Răspundem cititorilor

* Ştefania (e-mail). "Doresc să împărtăşesc cu dv. experienţa pelerinajelor de la Cacica pe care le-am făcut de-a lungul anilor. Aş face jubileul de 25 de ani consecutiv dacă particip şi anul acesta. În anul 1992 am mers pentru prima dată într-un pelerinaj, nici nu ştiam că se cheamă aşa. A fost închiriat un autobuz care a plecat din sat spre Cacica în ziua de 14 august şi cu întoarcere a doua zi. Eram mai mulţi tineri care ne-am hotărât să mergem şi să ne rugăm la Maica Domnului de la Cacica. Acolo m-am împrietenit şi cu soţul meu, atunci când ne organizam la ce oră să facem Rozariul... În anul 1994 ne-am căsătorit exact în ziua de 14 august şi nu am putut participa la pelerinaj, dar ne-am propus să mergem împreună pe drumul vieţii cerând ajutorul şi mijlocirea Sfintei Fecioare Maria de la Cacica, în fiecare an în ziua de 15 august. Acest gând ne-a venit în minte şi datorită cursului de formare şi catehizare, pe care l-am făcut cu părintele din sat. În luna august a anului 1995 s-a născut primul copil şi nu am putut participa. Din anul 1996 nu am mai lipsit niciodată, chiar dacă uneori cu mari eforturi, pentru că erau copiii mici şi nu aveam cu cine să-i lăsăm, dar Maica Domnului ne-a ajutat şi am reuşit. Mi-ar părea foarte rău ca anul acesta să nu putem participa din cauza pandemiei. Oricum, chiar dacă nu se va face pelerinajul oficial ca în ceilalţi ani, cu ajutorul Domnului sper să fiu acolo în ziua de hram, pentru a putea mulţumi Maicii Domnului că am avut-o lângă noi tot timpul, că a făcut parte din familia noastră şi ne-am sfătuit cu ea aşa cum se sfătuiesc copiii cu mama lor."

Vă mulţumim pentru împărtăşirea pe care ne-aţi făcut-o şi vă felicităm pentru reuşita dv.! Astfel de mărturii nu se aud prea des. Hramul la sanctuarul marian de la Cacica se va celebra în condiţii de pandemie. Pentru că suntem încă în stare de alertă, nu ne putem pronunţa, mai ales că nu ştim cum va evolua pandemia. Vă dorim ca "jubileul pelerinajelor" să vă aducă bucurii şi binecuvântări, iar noi toţi să o invocăm pe Maica Domnului ori de câte ori vom fi în rugăciune.

* Mircea (e-mail). "În adolescenţă am fost rebel şi cu o credinţă superficială, ba chiar îi sfidam pe cei care vorbeau despre Dumnezeu. Credinţa pentru mine era ceva ce trebuia simţit, palpabil chiar. Părinţii se străduiau în zadar să mă convingă să merg la biserică, să fiu credincios, să mă rog. La toate sfaturile şi insistenţele părinţilor răspundeam cu o mare indiferenţă. Tata îmi spunea: «O să vină vremea când o să fii şi tu părinte şi atunci o să-ţi aduci aminte de vorbele mele şi cât de greu îmi este că nu mă asculţi!» Îl priveam cu o şi mai mare nepăsare. Aveam un comportament normal, nu eram obraznic, învăţam bine la şcoală, dar, atunci când era vorba de credinţă, de Dumnezeu, eram foarte revoltat. Nu voiam să aud de Liturghie, pentru că, ziceam eu, nu mi se prezintă purul adevăr. Revolta şi dorinţa de a afla adevărul le-am dobândit în timpul liceului, când un profesor comunist, care nu avea nicio treabă cu Dumnezeu, ne-a băgat în cap tot felul de prostii. Cât de uşor pot fi influenţaţi copiii şi câtă muncă din partea părinţilor pentru a-i educa aşa cum trebuie! (...) Anii au trecut, m-am căsătorit, am copii, dar eu am rămas la fel mult timp, în convingerile mele. Acum, când sunt în necaz, mi-am adus aminte de cele spuse de părinţi: «Când n-ai să mai găseşti nicio soluţie pentru a rezolva problemele vieţii, o să-ţi aduci aminte de Dumnezeu, dar ai grijă să nu fie prea târziu!»"

Vă felicităm că ne-aţi scris! Am publicat numai o parte din mesajul dv. şi, pentru că este foarte important ceea ce ne-aţi trimis, o să publicăm a doua parte în revista din luna octombrie. Cu privire la căutările dv. în a descoperi adevărul despre Dumnezeu, este ceva nobil. Orice om vrea să ştie adevărul, fie el creştin sau nu. La dv., căutarea a fost una greşită la început pentru că aţi voit să vă convingeţi că nu există Dumnezeu. Căutările veritabile sunt cele în care îl descoperim pe Dumnezeu în tot ceea ce ne înconjoară, în iubirea sa imensă pe care ne-a arătat-o prin moartea lui Isus Cristos pe lemnul Crucii. În cartea "Fraţii Karamazov", