cei din colectivul redacției.

Dacă cineva are impresia că realizarea unei publicații este ușoară ar trebui să ia aminte la efortul intelectual, fizic, financiar... La final rămâne bucuria de a preda la termen o lucrare și apoi treci din nou la treabă. Colectivul de lucru nu este mare, dar este deosebit de harnic și de inimos. Trebuie să punem în calcul și faptul că editura nu publică numai revista Lumina creștinului.

Pe un post de televiziune l-am văzut pe regretatul poet Ioan Alexandru, aflat deja în scaunul de suferință, cu o Biblie în mână, lansând mesajul de a o citi. Aducea argumente stimulatoare: vrei un roman de istorie - citește Biblia / vrei un roman de dragoste - citește Biblia / vrei un roman despre războaie - citește Biblia. Concluzia care se desprinde este aceea că Sfânta Scriptură înglobează toate bibliotecile din lume.

Îndrăznesc o parafrazare - dacă ai "Lumina creștinului" la îndemână ești o persoană informată. Ești la curent cu activitatea păstorilor diecezei și a celor locali prin articole și mesaje minunate, scrisori pastorale, îndemnuri pentru toți creștinii privind perioade curente sau speciale pe care le trăiește biserica. Revista are ce oferi fiecărei categorii de cititori, copii, tineri și adulți. Nu poți trece indiferent de pagina de istorie, de cea despre viețile sfinților, ale înaintașilor, de cea destinată familiei, inclusiv de supliment. Misiunile, știrile, noutățile, toate au locul lor în sufletul fiecărui cititor. Dacă citești cu atenție pagina "Sanctuare", te identifici cu pelerinii care au văzut așezăminte, locuri sfinte, atât de deosebită este prezentarea acestora și asta îți dă o stare de bine și de mulțumire.

Revista "Lumina creștinului" este o "bătrână" de o sută de ani, dar este mereu proaspătă, frumoasă și tot mai atractivă. Să o citim cu drag și cu respect! Să o facem cunoscută și altora.

Doamne păstrează-i în lumină pe cei care se străduiesc pentru noi, creștinii cititori,
răsplătește-le munca, așa cum numai tu știi să o faci!

La mulți ani!

Maria Bîrhală

* * *

Apreciez mult revista

Mereu îmi face plăcere să citesc o revistă, o carte valoroasă, cu învățătură pentru suflet și viață. "Lumina creștinului" face parte din această categorie. Am avut bucuria ca după revoluție să particip la corectarea unor articole, să redactez altele... iar între vara lui 1997 și a lui 1999 am tehnoredactat această revistă, contribuind și la redactarea unor articole, la traduceri, la corectarea revistei etc. Apreciez mult revista pentru că este o sursă importantă de formare spirituală. Îmi aduc aminte cu plăcere de articolele legate de călătoriile apostolice ale papei Ioan Paul al II-lea, de pregătirea marelui jubileu al anului 2000, de scrisorile pastorale ale Preasfințitului Petru Gherghel, de articolelor pentru copii, de poșta redacției etc. Se lucra frumos în colectiv.

Printre amintirile păstrate, sunt momentele de împărtășire profundă între membrii redacției, între colaboratori... precum și cele legate de ultima noapte înainte de a fi imprimată. Tipografii veneau de obicei dimineața cu noaptea în cap pentru a începe imprimarea ei. La ora aceea trebuia ca revista să fie terminată, trasă pe calc. Or, de multe ori în această ultimă noapte, mai erau atât de multe de făcut iar imprimanta și calculul nu imprimau corect toate literele. Deseori se lucra toată noaptea până spre dimineață pe la ora 4-5 când tipografii o luau în mână pentru a o imprima! Era o noapte dificilă, dar bucuria realizării revistei era mare.

Felicitări celor care continuă această frumoasă misiune, în special părintelui Cornel Cadar și prețioșilor săi colaboratori!

Pașii vieții mele m-au condus pe alte meleaguri, în Togo și în Elveția, ca, prin același apostolat, prin mijloacele de comunicare în masă, iubirea lui Dumnezeu să fie cunoscută și primită.

Un jubileu este un moment deosebit în viața noastră, deci și în realizarea unei publicații. Fie ca acest ceas aniversar să însemne o reînnoire interioară a colaboratorilor și cititorilor acestei prețioase reviste cu un nume simbolic: "Lumina creștinului", "Lumină din lumină".

Cu bucurie și recunoștință pentru toate,

Sr. Gabriela Enășoae, soră a Congregației "Sfântul Augustin"
(tehnoredactor în perioada iulie 1997 - septembrie 1999)

* * *

An jubiliar

Centenarul publicației "Lumina creștinului", ca orice aniversar, este pentru toți, dar mai cu seamă pentru cine a avut o legătură deosebită cu redacția acesteia, un motiv pentru a sărbători. Pentru o persoană de rând, sărbătorirea propriului centenar poate fi doar un vis pentru că acest privilegiu Dumnezeu îl acordă doar câtorva. În schimb, un eveniment așa de important din istoria publicației care a însoțit viața de credință a multor generații merită să fie trăit în profunzimea semnificației și a valorii sale.

Cred că puține persoane, din ziua de astăzi, au avut ocazia să citească revista "Lumina creștinului" în anii primelor apariții, dacă nu, ca și mine, găsind ascuns de către bunici, printre puținele lucruri la care țineau foarte mult, vreun număr al revistei. Personal, am descoperit cu uimire și totodată cu teamă revista "Lumina creștinului", nu se putea spune că se avea așa ceva în casă. Mă fascina mult pentru că se scria foarte simplu, folosind un limbaj firesc, fără artificii lingvistice complicate iar pagina cu glume era o satisfacție totală ca de altfel și o lecție pentru viață. Nu voi uita niciodată caricaturile cu lacomul și săracul la ospătărie, mâncând sarmale; sau improvizatul pictor care, voind să picteze o casă, se trezea mereu cu un arbore mutat când în partea stângă când în partea dreaptă a scenei, făcându-l să modifice mereu încadrarea.

Dar anii au trecut și soarta istoriei a permis din nou publicarea revistei, iar eu am ajuns să fac parte dintre cei care se îngrijeau de apariția acesteia. Ocupându-mă de partea tehnică, în special de ceea ce se numește tehnoredactare, am insistat în primul rând pentru stabilizarea titlului revistei care între anii 1990 și 1995 a schimbat de mai multe ori formatul și caracterul. Așadar, pentru a da continuitate și a distinge cu mai multă ușurință dintre alte publicații revista "Lumina creștinului", am stabilit menținerea aceluiași format și caracter tipografic al titlului care, de altfel, observ că se continuă și astăzi. Succesiv am prezentat cererea la Biblioteca Națională a României de la București pentru obținerea codului ISSN care permite identificarea publicației la nivel mondial. De asemenea, un interes important l-am manifestat pentru selectarea de imagini cât mai apropiate tematicilor abordate ca de altfel și a celor pentru prima pagină. Nu căutam doar să fie sugestive, dar m-am străduit să selectez pe acelea care să aibă și un bogat conținut educativ. Din acest punct de vedere sunt încă dator părintelui răposat Ioan Pârțac cu explicația imaginii de pe coperta numărului pe luna noiembrie 1995. Nu era o muncă ușoară pentru că pe vremea aceea se tipărea în "nuanțe de gri" cu o copiere scanner a imaginilor. Nu în cele din urmă, aș mărturisi că, pentru apariția în timp a revistei, în săptămâna tipăririi acesteia se lucra neîntrerupt. Pasiunea și capacitate limitată a mijloacelor m-au făcut să stau în redacție nopți întregi, uneori să sprijin capul pe tastiera computerului și să "fur" câteva minute de somn. Erau anii când o oră de odihnă în plus sau în minus pe zi nu însemna mare lucru. Obiectivul era unic și imutabil, tipărirea în timp a revistei! O continuă întrecere cu timpul care nu putea fi oprit.

Acum sunt deja o sută de ani de muncă și abnegație pentru un ideal care dorim să fie ca "o lumină" pentru toți cei cărora le este dedicată revista "Lumina creștinului", poporului lui Dumnezeu din Dieceza de Iași și nu numai.

Aflându-ne în timpul Postului Mare și în curând a sărbătorii sfintelor Paști, mi se pare oportună analogia acestei minunate împliniri cu aceea a luminii lumânării pascale elogiate în mod sublim în imnul pascal (Preconiul) unde stă scris: "...Deși flacăra ei a fost împărțită la atâția, ea nu și-a pierdut nimic din strălucirea sa". Desigur, revista nu are un rol salvific în viața creștinului, dar i se poate atribui o importanță călăuzitoare în trăirea cotidiană, comunitară și în comuniune a credinței.

Dar cum jubileul nu este un punct de sosire și nu a avut un scop în sine, e bine de privit mai departe. Bilanțul nu este doar suma realizărilor în decursul celor o sută de ani, dar și momentul reflecției asupra lipsurilor care au presărat existența acestei publicații. Așadar, această reflecție asiduă trebuie să producă o propunere și mai hotărâtă de a îmbunătăți calitatea culturală, literară, spirituală și educațională a revistei. S-a trudit mult și s-a ajuns până în momentul de față, dar pentru a continua se cere și mai mult, pentru că societatea este într-o continuă schimbare iar paginile revistei trebuie să bătătorească mereu calea vieții comunității pentru care este destinată.

Adrian Florian (tehnoredactor în perioada iulie 1995 - august 1997)

* * *

Bucurie și speranță la ceas aniversar

Împlinirea a o sută de ani de la apariția revistei Lumina creștinului este, cu siguranță, un motiv de bucurie pentru toți cei care iubesc adevărul creștin și doresc să-l cunoască mai profund ca să-l poată face cunoscut celor însetați de adevăr.

Mă bucur că mă pot număra printre persoanele care au avut posibilitatea de a scrie în paginile acestei reviste creștine și nutresc speranța să voi mai putea contribui și în viitor la îmbogățirea mesajului creștin.

Cred că revista Lumina creștinului a adus, prin mesajul ei, multă lumină în sufletele și în familiile noastre și, desigur, mângâiere și speranță celor aflați în suferință. Nu mă îndoiesc că această revistă a întreținut sau a reaprins torța credinței în sufletele multor creștini, mai ales în ceasurile lor grele de încercare, și le-a reînvigorat speranța că vor învinge răul împreună cu Cristos cel înviat, prezent și activ între oameni. Vreau să cred că revista va continua să fie o veritabilă Lumină a creștinilor de astăzi și de mâine prin textele ce vor fi publicate, mai ales că are în spate o experiență de o sută de ani. Nivelul cultural, relevat de textele apărute până acum, face revista accesibilă unei largi pături de cititori și unui număr mare de colaboratori, capabili să-și exprime gândurile și experiențele vieții lor de credință. Copii, tineri și persoane mature au găsi în paginile acestei reviste hrană spirituală și lumină creștină, încurajare și sprijin în trăirea perseverentă a credinței și a manifestării evidente a iubirii față de Cristos și față de semeni. Mulți credincioși pot găsi, uneori, răspunsuri potrivite la întrebările lor legate de viața umană zilnică, dar mai ales găsesc răspunsuri adecvate cu privire la învățătura creștină și la transpunerea ei în viață prin acțiuni caritabile. Revista a fost o tribună de informare a credincioșilor privind activitatea creștină desfășurată în cadrul Diecezei de Iași, dar și a activității derulate în cadrul Bisericii Universale. Pe lângă informare, revista a fost și va rămâne o sursă bună de formare a credincioșilor prin textele catehetice, prezente în paginile ei. Ea a fost și va continua să fie un prețios mijloc de transmitere a unor știri persoanelor dornice de informare corectă ca și a unor mesaje persoanelor care simt nevoia unei susțineri solide pentru întărirea și mărturisirea curajoasă a credinței creștine.

Ca de la o catedră așezată în fața credincioșilor, revista a transmis lumina învățăturii divine, a format și a modelat sufletele credincioșilor pentru a-l urma pe Cristos, revelatorul perfect și revelația desăvârșită, constituit de către Tatăl ceresc unicul învățător al omenirii, care singur are cuvintele vieții veșnice.

Așteptăm ca revista noastră să fie o veritabilă Lumină a creștinilor, capabilă să înlăture ignorarea lui Cristos și a învățăturii sale și să păstreze vie flacăra credinței, a speranței și a iubirii creștine. Multe satisfacții spirituale redactorilor, colaboratorilor și cititorilor acestei revistei! Mulți ani de apariție în continuare pentru răspândirea luminii lui Cristos!

Pr. dr. Iosif Enășoae

* * *

"Lumina creștinului"- o candelă vie

Pornind de la această imagine metaforică a candelei care luminează și care indică drumul spre destinație, indicând și faptul că pentru a nu se stinge ea trebuie alimentată permanent, pot să afirm despre această revistă că reprezintă dovada faptului că ne îndrumă, ne arată calea, drumul spre urmarea lui Cristos.

Această revistă ajunsă la centenar reprezintă un adevărat testament, este expresia vie a credinței credincioșilor din Dieceza de Iași care, alături de episcopii ei, s-a străduit să ducă mai departe tezaurul primit de la înaintașii ei. Suntem datori să lăsăm și noi pe mai departe generațiilor viitoare un crâmpei din experiențele de credință, dar și curajul în implicarea noastră.

Colaborarea cu revista a început odată cu venirea mea în Austria. Având o altă experiență pastorală la Viena, am considerat că viața religioasă a credincioșilor de aici merită prezentată și cunoscută și de cititorii revistei.

Tocmai de aceea am ținut mult ca realitatea din România să fie cunoscută și în Austria. Astfel, Mons. Ludowig Schwarz, episcop de Linz, Mons. Edmond Faharad, fost nunțiu de Austria, cardinalul Stanislaw Dzwisch de la Cracovia, August Paterno, capelan al televiziunii Austriece ORF Austria, și mulți alți binefăcători din Lichtenstein și din Elveția au ajutat Dieceza de Iași atât cât a fost posibil. În luna mai sau iunie 2013 este așteptat să viziteze Iașiul și apoi comunitatea de unde eu provin, Săbăoani, dr. Michael Schwarzinger, ambasador al Austriei la București.

