Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Posta redactiei -

În dialog cu cititorii

Vasile Cerlincă (Suceava). "Sunt un creștin de confesiune ortodoxă și, de mic copil, am fost învățat de părinți și bunici să merg la biserică și să mă rog bunului Dumnezeu. La rândul meu și eu i-am învățat pe copiii mei, iar acum pe nepoți, să aibă credință și iubire față de Dumnezeu. Iubesc Biserica Ortodoxă, dar iubesc și Biserica Catolică deopotrivă. De câte ori trec prin fața bisericii catolice din Suceava, care este deschisă zilnic, nu ezit să intru în ea pentru a înălța o rugăciune Domnului, îi spun tot ce am pe suflet, îl rog să-și întoarcă fața către noi și să ne ajute în aceste vremuri grele. Când ies din ea mă simt atât de ușurat, de liniștit, de parcă sunt în altă lume. Există multă răutate pe pământ, multă viclenie și ură între oameni, multă minciună și hoție. Nu se mai respectă cele zece porunci ale lui Dumnezeu; dacă s-ar respecta, ar fi numai pace și fericire pe pământ. Ne întrebăm de ce atâtea necazuri și boli pe pământ, dar nu ne întrebăm de ce este atâta răutate între oameni. Tocmai acum, în aceste timpuri grele, avem nevoie de credință, de Dumnezeu. Bisericile ar trebui să fie pline. Fără credință suntem un nimeni! (...). Dragă redacție, nu știu dacă eu, creștin ortodox, am dreptul să vă scriu aceste rânduri. Am scris revistei mele de suflet «Lumina creștinului» pentru că vă iubesc și vă prețuiesc. Dețin foarte multe numere ale acestei reviste, o citesc cu mult drag și vă felicit!"

Vă mulțumim pentru cele împărtășite și ne bucurăm că ne-ați scris! Cu privire la necredința unor oameni, aveți mare dreptate. Dintotdeauna ei au fost împărțiți. Și astăzi, cu toată pandemia, este la fel. Scopul pe care îl dăm vieții depinde de concepția pe care o avem despre lume și viață. Pentru mulți, viața nu merită să fie trăită, nu are niciun sens. Alții spun că trebuie să muncești pentru a-ți face un nume, pentru a face bine, pentru a crea ceva care să dăinuiască. O altă parte consideră că viața ți-e dată să te bucuri. Ei se conduc după principiul "să mâncăm, să bem și să ne distrăm, căci mâine vom muri". Sunt și alții care au ales să trăiască în slujirea lui Dumnezeu, pentru că au înțeles că viața nu este numai aici. Un creștin, indiferent de confesiune, știe că Dumnezeu este începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor, că el însuși este iubire și ne cheamă la iubire. Când cineva îl descoperă pe Dumnezeu, nu mai poate trăi ca înainte, ci se schimbă, iar schimbarea este radicală.

D. (e-mail) "Colegii mei de serviciu sunt de mai multe confesiuni: ortodocși, protestanți, baptiști, creștini de ziua a șaptea etc., iar catolici numai doi. În discuțiile noastre, așa ca între colegi, se aduce foarte des vorba despre catolici care au statui în biserică, și celelalte confesiuni nu. Colegii ortodocși nu prea sunt împotriva statuilor, pentru că mulți dintre ei vin la noi în biserică și se roagă în fața lor, mai ales în fața statuii Sfântului Anton. Se iscă uneori o discuție așa de aprinsă, că aproape ne certăm. Credincioșii protestanți sau cei din ramura lor, pentru că nu prea mă pricep, spun că dacă ne rugăm în fața statuilor, chiar și în fața crucifixului, încălcăm porunca I a lui Dumnezeu, fiindcă este chip cioplit. De multe ori am încercat să-i lămuresc, așa cum m-am priceput, dar vin cu Biblia și mi-o deschid în față. Vă rog să-mi scrieți câteva citate din Biblie cu trimitere la text ca să am argumente mai puternice. Vă mulțumesc!

La astfel de întrebări s-a mai răspuns în revista "Lumina creștinului". Redăm pentru dv. Rândurile de mai jos: Noi nu ne închinăm la statui și la icoane. Trăim într-o lume a imaginilor și a simbolurilor. Rolul icoanelor și al statuilor este de a ne ajuta să ne gândim la ceea ce acestea reprezintă. Putem să ne concentrăm mai bine, mai ușor și mai liber. Existența lor rezidă din faptul că Isus s-a întrupat, a intrat în istoria oamenilor. Încă din Vechiul Testament, Dumnezeu a poruncit sau a îngăduit unele imagini care să trimită în mod simbolic la mântuirea săvârșită de Cristos: șarpele de aramă (Num 21,4-9), chivotul legământului și heruvimii (Ex 25,10-22). Imaginile au apoi un scop didactic și instructiv; să ne gândim la bisericile pictate - "Biblia celor neștiutori de carte". O imagine vorbește, ne duce cu mintea undeva. Dumnezeu însuși ne-a creat cu imaginație și ea se exprimă și se sfințește prin această comunicare cu Creatorul. Porunca I ne spune să nu ne facem chip cioplit ca să ne închinăm lui. Un asemenea chip cioplit a făcut Aron prin vițelul de aur. Poporul a venit și a spus "Iată Dumnezeul care ne-a scos din Egipt" (Ex 32,8). Observați, e diferență mare. Reținem ceea ce Biserica a învățat întotdeauna: cultul imaginilor sacre este fundamentat pe misterul întrupării Cuvântului lui Dumnezeu și nu este împotriva poruncii I. Actele de cult nu sunt îndreptate către imagini în ele însele, întrucât servesc la reprezentarea Dumnezeului întrupat.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat