În cartea Sacramente, Declaraţii de iubire ale lui Dumnezeu în celebrările Bisericii (2005, pag. 145), PS dr. Alois Schwarz, episcopul diecezan de Gurk Klagenfurt (Austria) scrie: "A fi preot are legătură cu atingerea. Acest gest uman este exprimarea iubirii de la om la om şi, prin acesta, către Dumnezeu. A fi preot înseamnă a fi luat părinteşte de mână şi a recunoaşte iubirea în oameni, a se lăsa atins de bucurie şi mulţumire dar şi de griji şi nevoi. Un preot simte ocrotirea în mâinile lui Dumnezeu".

Din această perspectivă aş dori să citez din cartea Fascinaţia adevărului (2005, pag. 111) a pr. prof. dr. Wilhelm Dancă, rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi: "În ce mă priveşte, nu l-am cunoscut direct, de aceea nu pot să spun cât era de pătruns de prezenţa lui Dumnezeu în timpul adoraţiei şi rugăciunilor sale personale, ce se terminau deseori după miezul nopţii. De asemenea, am auzit de la alţii că era o persoană ce se distingea prin calităţile sale morale şi spirituale (...). Dar există ceva ce mă face să afirm că acest episcop catolic de Iaşi l-a văzut pe Dumnezeu: a primit să stea în puşcărie, să sufere şi să moară din iubire".

Pr. prof. dr. Eduard Ferenţ, profesor de teologie dogmatică în Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, a scris în cartea despre episcopul dr. Anton Durcovici Martirul iubirii lui Cristos (2000 - pag. 150) următoarele: "Din viaţa lui spirituală emana luminozitatea şi strălucirea chipului care îi uimeau pe cei din jur. Pe chipul său era întipărită toată bogăţia sa lăuntrică. Într-un cuvânt, era modelul vieţii interioare a unui preot sfânt, vas ales al Providenţei pentru o lucrare şi mai mare pe care avea s-o înfăptuiască ca episcop martir".

Un manuscris din Salzburg (Austria), datat din evul mediu, descrie aşa numita "oglindă a preotului". Acesta este un text pe care l-am oferit colegilor mei vara trecută cu ocazia jubileului de 30 de ani de preoţie. Şi episcopul nostru martir poate fi privit din optica acestui text:

"Un preot trebuie să fie: destul de mare şi destul de mic, / cu un simţ nobil ca din neam regesc, / simplu şi modest ca sluga ţăranului, / un erou, care se stăpâneşte pe sine, / un om, care discută cu Dumnezeu, / un izvor de viaţă sfântă, / un păcătos, pe care-l iartă Dumnezeu, / un stăpân al propriilor cerinţe, / un slujitor al celor slabi şi fricoşi, / unul care nu se pleacă în faţa celui mare, / unul care se înclină în faţa celui mic, / un ucenic al maestrului său, / un conducător în lupta spiritelor, / un cerşetor cu mâini rugătoare, / un crainic cu donaţii de aur, / un bărbat pe câmpul de luptă, / o femeie la patul bolnavilor, / un înţelept în privire, / un copil încrezător, / unul care năzuieşte spre înălţimi, / unul care respectă cele mai mici lucruri, / unul predestinat la bucurie, / unul deprins cu suferinţa, / unul departe de invidie, / clar în gândire, / credibil în vorbire, / prieten al păcii, / duşman al lenei, / sigur pe sine, / cu totul altfel decât mine".

Şi anul acesta vă invit să vă rugaţi împreună cu noi cei din locul de naştere al episcopului martir dr. Anton Durcovici pentru declararea lui ca fericit. Novena durează în perioada de 2-10 decembrie.

Aştept răspunsurile dumneavoastră.

Cu salutări prieteneşti

Pr. Pavel Balint,
paroh şi decan

* * *

Secţiunea specială "In memoriam Anton Durcovici" pe www.ercis.ro

lecturi: 33.