În decursul timpului am încercat diferite schimburi de experiență, chemând tineri și copii din România, care au adus cu ei adevăratele valori creștine și culturale din zona Moldovei. Au fost adevărate mărturisiri de credință pentru cei care i-au privit și ascultat pe tinerii și copiii veniți din România. O adevărată mărturisire de credință a fost și prezența seminariștilor de la Bacău care, trecând prin Viena, au binevoit să participe la o sfântă Liturghie în Parohia Arsenal "Maria vom Siege" din Viena, parohie unde mă aflu de mai mulți ani. În Austria noțiunea de seminar mic a dispărut din cauza lipsei de vocații. Mărturia pe care seminariștii de la Bacău au dat-o i-a impresionat pozitiv pe foarte mulți credincioși din parohie.

Doresc pe mai departe ca revista "Lumina creștinului" să rămână cu adevărat o candelă vie, doresc de asemenea un sincer "La mulți ani" și totodată să ducă și pe mai departe lumina în casele creștinilor, fiind o moștenire pentru generațiile viitoare.

Pr. dr. Iosif Antoci

* * *

Lumina creștinului, în slujba comuniunii diecezane

În vremuri precum cele prezente, în care mijloacele de comunicare socială, printre ele și presa scrisă, sunt de o vastitate covârșitoare, a vedea în profunzime rostul existenței unei publicații sau al alteia poate constitui o dificultate. De exemplu, dincolo de profesionalismul care în anumite cazuri poate diferenția în mod substanțial preferința pentru o publicație sau alta, cred că deseori alegerea este motivată mai mult de criterii subiective și de propria orientare intelectuală sau spirituală. În consecință, aș îndrăzni să spun că, din punct de vedere al informației pe care o oferă, o publicație mai mult sau una mai puțin pe piață adesea nu constituie o mare diferență.

Ei bine, nu la fel îmi par a sta lucrurile când este vorba despre revista Lumina creștinului, pe care o consider chiar și în astfel de vremuri esențială pentru viața diecezei noastre. De fapt, chiar și în contextul în care presa religioasă este acum destul de vastă în dieceză și în țară în general, rolul revistei Lumina creștinului în viața diecezei îmi pare a rămâne în continuare unic și fundamental. Este adevărat că multe informații și articole religioase sunt generos oferite de atâtea alte publicații catolice, însă nu cred să fie vreuna dintre ele în afară de revista noastră diecezană într-un raport imediat și atât de direct cu viața diecezei considerată în ansamblu. Referința imediată, deși nu exclusivă, la viața diecezei pe care o recunosc și o simt în conținutul, dar mai ales în spiritul revistei, mă îndreptățește să o consider drept instrumentul ce promovează și nutrește spiritul diecezan în creștinii noștri. Și pot spune că am și avut întrucâtva confirmarea acestei presupuneri.

Spre exemplu, îmi amintesc o întâmplare destul de grăitoare petrecută în familie. Într-una din zile, una dintre rude a telefonat pentru a-l întreba pe tatăl meu dacă aflase un oarecare fapt menționat în ultimul număr de atunci al revistei Lumina creștinului. Tatăl meu nu-și amintea să fi luat aminte la acea știre, dar, scuzându-se pentru un moment, a mers și a adus revista, deschizând-o apoi în timpul convorbirii la pagina indicată de ruda mea și continuând discuția pe marginea faptului respectiv. Ce m-a surprins în mod plăcut în acea împrejurare oarecum banală, deși nu am făcut nicio remarcă în acel moment, a fost faptul că două persoane ce trăiesc în ambiente destul de diferite și au un raport mai degrabă ocazional s-au regăsit cu spontaneitate drept creștini ai aceleași dieceze tocmai grație revistei. Am recunoscut cu admirație în cele petrecute nu doar interesul și, aș îndrăzni a spune, spiritul de apartenență la viața diecezei pe care îl cultivau cu ajutorul acestei reviste, ci și naturalitatea cu care au făcut referință la ea.

Iată, așadar, care este unul dintre marile merite ale revistei Lumina creștinului și unul dintre multele motive pentru care interesul față de ea se cuvine a fi cultivat în mintea și în inima credincioșilor noștri: pentru a-i ajuta să se simtă nu doar cu adevărat "catolici", dar și profund "diecezani", fie că trăiesc în țară, fie că se află dincolo de hotarele ei.

Cu acest gând și cu profundă recunoștință față de truditorii de ieri și de astăzi ai revistei noastre diecezane, un sincer "La Mulți Ani" la ceas de jubileu!

Pr. Paul Butnaru (Etiopia)

* * *

Revistă cu istorie

Ce înseamnă revista pentru mine? Înseamnă cunoașterea istoriei Bisericii locale și universale, istoria noastră creștină transmisă generațiilor, cu care trebuie să ne mândrim.

Încă din seminar eram fascinat când citeam colecția "Lumina creștinului" sau Almanahurile "Presa Bună" din perioada interbelică din care încercam să înțeleg dinamica vieții creștine în Dieceza de Iași. Era plăcut și minunat de a citi. Până și limbajul și cursivitatea textului fascina și atrăgea pentru a citi mai departe. Poate încă de atunci sunt tentat să încep să citesc revista de la ultimele pagini spre început, pentru a afla mai întâi ultimele știri din viața bisericii locale și din lumea întreagă. Informația transmisă astăzi este importantă pentru toți, pentru că toți trebuie să cunoască tot mai multe informații.

Multe dintre articolele revistei sunt bucurie și hrană sufletească pentru bunii noștri creștini, dar și pentru cei care, găsind și citind revista, ajung să cunoască mai bine Biserica și pe Dumnezeu, și astfel să devină mai buni.

Isus, "lumina lumi", vrea ca și noi să fim lumină pentru alții și să transmitem lumina și noi altora, prin cuvântul rostit sau scris, dar și prin fapte, pentru toți cei din jurul nostru. Să fim mai buni.

Succes în continuare echipei redactorilor și colaboratorilor și nu în ultimul rând mult curaj cititorilor!

Urez și eu cu bucurie "La mulți Ani!" și multe apariții.

Pr. Iulian-Eugen Kropp (Răducăneni)

* * *

Și lumina învie

După 100 de ani...ce bun prilej de a da timpul înapoi și de a medita cum s-au străduit oamenii să-l caute, să-l cunoască, să-l păstreze și să-l iubească mai mult pe Dumnezeu. Prin rugăciune, contemplare, prin zidire sau călătorii, unii prin scris, dar, cei mai mulți prin citit, descoperim sensuri. Scrisul și cititul, ca și toate cele enunțate mai sus, fac parte din demnitatea fundamentală a omului, aceea de căutător al lui Dumnezeu.

În 1913 unii preoți de la noi au căutat încă o sursă de lumină pentru creștinii catolici din Moldova, trudind să apară revista "Lumina creștinului".

După 1989 alții au reaprins ce a stins dușmanul (diavolului nu-i place să citească!), au reînviat Lumina creștinului! Suntem atât de convinși astăzi că aveam nevoie de Lumina creștinului așa cum avem nevoie ca soarele să răsară din nou, ca Lumina să nu rămână ascunsă, singură, nici Adevărul, să nu mai rătăcim prin umbre, prin singurătatea celor care n-au auzit chemarea...

După 1990 m-am hotărât și eu să rup tiparul clasic "al statului deoparte" și să mă prind în hora de raze a luminii de la Lumina creștinului. De unde să am eu mașină de scris, de unde Word, de unde mail pe timpul acela? Doar "scrisorile" scrise de mână pe care, cu emoție, le-am trimis la redacție pentru ca unii să le descâlcească, să le dea la lumina tiparului, ca unii să citească, articole, 15, sincere, gânduri, compuse, curajos, altfel. Aș vrea să relatez din bucuriile câtorva ecouri = raze reflectate:

  • La o discuție cu un coleg: "Bravo P., mi-a plăcut ce spunea Infinitescu!"

  • O cititoare: "Să facem vizite vii celor în suferință cum scria P.G. în nr. trecut".

  • La sfințirea caselor, pr. paroh: "Am ținut să-ți aduc personal Lumina creștinului ca să te felicit!"

  • Directorul: "Am auzit că scrii la Lumina creștinului, dă-mi și mie colecția ca să o citesc..."

  • Într-o excursie, o tânără: "Să mai vorbim despre puterea comparației din articol!"

  • O bătrână din vecini: citea cu ochelari cu lentile groase din Lumina creștinului, seara...

  • Într-un sat dintre dealuri, vara, la amiază, doi copii vin să ia de pe o măsuță de la intrarea în biserică, revista. Dar multe amintiri nu încap în spațiul de aici...

  • Pe biroul dintr-o parohie din Viena am văzut revista cu sublinieri făcute de părintele paroh!

  • La un congres, în Malta, într-o discuție, un profesor din Valetta mi-a mărturisit că citește și apreciază Lumina creștinului unde găsesc informații despre Biserica Catolică din Moldova. Știa multe despre viața ep. A. Durcovici, a pr. Vladimir Ghika și a altora.

  • În Verona, în Padova, în Madrid am fost la români care citeau des din Lumina creștinului.

Orgoliu, rigoare, modestie, teamă - oare ce vor spune cei din familie, prietenii, preoții care mă cunosc și alții despre temele pe care le abordez? - câte sentimente te încearcă atunci când te exprimi scriind! Am mai scris și la alte reviste de specialitate, de literatură, din școli etc. Am scris și două manuale școlare, dar, colaborarea mea scurtă la Lumina creștinului mi-a aprins în suflet o luminiță care nu se va mai stinge, care mi-aduce bucurii inexprimabile.

Sunt tare fericit că am fost și eu primit cu voi pe drumul spre fericire, împreună, cu inimă plină și cu Lumină creștină! Îndemn pe toți să scrie, să citească și să se bucure la Lumina creștinului. Doresc din suflet revistei noastre să nu se mai oprească, să crească și să ne-mbogățească cu speranță. Lumina creștinului este a noastră, are valoare, poartă o flacără cu energie spirituală pe care trebuie s-o prețuim și pentru care să mulțumim celor ce o sporesc să ardă!

Slăvit să fii, o Doamne, și pentru sora noastră, Lumina creștinului, ce limpede ne-adapă cu credință, știință și dragoste, de... 100 de ani! Să mai fie mulți ani!

Petru Gălățeanu

* * *

Cine nu se mândrește cu revista "Lumina creștinului"?

Eu sunt mândru, în primul rând pentru că o avem; și nu de ieri de alaltăieri, ci de o sută de ani. Revista noastră diecezană aparține secolului XX și secolului XXI; stă cu un picior bine ancorată în mileniul II și cu celălalt în mileniul III.

A fost și este atât de benefică. Dincolo de titlul ei așa de sugestiv: lumină a creștinului, apreciez puterea ei de a ne ajuta să cunoaștem viața Bisericii universale și locale, de a ne adăpa din mesajele păstorului diecezei noastre, Petru Gherghel, de a ne cunoaște înaintașii, de a putea lucra la formarea unei conștiințe creștine cu tradițiile specifice Moldovei noastre creștine și în felul acesta de a ne cunoaște unii pe alții, de a împărtăși bucuriile și necazurile, indiferent de vârstă etc.

Cât bine a făcut acest tovarăș de drum al creștinilor catolici din Moldova aflăm de la bunii și străbunii noștri înaintași, care, scoțând cu frică și emoție pe vremea comunismului dintr-un cotlon al podului revistă cu revistă, ne citeau istorisiri din vechi pagini îngălbenite de vreme despre misionari plecați în China sau cine mai știe unde.

Cât bine continuă să facă această revistă diecezană, rămasă ca un mijloc tradițional de comunicare apreciat în bună măsură și de noi cei de acasă, dar și de mulți alții răspândiți în toată țara și nu numai, cred că pot da mărturie miile de abonamente cu care se poate făli Editura "Presa Bună" din Iași, avându-l în frunte ca vechi timonier pe părintele Cornel Cadar, pe acela pe care vremurile nu-l tocesc și ostenelile nu-i sleiesc puterile, că de înlocuit... nici vorbă. E greu de zis ce e la mijloc, dar ceva tot trebuie să fie de vreme ce s-a legat revista asta - de-i zice lumea "Lumina creștinului" - așa tare de el și el de revistă...

Cât bine o să facă revista noastră diecezană în viitor asta e mai greu de întrezărit; numai Dumnezeu știe! Important este că episcopii noștri o susțin și o încurajează din toate punctele de vedere. Ea va rămâne după toate probabilitățile revista noastră, a tuturor. Și cu asta am spus totul, pentru că dacă a fost, dacă e și mai ales dacă va fi a noastră, atunci știm care i-a fost istoria, știm care îi este prezentul și mai ales știm cui i se va datora viitorul ei. Dacă e să rămână a noastră, atunci trebuie să ne fie dragă s-o citim, să scriem articole, să ne abonăm la ea și să-i ajutăm și pe alții s-o facă. În final, ce-ți doresc eu ție, dragă publicație? La multe sute de ani!

Pr. Pavel Chelaru

* * *

Lumina creștinului în viața mea

Am fost norocoși că am venit în dieceza imediat după Revoluție. Fiind printre primii călugări care au călcat pământul României după '89 pot mărturisi că am trăit, cu mare bucurie și mulțumind lui Dumnezeu, o înflorire a vieții diecezei atât din punct de vedere pastoral cât și educativ, asistențial... cum niciodată nu m-ar fi trecut prin cap ca o voi trăi.

Pentru mine ceea ce conține Lumina creștinului este ca "pâinea de casa". De peste douăzeci de ani cunosc revista și, lună după lună, am avut prilejul de a o citi, de a o împărtăși și, din când în când, de a colabora.

Prima contribuție a mea în Lumina creștinului datează din anul 1992. În luna aprilie a aceluiași an, împreună cu pr. Pavel Chelaru, pe atunci prefect la Seminarul "Sfântul Iosif" din Iași, am făcut un fel de pelerinaj prin dieceză; am scris un articol despre această experiență, dar pr. Pavel a fost cel care a pus mărturia mea într-un limbaj - gramatical vorbind -, de înțeles pentru cititorii revistei.

De atunci mereu am considerat că Lumina creștinului este revista tuturor credincioșilor din dieceză, și de aceea am colaborat cu mare ușurință când a fost cazul, fie pentru a scrie despre teme care fac legătură cu congregația mea, fie pentru a pune în comun activitățile pastorale care de douăzeci de ani le desfășor la Pildești în cadrul Parohiei "Adormirea Maicii Domnului", mai ales cele care se referă la grupul Scout.

Pentru mine rolul revistei este mai ales de a forma și a informa colaborând astfel la crearea și trăirea unui spirit creștin în familii.

Creativitatea celor care sunt responsabili cu această publicație cred că vor descoperi pe parcurs, așa cum au și făcut până în prezent predecesorii lor, o înfățișare care să fie adaptată la situațiile noi. În acești ani am văzut cum s-a schimbat formatul, cum a intrat culoarea, cum a devenit interactivă etc.

Cu privire la viitorul revistei, nu îndrăznesc să visez cum va fi Lumina creștinului peste... mult timp. Cred ca într-un viitor apropiat va păstra multe dintre caracteristicile care o fac să fie înțeleasă de un public credincios, larg. Când cea mai mare parte a cititorilor va fi obișnuită cu mijloacele electronice de comunicare, poate că atunci revista va schimbă forma de a se prezenta în public.

Nu am decât cuvinte de lăudă și de mulțumire pentru cei care au început această publicație acum o sută de ani, și pentru cei care au continuat și o mențin azi.

Fr. Jesus Sagredo (Pildești)

* * *

A fi diferit...

Într-o lume care construiește aparente diversității, dar care ne împinge pe toți în aceeași direcție, le spun adesea copiilor mei: "Nu vă fie teamă să fiți diferiți dacă scara voastră de valori este diferită, dacă nivelul vostru intelectual este altul, dacă preocupările voastre sunt diferite...! Nu fiți parte a unei turme diforme, abjecte, meschine, săracă în idealuri și valori, aplecată mai degrabă spre rău, doar de dragul de a nu vă simți marginalizați! Creați-va voi înșivă grupuri pe care apoi să le creșteți și să le frecventați, coagulați în jurul unui singur om, dacă deocamdată al doilea nu există, un mic univers în care să trăiți demn și să țintiți înalt. Curând vi se vor alătura și alții. Aveți puterea de a spune «nu» dacă simțiți că acesta este răspunsul corect și mergeți înainte ținând capul sus.

Gândiți-va mereu la ce să simțiți și știți că se cuvine spus și făcut și căutați voi înșivă un răspuns înainte de a îmbrățișa, orbește, puncte de vedere în care mâine nu o să va mai regăsiți nici voi, nici cei din jur".

Da, accept, este greu să fii diferit când toți în jurul tău se lasă modelați de aceleași șabloane, până la uniformizare... Și este mai cu seamă greu să faci asta tot timpul, fără să obosești, acceptând să pari desuet, acceptând pierderi financiare, acceptând să rămâi, imperturbabil, un alergător de cursă lungă într-o arenă care, după vremuri, este uneori mai plină, alteori, mai goală.

Aș exagera, probabil, spunând că acestea sunt lecții de viață pe care le-am învățat la "Lumina creștinului". Aici însă am avut, lună de lună, an de an, exemplul viu că acest lucru este posibil și că el merită făcut. Și spun această uitându-mă în urmă, la cei peste 20 de ani de colaborare care s-au adunat și care, pentru mine, corespund unui întreg parcurs uman și profesional. Dar spun aceasta amintindu-mi și de paginile îngălbenite, din anii '20, '30, '40, ale aceleași reviste, pe care le-am citit când eram copil, în mica bibliotecă a unui om providențial, care mi-a marcat existența (oare i-am spus vreodată asta?!), o călugăriță doar în aparență simplă, cu un ușor handicap locomotor, dar cu o minte fabuloasă, soră Catrina. Atunci și acum, "Lumina creștinului" era o voce distinctă, un ghid discret și neobosit, un discurs elegant despre ce se cuvine spus și făcut, un mănunchi de idei pozitive, de povești de viață inspiratoare, despre oameni care se străduiau să fie diferiți într-o lume care îi împingea să îmbrățișeze acel tip de libertate dezlănțuită care, în timp, îți alterează întreaga esență umană și creștină.

Le mulțumesc colegilor mei de la "Lumina creștinului" pentru ceea ce fac, episcopilor noștri pentru că ne susțin într-atât, dar cel mai mult le mulțumesc cititorilor noștri de pretutindeni care jertfesc din pâinea lor o felie pentru a susține financiar această voce diferită. Le datorăm parte din bucuria și entuziasmul cu care scriem și ne mângâie sufletul să ne știm în comuniune spirituală cu ei.

Mihaela Osoianu (Berneagă)

* * *

O pagină care se maturizează din ecouri

Totul a plecat de la o întâmplare. Un tată, ca să fie sigur că-și educă bine copiii, pentru a nu fi obraznici cu el, atunci când el nu va mai avea forța să coordoneze lucrurile, i-a urcat în podul casei și le-a dat o "lecție violentă de viață", care nu te putea lăsa indiferent, ba mai mult, care ar fi indignat pe oricine.

Indignat la rândul meu, am scris primul articol dedicat familiei, pentru pagina familiei, din revista Lumina creștinului. Se numea "Nu violenței împotriva copiilor". Era în anul 1999. A urmat apoi plecarea la studii a părintelui Cristinel Fodor (în anul 2000) care se ocupa de pagina familiei. Că tot eram eu "indignat", mi-a propus să continui eu această pagină, pe care, cu mici întreruperi, am onorat-o cu bucurie până astăzi.

Pagina familiei sau pagina 14, așa cum o cunosc cei mai mulți, o pagină care, dincolo de demersul jurnalistic, de stilul alcătuirii unui articol, pe undeva, a ieșit mai mereu din "tipar". De ce? Pentru că familia nu poate fi pusă în "tipar". Familia, așa cum spunea cineva, nu este o problemă, ci are probleme, iar problemele ei sunt diverse, așa cum omul în sine nu este o problemă, ci are probleme.

Ce am făcut eu în toți acești ani legat de această pagină? Nu am făcut altceva decât să observ familia la ea "acasă", în mediul ei, acolo unde "experimentează" de toate; de la iubirea cea mai profundă care înseamnă dăruirea totală de sine în actul conjugal, până la respingerea totală de sine, care înseamnă "te urăsc!"

Vorbim de o pagină care a crescut din "ecouri". Cu fiecare lună, cu fiecare cititor, cu fiecare admirator, pagina familiei a căpătat personalitatea ei, ajungând, dacă mi-e permisă modestia, să fie "prima pagină" citită din Lumina creștinului, ceea ce m-a determinat să reculeg ceea ce publicasem și să pun într-o singură carte, pe care am intitulat-o sugestiv: "Împreună și la bine și la greu. Experiențe de la familii pentru familie".

Și dacă e să țin cont de sfatul familiilor, a celor care sunt direct interesați să găsească această pagină printre celelalte pagini ale revistei, nu ar trebui schimbat nimic, decât s-o găsească și atât!

Mi s-a întâmplat deseori să fiu întrebat cum procur aceste experiențe, de unde le culeg, cine mi le pune le dispoziție și dacă chiar sunt adevărate. Le pot spune tuturor că "sunt adevărate"! Sunt culese de la multele mele întâlniri cu familia, din experiența familiei mele de acasă, a trăirilor tatălui, mamei, fraților și surorilor mele, dar mai ales, sunt culese din "fața bisericii", după sfânta Liturghie. Nu odată mi s-a întâmplat să aud cuvinte de genul: "Sau nu mai spun, că apoi o să apar în Lumina creștinului!"

Cu ocazia celor o sută de ani de la apariția revistei, ce pot să spun decât că mulțumesc bunul Dumnezeu care a luminat mințile celor care au pus bazele acestei reviste, că luminează mințile celor care au coordonat-o de-a lungul anilor și o coordonează și astăzi, și mai ales, că îmi dă sau îmi dau șansa și bucuria ca, prin intermediul paginilor ei, să pot spune familiei, cea mai veche instituție de pe pământ: "Se poate!" Mulțumesc tuturor!

Pr. Felician Tiba

* * *

Revistă de suflet

"Revista «Lumina creștinului» este și va rămâne pentru mine și familia mea o revistă de suflet ce ne ajută să aflăm ce s-a mai întâmplat prin dieceză și nu numai. Această revistă ne ajută să ne clădim viața pe cele mai nobile virtuți și ne ajută în drumul nostru de credință. Toate articolele sunt citite cu mare interes, dar într-un mod special evenimentele ce au loc în dieceză. Cu mare interes citesc și pagina «Sanctuare», pentru că îmi place să descopăr locuri noi încărcate de istorie și tradiție. Revista este foarte interesantă așa cum e, dar întotdeauna este loc de mai bine".

Diana Gal

* * *

Comoara unei lumini care vestește

O revistă care a hrănit credința și cultura atâtor generații este o comoară prețioasă, de o valoare inestimabilă, o mândrie pentru comunitatea ce o posedă. Milioanele de cuvinte înșiruite în paginile revistei Lumina creștinului au adus în inima atâtor persoane hrana spirituală, speranța, alinarea, curajul, tenacitatea. Iar aceste cuvinte au venit mereu din inimi pline de dorința de a-l vesti pe Cristos și evanghelia sa.

Acțiunea Catolică "Sfântul Iosif" mulțumește lui Dumnezeu pentru darul acestei lumini ce strălucește din ce în ce mai mult. Mulțumește pentru fiecare pagină ce a vorbit și vorbește despre Dumnezeu, despre Biserică, despre drumul poporului lui Dumnezeu, despre viața fiecărei comunități, despre activitatea diferitelor asociații. Acțiunea Catolică a avut mereu în Lumina creștinului o oglindă ce a reflectat misiunea sa în dieceza noastră și în lume. Totodată mulțumește tuturor persoanelor care, prin munca lor, au făcut ca această lumină să ajungă la cât mai multe inimi.

LA MULȚI ANI, Lumina creștinului!

Acțiunea Catolică "Sfântul Iosif"

* * *

Sursă de hrană spirituală

Pentru mine, revista "Lumina creștinului" constituie o sursă de hrană spirituală și în același timp un mijloc de informare și documentare privind evenimentele, mesajele și diversele activități desfășurate în comunitățile catolice. Citesc cu interes toate articolele revistei și apreciez conținutul lor și promptitudinea cu care sunt transmise noutățile din dieceză. Urez colectivului de redacție dar și revistei "Lumina creștinului" viață lungă și la cât mai mulți ani!

Valeria Bisoc (Hălăucești)

* * *

Zidire sufletească

La întrebările dumneavoastră, cu ocazia centenarului, vă răspund că revista "Lumina creștinului" reprezintă o zidire sufletească dătătoare atât de sănătate spirituală, cât și de sănătate trupească pur și simplu. Apreciez că articolele publicate în revistă sunt importante. Trebuie dezvoltate teme din istoria Bisericii, viețile sfinților și a martirilor din toate timpurile, atât cei cunoscuți cât și cei contemporani.

Vă doresc un An Nou fericit și mult succes în activitatea dumneavoastră!

Victor-Gavril Năsui (Galați)

* * *

Impresii din Germania

Prin prezentele rânduri vin a vă răspunde la întrebările prin care publicația dorește să afle interesul cititorilor ori de unde s-ar afla, așa cum este situația noastră.

Ne aflăm în Germania și, din grija pr. Anton Despinescu, lună de lună beneficiem de această publicație care pentru noi este un îndrumar.

"Lumina creștinului" este hrană spirituală și în fiecare lună o așteptăm cu interes. De multe ori mă gândesc la felul în care se reușește să se redea aspecte pe care noi le aflăm acum. Mă refer la episcopul Anton Durcovici care și-a dat viața pentru credință.

Am antenă parabolică și recepționez România Internațional. Am prilejul să văd și Iașiul, capitala Moldovei, în care am trăit și eu câțiva ani și în care m-am și căsătorit.

De fiecare dată urmăresc articolele în care iese la lumină activitatea preoților cât și trecerea lor la cele veșnice. Cel mai mult m-au interesat articolele legate de preoți care au avut de suferit în "epoca de aur". Posed o serie de cărți, începând cu Orizonturi roșii a lui Pacepa, și materiale din care reiese jertfa depusă de mulți preoți. Niciodată nu am crezut că neomenia împușcatului va reieși vreodată la iveală. Ar fi nimerit să se publice o carte din care să reiasă numele preotului judecat și condamnat și după ani de detenție își reia activitatea.

Orice istorie are meritul de a fi învățată. Trebuie să fie cunoscută jertfa Bisericii prin care noi, trecători pe acest pământ, am fost martorii nelegiuirilor unei fantome cu ochii albaștri.

Nu pot să nu remarc activitatea pe care o desfășoară colectivul redacției pentru care mulțumesc. Ar fi nimerit ca la fiecare activitate din cadrul Bisericii să se vorbească și de istoria trăită și de efortul pe care l-au depus slujitorii fiecărei parohii. Dau un exemplu: "La 60 de ani de preoție". Sunt mulți dintre preoți care trec peste 80 de ani cu merite deosebite. Și mie, care am împlinit 86 de ani, îmi sunt vii în memorie anii petrecuți sub istoria comunismului. De aceea revista "Lumina creștinului" o dau mai departe unui preot român care apoi o dă mai departe și în felul acesta activitatea pe care o desfășurați este cunoscută de noi de aici. Bunul Dumnezeu să vă dea sănătate și putere de muncă în această activitate fără încetare. Fiecare dintre noi ne bucurăm când primim această revistă minunată pentru care noi vă mulțumim.

Maria și Joan Bäet (Germania)

* * *

Tinerețea revistei Lumina creștinului

La cei 100 de ani ai săi, Lumina creștinului este o revistă tânără, deoarece se reînnoiește permanent, își păstrează entuziasmul și își hrănește dorința de a crește mai mult. De-a lungul acestui secol atâția tineri, din diferite generații, au avut-o în mână, au răsfoit-o, au citit-o, au aprofundat-o. Numai Dumnezeu știe câte răspunsuri au fost găsite în această revistă, câtă dorință de a crește în credință, câtă speranță a fost sorbită! Tinerii găsesc în paginile luminoase ale revistei cuvântul lui Dumnezeu, modele de credință, explicații, îndemnuri, informații etc.

Lumina creștinului a reflectat întotdeauna activitățile pentru tineri ce s-au desfășurat în dieceza noastră, dar și marile evenimente ale Bisericii în care tinerii au fost protagoniști. Niciodată nu au fost uitați copii, care găsesc mereu "colțul de rai" în paginile revistei.

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul revistei Lumina creștinului și pentru toate persoanele generoase care de-a lungul timpului au zidit credința din inimile oamenilor prin intermediul muncii lor!

LA MULȚI ANI și la mai mare, Lumina creștinului!

Oficiul pentru Pastorația Tinerilor, Copiilor și Asociațiilor

* * *

Centenar: O scrisoare de apreciat

În decursul anilor pe adresa redacției au venit multe scrisori și mesaje. Una dintre cele mai frumoase scrisori ni s-a părut cea venită în martie 1994 de la Gheorghe Tamaș din Bacău. O mărturie valoroasă. Nu credem că mai este în viață. Era în acel timp unul dintre puținii martori care au prins nașterea "Luminii creștinului", reducerea ei la tăcere și renașterea ei. Ar fi interesant să știm dacă se mai păstrează pe undeva colecția revistei și dacă strănepotul poate fi găsit pentru a împărtăși un gând în acest an jubiliar pentru revistă.

Eu am colecția întreagă a publicației de la primul număr, apărut în anul 1913. Sunt un pasionat bibliofil și pentru că sunt un credincios al Bisericii Catolice, am colecționat mai multe publicații și cărți editate de Biserică. Am vârsta de 98 de ani și sunt băcăuan din naștere. La apariția primului număr din "Lumina creștinului", îmi aduc aminte că tata, care era învățător, s-a bucurat foarte mult. Eu eram băiat tânăr, cam în ultima clasă de liceu. Mi-a plăcut mult revista și am zis că vreau să mă abonez. Au mai apărut pe urmă "Sentinela catolică" devenită ulterior "Dacia creștină", unită apoi cu "Farul nou" din București. Colecțiile tuturor acestora le am și le păstrez cu mare sfințenie și mă bucur că strănepotul meu, de 23 ani, are aceeași pasiune de a strânge aceste publicații.

* * *

În primul rând "La mulți ani"! Un an nou binecuvântat tuturor celor care fac posibilă apariția revistei "Lumina creștinului"! 100 de ani este într-adevăr o realizare și felicitări pentru fidelitate!

"Lumina creștinului" este o revistă cuminte care nu provoacă, ci dorește să țină credinciosul ascultător și fidel cu ceea ce a învățat de la părinți, de la părintele paroh. Pentru cei care vor mai mult de atât, există alte posibilități de a citi articole religioase sau cu teme spirituale pe diferite site-uri (unele chiar într-o limbă străină) cu meditații și articole ceva mai polemice. Eu, de exemplu, citesc printre altele cu plăcere articolele și meditațiile părintelui iezuit american James Martin și din câte observ pe facebook suntem mai mulți în număr.

Poate că ar fi interesant să contribuie la revistă și frații noștri ortodocși. Articolele lor ar contribui mult la o atmosferă frumoasă în dieceza, o atmosferă de comuniune și i-ar da și revistei ceva al ei, ceva deosebit.

Mult succes mai departe și Doamne, ajută!

Gilberta Hobincu

* * *

Lăudat să fie Isus și Maria! Redacției "Lumina creștinului" La mulți ani! La mulți ani! Pentru un an frumos, plin de împliniri, prosperitate și bucurii! Pentru această deosebită aniversare a revistei! Răspund și la întrebările aniversare:

La suta de ani, "Lumina creștinului",
Se-nvăluie-n falduri de timp, în voință,
Falnice-aripi nesupuse destinului,
Vibrând în istorii, lumini și credință!

Mă-ncântă în totul și gându-mi dezleagă,
Reflecții, eseuri, tablete, poeme,
Când fila vuiește în valuri întreagă,
Copii și familii, credința în teme!

Visez, pe o manșetă sau pe jumătate,
Să fie-nfiripat portret din parohii,
Preoți în vrednicie, cinste în cetate,
Nu doar atunci, discret, plecând spre veșnicii,
Ei merită ca truda lor deplină,
S-apară-n viaț-odată în "Lumină".

Cu aleasă considerație, Martin Cata (Huși)

* * *

Revista îmi prilejuiește întâlnirea lunară cu spiritualitatea și viața Bisericii. Lectura tuturor articolelor îmi dă bucurie și speranța în trăirea credinței și mă stimulează în împărtășirea față de aproapele, a iubirii lui Cristos. Cu plăcere și interes deosebit mă aplec asupra articolelor din secțiunea Istorie (figuri ilustre, mesajul sfinților, locuri sfinte ), din secțiunea Spiritualitate (mesaje, tradiție) și din secțiunea Actualitate (știri, lege, sănătate). Aș dori sa apară mai mult prezentarea tradiției Bisericii. La ceas aniversar, colectivului de redacție: "La mulți și binecuvântați ani!"

Adrian Petruț

* * *

La 100 de ani de la începutul "Luminii!"

La anii când "cotrobăiam" prin podul casei părintești, scot la iveală, cu emoție și surprindere, de la fundul unei lăzi de zestre, reviste, foi și ziare vechi cu titluri nu tocmai știute până atunci: "Lumina creștinului", "Presa Bună", "Dreptatea" etc. cărticele uzate cu rugăciuni noi pentru mine.

"Să nu le duci cumva la școală ca să afle alții că noi mai avem de astea!", mă sfătui mama puțin parcă speriată de descoperirea mea.

N-am prea înțeles eu de ce trebuiau ascunse foile acelea de lumea școlii de atunci. Cum n-am înțeles, mai târziu, de ce s-a speriat mai tare mama când a aflat că "descoperisem" un plug astupat într-o groapă din grădină, așteptând "să vină alte vremuri".

După 1989, la schimbarea vremurilor ? biata mamă nu le-a mai apucat ? am scos, cu mândrie, la lumină atât "Lumina creștinului" cât și plugul ruginit, să desțelenim și sufletul și ogorul părintesc, cu câtă energie și entuziasm! M-au găzduit și mi-au adus multă bucurie, atât paginile noii "Lumina creștinului" cât și noile flori și recolte ale grădinii de acasă. Din păcate, după 22 de ani, s-a mai stins elanul și al celor care mai citesc și al celor care mai ară... Fug tot mai mulți spre "lumina" amăgitoare a ecranelor, a butoanelor de tot felul cu care comandă, confortabil, iluzii leneșe, colorate mincinos, captivând și deturnând periculos preocupări, destine.

Propun noii "Lumini a creștinului" o promovare mai bună, "agresivă" chiar, în lumea tinerilor; o colaborare mai strânsă cu "luminițele" revistelor din parohii sau din școlile catolice; o evidențiere mai exactă și concretă, spre luare aminte, a experiențelor, bune sau amare, ale tinerilor plecați din țară. Dați cuvântul mai des și laicilor care au ceva de spus și au puțin talent...

Apreciez majoritatea rubricilor din noul format al revistei (am toate numerele din ultimii 22 de ani, și aș vrea să mai colecționez, măcar încă pe-atâtea!). Felicitări și noi succese la aniversar! S-aprindeți încă 100 de ani lumină în sufletele de creștini moldoveni și nu numai!

La mulți și rodnici ani! Doamne, ajută!

Prof. Petru Gălățeanu (Roman)

* * *

Dacă un pașaport acordă dreptul unei persoane să se legitimeze și să circule liber într-o țară străină, iată că și revista "Lumina creștinului" acordă dreptul unei minorități catolice să ridice fruntea și să se legitimeze într-o țară majoritar ortodoxă. Consider că revista are o misiune de îndeplinit, inimi de atins, și o cărămidă de pus la schimbarea lumii în ceea ce visăm cu toții. Noi, cititorii, trebuie să fim recunoscători pentru fiecare lecție învățată de pe urma ei.

Cred că cel mai des urmăresc articolele pentru tineri, deoarece, fiind tânără și trăind într-o mare diversitate de tineri, fiecare subiect în ceea ce ne privește reprezintă o provocare pentru noi. Consider că noi, tinerii, avem cea mai mare nevoie de "Lumina creștinului", este tezaurul de care nu ne putem lipsi lună de lună.

Având în vedere că revista probează vechea zicală Omul sfințește locul și că în perimetrul ei au avut loc întâmplări, revelații, descoperiri ale sinelui și ale celorlalți, consider că revista este "prin excelență" bine structurată și organizată și de aceea ea nu necesită îmbunătățiri, ci poate doar felicitări și viață lungă acestui pașaport al credincioșilor catolici din România.

Maria-Simona Apetri (Iași)

* * *

Ce înseamnă "Lumina creștinului" pentru dumneavoastră? Citez din titlu "lumina" lui Cristos!

Ce articole urmăriți cel mai mult în paginile revistei? Cele despre copii, tineri, familie, juridice și poșta.

Ce propuneri aveți pentru îmbunătățirea revistei? Este foarte bună și așa!

Martin Doboș (Nicolae Bălcescu)

* * *

Ce înseamnă revista "Lumina creștinului"? Întrebarea pare a fi foarte simplă la început, dar se dovedește a fi destul de profundă. Pentru un necreștin este o revistă oarecare, poate puțin depășită, sau mai bine zis rămasă în urmă pentru timpurile pe care le trăim. Pentru un creștin, pentru cei care ne-am născut și am crescut într-o familie creștină catolică este o revistă deosebită, o lumină cu ajutorul căreia ne menținem ancorați în realitatea vieții creștine, a vieții Diecezei noastre de Iași, o lumină care ne ajută să vedem bine pe unde să trecem și pe urmele cui să mergem pentru a nu ne pierde în întunericul care se abate de multe ori în viețile noastre.

Înseamnă revista familiei și poate în mod particular a familiei creștine, a tuturor membrilor familie deoarece, prin articolele pe care le conține, răspunde nevoilor și curiozităților atât a copiilor, a tinerilor cât și a celor maturi. Este deci revista tuturor pentru că de la lectura ei nu este exclusă nici o categorie de vârstă. Ba mai mult, de ea se bucură atât laici cât și clerici deopotrivă.

O revistă care tratează tema credinței ca valoare inestimabilă a omului, credință prin care creștinul ajunge să înțeleagă rostul și scopul lui pe acest pământ dar și destinația ultimă a sa, adică aceea a mântuirii. Deși este destinată încă din titlu creștinului, de la lectura acestei reviste nu este exclus nici cel care nu are darul credinței. Citind va găsi în ea realități pe care de fapt le trăiește, dar la care nu a găsit poate încă răspuns.

Cele mai urmărite articole? Mesajul păstorului Diecezei noastre de Iași, PS Petru Gherghel, este cel care mă atrage și mă introduce în lectura acestei reviste. Cuvintele pline de dragoste adresate tuturor și fiecăruia în parte invită parcă la citirea celorlalte articole. Noutățile editoriale, evenimentele la care de cele mai multe ori nu putem lua parte cu toții datorită obligațiilor de care trebuie să ne achităm la locul de muncă, povestioarele și articolele spirituale, mărturiile de credință ale diverșilor sfinți sunt și ele de o mare însemnătate. Nu în ultimul rând, pagina dedicată copiilor, răspunsurile acestora la diverse întrebări este iarăși un punct de atracție.

Propuneri pentru îmbunătățirea revistei? Eu aș spune că dacă a rezistat timp de 100 de ani tuturor perioadelor prin care a trecut Biserica nu știu ce ar putea fi îmbunătățit, și mai ales dacă sunt necesare îmbunătățiri. A ținut și ține "pasul" cu vremurile în care suntem. Tratează problemele cele mai actuale ale omenirii, deci este cea mai la curent cu tot ce se întâmplă și așa ne informează și pe noi. Pe de altă parte, cred însă că dacă ar fi nevoie de îmbunătățiri cei care se ocupă de redactarea și tehnoredactarea acestei reviste, inspirați de Duhul Sfânt, vor aduce modificările necesare.

Doresc un sincer "La mulți ani!" revistei, să dea Dumnezeu să reziste în continuare și să ne bucure cu articole și de ce nu și cu imagini care să ne ajute să descoperim adevărata frumusețe a credinței noastre.

Daniela Andriș (Săbăoani)

* * *

Bună ziua! Doresc să răspund la întrebările adresate la aniversarea celor 100 de ani de la publicarea revistei "Lumina creștinului".

În primul rând, urez revistei un călduros "La mulți ani!".

Ce înseamnă revista pentru mine? O lumină pentru suflet. Este o revistă bine structurată, cu articole diversificate pe care eu o citesc cu multă plăcere.

Ce propuneri am? O pagină dedicată vieții sfinților (Rita, Clara, Tereza, Brigita, Andrei, Ștefan, Benedict, Ieremia Valahul etc.) viața și activitatea lor spirituală, ce dar au lăsat ei omenirii creștine. O pagină de dialog cu preoții misionari și cu preoții din Dieceza de Iași ? unde își desfășoară activitatea, care este crezul lor, ce au reușit să facă pentru Biserică și laici. Actualmente omenirea suferă de o lipsă acută de modele de viață. De asemenea, și laicii ar trebui să-și spună deschis modul lor de viață creștină. Învățăm unii de la alții. Eu sunt pentru dialog, comunicare în relațiile interumane. Despre religie și atracția gravitațională ? este o temă de psihanaliză care pe mine mă preocupă.

Marsilia Asaftei

* * *

Mai multe detalii în Secțiunea specială "Centenarul revistei Lumina creștinului"


 

lecturi: 136.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat