Manifestarea credinţei

de Andreea D.

Cred că este prea devreme să vorbesc despre campusurile care se desfăşoară în timpul vacanţei de vară. Dar am găsit acum un prilej bun să vă povestesc despre colegii mei care aproape toţi sunt de confesiune ortodoxă, lucru care nu mă deranjează, şi cărora nu mă sfiesc să le spun că sunt catolică. A venit vorba, aşa ca între colegi, cum este în Biserica Ortodoxă, ce rugăciuni se fac, cine cântă etc. Am început şi eu să le povestesc cum este în Biserica din care fac parte. Că sunt implicată în activităţile care se desfăşoară la biserică: cor, lecturi, campusuri, excursii. Când a auzit cuvântul campus, un coleg a sărit în sus de bucurie şi a povestit cu entuziasm că el a participat patru sau cinci ani la rând la campusul de la biserica catolică. Era atât de fericit că m-a şi întrebat dacă s-a anunţat programul campusurilor. Ceilalţi colegi se uitau miraţi crezând că minte, dar eu, cunoscându-l, le-am spus că este adevărat şi că am format o echipă frumoasă împreună. Am povestit aceasta pentru că zilele trecute ne-am rugat pentru unitatea creştinilor, şi eu, care particip des la Sfânta Liturghie, mă simt cumva responsabilă de ceea ce le transmit colegilor mei de clasă. Încerc să-I fac conştienţi pe cei care nu au nicio treabă cu religia - pentru unii colegi este ultimul subiect care ar merita să fie discutat. Unii chiar vor să mă izoleze, dar eu nu cedez.