Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 MAGISTERIU 

A LXXXV-a Zi Mondială a Misiunilor

"Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi" (In 20,21)

Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea
cu ocazia Zilei Mondiale a Misiunilor

(23 octombrie 2011)

Cu ocazia jubileului anului 2000, venerabilul Ioan Paul al II-lea, la începutul unui nou mileniu al erei creștine, a reafirmat cu forță necesitatea de a reînnoi angajarea de a duce tuturor vestea evangheliei "cu același elan al creștinilor de prima oră" (Scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte, 58). Este cea mai prețioasă slujire pe care Biserica o poate aduce omenirii și fiecărei persoane care caută motive profunde pentru a trăi în plinătate propria existență. De aceea, tot invitația aceea răsună în fiecare an la celebrarea Zilei Mondiale a Misiunilor. De fapt, vestirea neîncetată a evangheliei dă viață și Bisericii, fervorii sale, spiritului său apostolic, reînnoiește metodele sale pastorale ca să fie tot mai potrivite noilor situații - și acelea care cer o nouă evanghelizare - și animați de elanul misionar: "Misiunea reînnoiește Biserica, revigorează credința și identitatea creștină, dă nou entuziasm și noi motivații. Credința se întărește dăruind-o! Noua evanghelizare a popoarelor creștine va găsi inspirație și sprijin în angajarea pentru misiunea universală" (Ioan Paul al II-lea, Enciclica Redemptoris missio, 2).

Mergeți și vestiți

Acest obiectiv este încontinuu reînviat de celebrarea liturgiei, în special a Euharistiei, care se încheie mereu răsunând mandatul lui Isus înviat adresat apostolilor: "Mergeți..." (Mt 28,19). Liturgia este mereu o chemare "din lume" și o nouă trimitere "în lume" pentru a mărturisi ceea ce s-a experimentat: puterea mântuitoare a Cuvântului lui Dumnezeu, puterea mântuitoare a misterului pascal al lui Cristos. Toți cei care l-au întâlnit pe Domnul înviat au simțit nevoia de a-l vesti altora, așa cum au făcut cei doi discipoli din Emaus. Ei, după ce l-au recunoscut pe Domnul la frângerea pâinii, "în același ceas, s-au ridicat și s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei care erau cu ei" și au povestit ceea ce li s-a întâmplat de-a lungul drumului (Lc 24,33-34). Papa Ioan Paul al II-lea îndemna să fim "vigilenți și prompți să recunoaștem fața lui și să alergăm la frații noștri pentru a duce marea veste: "L-am văzut pe Domnul!"" (Scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte, 59).

Tuturor

Destinatarii vestirii evangheliei sunt toate popoarele. Biserica "este, prin natura sa, misionară, fiindcă ea însăși își are originea în misiunea Fiului și în misiunea Duhului Sfânt, după planul lui Dumnezeu Tatăl" (Conciliul Ecumenic Vatican II, Decretul Ad gentes, 2). Acesta este "harul și vocația proprie a Bisericii, identitatea sa cea mai profundă. Ea există pentru a evangheliza" (Paul al VI-lea, Exortația apostolică Evangelii nuntiandi, 14). Prin urmare, nu poate niciodată să se închidă în ea însăși. Se înrădăcinează în locuri determinate pentru a merge mai departe. Acțiunea ei, în adeziune la cuvântul lui Cristos și sub influența harului său și a carității sale, devine pe deplin și actual prezentă la toți oamenii și la toate popoarele pentru a-i conduce la credința în Cristos (cf. Ad gentes, 5).

Această misiune nu și-a pierdut urgența. Dimpotrivă, "misiunea lui Cristos răscumpărătorul, încredințată Bisericii, este încă destul de departe de împlinirea sa... O privire de ansamblu îndreptată spre omenire demonstrează că această misiune este încă la începuturi și că trebuie să ne angajăm cu toate forțele în slujirea ei" (Ioan Paul al II-lea, Enciclica Redemptoris missio, 1). Nu putem rămâne liniștiți la gândul că, după două mii de ani, există încă popoare care nu-l cunosc pe Cristos și încă n-au ascultat mesajul său de mântuire.

Nu numai atât, dar se lărgește ceata celor care, deși au primit vestirea evangheliei, au uitat-o și au abandonat-o, nu se mai recunosc în Biserică; și multe locuri, chiar în societăți în mod tradițional creștine, sunt astăzi refractare la a se deschide la cuvântul credinței. Este în desfășurare o schimbare culturală, alimentată și de globalizare, de mișcări de gândire și de relativismul dominant, o schimbare care duce la o mentalitate și la un stil de viață care fac abstracție de mesajul evanghelic, ca și cum Dumnezeu n-ar exista, și care preamăresc căutarea bunăstării, a câștigului facil, a carierei și a succesului ca scop al vieții, chiar și în dauna valorilor morale.

Coresponsabilitatea tuturor

Misiunea universală îi implică pe toți, totul și întotdeauna. Evanghelia nu este un bun exclusiv al celui care a primit-o, ci este un dar care trebuie împărtășit, o frumoasă veste care trebuie comunicată. Și acest dar-angajare este încredințat nu numai câtorva, ci tuturor celor botezați, care sunt "neam ales,... o națiune sfântă, poporul luat în stăpânire de Dumnezeu" (1Pt 2,9), ca să proclame faptele sale minunate.

Sunt implicate și toate activitățile. Atenția și cooperarea la opera evanghelizatoare a Bisericii în lume nu pot să fie limitate la câteva momente și ocazii deosebite, și nici nu pot să fie considerate ca una dintre multele activități pastorale: dimensiunea misionară a Bisericii este esențială, și de aceea trebuie ținut cont mereu de ea. Este important ca atât fiecare botezat, cât și comunitățile ecleziale să fie interesate de misiune nu în mod sporadic și fără continuitate, ci în mod constant, ca formă a vieții creștine. Însăși Ziua Misionară nu este un moment izolat în decursul anului, ci este o ocazie prețioasă pentru a ne opri să reflectăm dacă și cum răspundem la vocația misionară; un răspuns esențial pentru viața Bisericii.

Evanghelizarea globală

Evanghelizarea este un proces complex și cuprinde diferite elemente. Între acestea, o atenție specială din partea animării misionare a fost dată mereu solidarității. Acesta este și unul dintre obiectivele Zilei Mondiale a Misiunilor, care, prin Operele Misionare Pontificale, solicită ajutorul pentru desfășurarea îndatoririlor de evanghelizare în teritoriile de misiune. E vorba de a susține instituții necesare pentru a stabili și a consolida Biserica prin cateheți, seminarii, preoți; și chiar de a oferi propria contribuție la îmbunătățirea condițiilor de viață ale persoanelor în țări în care sunt mai grave fenomenele de sărăcie, malnutriție, mai ales infantilă, boli, lipsa de servicii sanitare și pentru instruire. Și asta face parte din misiunea Bisericii. Vestind evanghelia, ea îndrăgește viața umană în sens deplin. Nu este acceptabil, reafirma slujitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea, ca în evanghelizare să se neglijeze temele referitoare la promovarea umană, dreptate, eliberarea de orice formă de asuprire, desigur respectând autonomia sferei politice. Dezinteresul față de problemele vremelnice ale omenirii ar însemna "a uita lecția care vine din evanghelie despre iubirea aproapelui suferind și nevoiaș" (Exortația apostolică Evangelii nuntiandi, 31.34); nu ar fi în sintonie cu comportamentul lui Isus, care "străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice neputință" (Mt 9,35).

Astfel, prin participarea coresponsabilă la misiunea Bisericii, creștinul devine constructor al comuniunii, al păcii, al solidarității pe care Cristos ne-a dăruit-o, și colaborează la realizarea planului mântuitor al lui Dumnezeu pentru toată omenirea. Provocările pe care aceasta le întâlnește îi cheamă pe creștini să meargă împreună cu alții și misiunea este parte integrantă din acest drum împreună cu toți. În ea noi purtăm, deși în vase de lut, vocația noastră creștină, comoara inestimabilă a evangheliei, mărturia vie a lui Isus mort și înviat, întâlnit și crezut în Biserică.

Ziua Misiunilor să reînsuflețească în fiecare dorința și bucuria de "a merge" în întâmpinarea omenirii ducându-l tuturor pe Cristos. În numele lui vă împart din inimă binecuvântarea apostolică, îndeosebi celor care trudesc și suferă mai mult pentru evanghelie.

Vatican, 6 ianuarie 2011, solemnitatea Epifaniei Domnului

Benedict al XVI-lea


© Libreria Editrice Vaticana

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu

Colecția Mesaje, nr. 102

© Editura Presa Bună
Bd. Ștefan cel Mare, 26, RO-700064-Iași
tel.+ fax: 0232/211527, e-mail: editor@ercis.ro

 



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat