Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Actualitatea -

Pot aduce alinare, speranță acolo unde puține persoane ajung

Interviu cu sora Tereza Ghiurcă, Congregația "Maria Bambina", de Alexandra Cojan

La 11 februarie, în comemorarea Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, Biserica Catolică celebrează Ziua Mondială a Bolnavului, care anul acesta are tema "«Unul este Învățătorul vostru, iar voi toți sunteți frați» (Mt 23,8). Relația de încredere la baza îngrijirii bolnavilor". Mesajul Papei Francisc vine și în contextul pandemiei, iar în acest sens vă propunem un interviu cu sora Tereza Ghiurcă, din Congregația "Maria Bambina", care slujește la Institutul Regional de Oncologie din Iași, cu o experiență în linia întâi și la spitalul din Suceava din timpul stării de urgență.

- De ce credeți că a ales Papa Francisc această temă pentru o zi dedicată bolnavului?

După cum vă puteți imagina, Ziua Mondială a Bolnavului - și oarecum și a Lucrătorilor sanitari - reprezintă pentru mine un eveniment cu totul deosebit și așteptat, iar aceasta pentru că, măcar o dată pe an, bolnavii sunt aduși în atenția tuturor. În plus, această zi ne oferă motivații menite să ne determine să ne reconsiderăm atitudinile față de cei care suferă pe paturile din spitale sau de acasă.

Astfel, în tema principală a mesajului din acest an eu văd un accent important în faptul că Isus este și trebuie să rămână Învățătorul la care să ne referim chiar și în timpurile noastre. Un alt accent important se află în cuvintele "voi toți sunteți frați". Aceste cuvinte trezesc un ecou deosebit în sufletele noastre, amintindu-ne că niciunul dintre cei aflați în suferință nu este mai puțin om, ci este frate al nostru, față de care trebuie să manifestăm o atenție deosebită acum când, pe lângă suferința trupească, are de îndurat suferința sufletească a uitării ori a părăsirii.

Dacă Sfântul Părinte evocă o "credință care se reduce la exerciții verbale sterile", el se referă, de bună seamă, la acele situații în care credința, pe care mulți declară că o au, nu ajunge să se manifeste în gesturi concrete de solidaritate, inclusiv față de cei bolnavi și suferinzi. Credința lor rămâne "fără roade" sau, cum spune papa, "exerciții verbale sterile".

- Papa Francisc ne propune modelul oferit de Isus: ,,Să ne oprim, să ascultăm, să stabilim o relație directă și personală cu celălalt".

De fapt, asta este modalitatea cea mai firească de a ne apropia de un bolnav pentru a-i aduce un strop de alinare. Din experiența mea nu pot decât să întăresc și să confirm acest îndemn. Este foarte important pentru omul bolnav să se simtă privit, ascultat, atins. Câtă bucurie în ochii bolnavului când întâlnește privirea binevoitoare a unei persoane care se oprește la patul său, îi zâmbește, îi spune un cuvânt de încurajare! La rândul său, cel care se oprește, fie și numai câteva clipe, lângă patul unui bolnav pentru a-i aduce un strop de alinare este răsplătit pe deplin. Zâmbetul și adesea lacrimile de recunoștință ce răsar pe chipul bolnavului sunt fără egal. Pe de altă parte, eu cred că sunt o persoană privilegiată. Întotdeauna am simțit că în cei bolnavi eu îl slujesc pe Cristos, îi alin rănile lui Cristos atunci când aduc alinare rănilor omului atins de boală. Pot aduce alinare, speranță acolo unde puține persoane ajung.

- Papa se folosește în mesaj de imaginea lui Iob pentru a descrie dependența noastră de Dumnezeu, mai ales în momentele dificile.

Cred că imaginea biblică a lui Iob este într-adevăr foarte potrivită și cât se poate de grăitoare. El a fost unul dintre cei care au cunoscut suferința cu toate fațetele ei: un trup măcinat de o boală cumplită, o soție care, în loc să-l susțină, îi arată dispreț și-l îndeamnă să blesteme, niște prieteni care îl acuză în continuu de păcatele care i-ar fi atras pedeapsa bolii și, nu în ultimul rând, un Dumnezeu care parcă a uitat de fidelitatea și de credincioșia acestui om care nu a fost preocupat de-a lungul întregii sale vieți decât să-i împlinească voința. Dar statornicia și încrederea pe care le-a păstrat intacte îi aduc, în cele din urmă, o răsplată îndoit de mare.

