În dialog cu cititorii

• Ne-au scris de sărbători: Elena Dascălu (Iaşi), Maria Pârvuleţu (Călan, jud. Hunedoara), sr. Cristina Bogdan (Oradea), pr. Cornel Ardelean (Sarasău, jud. Maramureş), pr. Iosif Antoci (Austria), pr. Ieronim Iacob (Constanţa), pr. Grigore Duma (Botoşani), pr. Henrik Urban (Cluj); dr. Maria Helena Bîrhală (Iaşi), dr. Cătălina şi Ioan Matei (Iaşi), Dorel Corneanu (Sibiu), dr. Anton Butnaru (Cugir, jud. Alba), Silviu Bindea (Orăştie, jud. Hunedoara), Antonio Medruţ (Deva), Nicolae Jarda (Sângeorz Băi, jud. Bistriţa), Surorile lui Isus Răscumpărătorul (Oneşti); Congregaţia Inimii Neprihănite (Odorheiu Secuiesc), Centrul Diecezan Caritas (Iaşi) şi fam. Maria Elisabeta Niculescu (Constanţa).

Vă mulţumim pentru felicitările şi gândurile frumoase pe care ni le-aţi trimis!

• Maria (e-mail). "Fac parte dintr-o familie numeroasă şi, din păcate, doar trei fraţi şi câţiva nepoţi am mai rămas în ţară. Restul sunt plecaţi în străinătate. În Spania, sunt aproape 10, în Italia, în jur de 15, doi în Anglia, patru în Irlanda - mă refer aici la copii şi nepoţi, nurori şi gineri. Părinţii noştri au peste 80 de ani şi amândoi sunt neputincioşi. Dumnezeu ne ajută şi ne dă puterea de a ne îngriji şi mângâia părinţii atunci când ei au momente de senilitate, când trebuie să tolerăm slăbiciunea, defectele, bolile, nerăbdarea, îndoielile lor. Uneori sunt mai dificili decât copiii. Şi eu îmi aduc aminte când mama îmi spunea de bunici că «omul este obositor atunci când îmbătrâneşte», dar încerc să le înţeleg toate mofturile, pretenţiile, oboseala psihică mai ales, adică mă străduiesc şi depun effort să nu-I supăr. La un moment dat, aceasta devine o cruce pentru noi, dar şi pentru ei. Mama era o perfecţionistă, o bunătate de om, spun la trecut pentru că mama nu mai este mama. Pe zi ce trece, părinţii devin din ce în ce mai schimbaţi şi lucrul acesta normal că ne dezamăgeşte, văzând contrastul atât de mare, simţindu-ne atât de diferiţi. Nu ştiu dacă e bine că v-am scris aceste lucruri, poate da, pentru că mă simt copleşită şi obosită. Să nu credeţi că responsabilitatea şi grija pentru părinţi este numai a mea, ci sunt implicaţi şi soţul, fratele şi cumnata mea şi, din când în când, mai trece fratele, care locuieşte în satul vecin, şi nepoţii. Încerc să-I înţeleg şi pe cei plecaţi în străinătate, au şi ei greutăţi, nu pot veni foarte des să-şi viziteze părinţii. Toate acestea adunate s-ar transforma într-o povară dacă nu am avea radioul Diecezei de Iaşi: ERCIS FM. Este o binecuvântare pentru cei care nu pot ieşi din casă pentru a merge la biserică. Îl surprind de multe ori pe tata în lacrimi. Sigur, sunt de bucurie. Mulţumim tuturor pentru această iniţiativă! Poate ar fi trebuit să nominalizez aici pe cineva, dar ca să nu supăr pe nimeni îi mulţumesc din tot sufletul lui Dumnezeu şi îl rog să binecuvânteze şi să răsplătească cu harul său pe toţi cei care lucrează pentru slava lui."

Pentru misiunea pe care o aveţi de împlinit împreună cu cei din familie, vă declarăm nişte norocoşi. Sunteţi aceia care aveţi privilegiul să vă îngrijiţi de cei care, dintre toţi oamenii de pe pământ, v-au iubit cel mai mult. Părinţii suportă pentru copii umilinţe, oboseli, griji, renunţări şi emoţii. Unei persoane în vârstă şi bolnavă, realizând că depinde întru totul de cineva, I se multiplică sacrificiu, suferinţa. Nu este simplu nici pentru ea. Dumnezeu ne cere să ne dăruim cu iubire şi responsabilitate. Atunci când părinţii se simt iubiţi, îngrijiţi şi respectaţi, ei înţeleg că le mulţumim pentru tot ceea ce au făcut pentru noi. Este o ocazie de a le fi recunoscători şi de a le cere iertare, nu prin cuvinte, ci prin gesturi de iubire. Toate acestea devin rugăciune de mulţumire. Cu privire la radioul ERCIS FM, vă mulţumim şi noi pentru cuvintele de apreciere şi pentru rugăciuni. Astfel de mărturii ne dau curaj, chiar dacă uneori la sfârşitul unei zile suntem epuizaţi. Citind mesajele venite de la ascultători, ne entuziasmează şi mai mult.

Îi mulţumim şi lui Valentin care ne-a scris: "Sunt şofer la o firmă din Bacău şi mai toată ziua sunt la volan. Dimineaţa când pornesc maşina, mi se deschide automat şi radioul la ERCIS FM. Recunosc că nu sunt foarte credincios, adică să merg zilnic la biserică, dar de când ascult radioul nu-mi mai vine să deschid altceva, îmi place că sunt emisiuni diversificate, muzică, glume etc. Îmi place când se recită şi Sfântul Rozariul, chiar mă străduiesc să fiu concentrat mai mult la rugăciune; îmi aduce aminte de tata care tot timpul când ne urcam în maşină, parcă intram în biserică, voia să ne rugăm un mister din Rozariu".