- Vorbind despre actuala pandemie, papa subliniază și "dăruirea și generozitatea lucrătorilor sanitari, voluntari, călugări și călugărițe". Cum v-ați trăit vocația în aceste ultime luni de pandemie?

Deși se consideră că personalul medical de la noi este corupt, eu am să vă spun, dimpotrivă, că o bună parte dintre medici, asistente/asistenți și infirmiere sunt devotați profesiei. Experiența pe care o am zi de zi în spitalul în care lucrez și mai ales cea pe care am trăit-o la Suceava, alături de colega mea Georgiana și de dl doctor Rusu, mi-au arătat și mai bine calitatea lor extraordinară profesională și umană: cât suflet și devotament au arătat față de acei oameni care își pierduseră orice speranță de viață. Alături de ei mi-am întărit convingerile și determinarea de a mă dărui cu toată ființa mea ca să aduc alinare unor suferințe indescriptibile. Eram conștientă că riscam să mă infectez și eu, cu toate acestea am simțit că, în calitate de soră de caritate, trebuie să îmi înving teama și să mă dăruiesc cu totul misiunii la care m-am simțit chemată de Domnul.

Vă povestesc ceva petrecut nu demult: mă aflu în salonul de terapie intensivă - tură de noapte. Am patru bolnavi de supravegheat și de îngrijit, dintre care doi foarte grav. Claudiu, un pacient tânăr, 26 de ani, printre lacrimi și cu mască de oxigen pe față îmi vorbește de soția și de fetița lui. În timp ce vorbea, chipul i s-a transfigurat, cred că n-am să uit prea curând acest chip al lui Claudiu. A povestit un timp, după care s-a oprit pentru că obosise. L-am lăsat să se odihnească, dar, pe la ora 3.00, când oboseala mă prinsese și pe mine, mă aud strigată de Claudiu: "Tereza, vino și pune mâna ta pe capul meu, mă doare și simt că mă sufoc. Ține-mă de mână, îmi este teamă!" (Claudiu era conștient că boala lui era gravă, fără speranță de vindecare). În acele clipe și-a dorit o mână care să-l susțină și să nu se simtă singur. L-am strâns de mână, l-am mângâiat pe frunte, ne-am rugat împreună. Apoi s-a liniștit și a adormit... În Domnul. Din ochii mei au început să se prelingă încet multe lacrimi. A murit senin și liniștit. În inima mea am trăit un simțământ de pace, pentru că am putut să-i fiu alături în acel moment. L-am oferit Domnului și i-am aprins, mai apoi, o lumânare.

- Ați putut experimenta cuvintele Papei Francisc, care vorbea despre faptul că "relația cu persoana bolnavă are un izvor inepuizabil de motivație și forță în caritatea lui Cristos"?

De cele mai multe ori, boala și neputința îi transformă pe oameni. Dacă până mai ieri nu aveau nevoie de nimeni pentru a-și duce viața, neputința la care îi aduce boala îi face conștienți că vor avea nevoie adesea de ajutorul celorlalți ca să se refacă. Sau poate că nu se vor mai reface niciodată; că pentru orice (puțină apă, o lingură de mâncare, igienă) sunt dependenți și trebuie să le ceară. Boala este, așadar, o școală care te învață limitele propriei tale ființe, limite care topesc orgoliile și ifosele, limite care te învață să spui "te rog" și "mulțumesc". În plus, aceste limite îl învață pe bolnav cât de dependent este de Dumnezeu și, încet-încet, buzele se deprind să rostească câte o rugăciune și apoi alta, și alta.

Pe de altă parte, noi, lucrătorii sanitari, care ne percepem munca aceasta cu bolnavii ca pe o adevărată vocație, nu putem rămâne insensibili în fața acestor neputințe, dar nici în fața acestor transformări. Ele ne obligă la reflecții și la căutarea motivațiilor, bine știind că munca aceasta cu bolnavii este de cele mai multe ori extrem de dificilă. Or, motivațiile cele mai solide se fundamentează în credința și în practica religioasă.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat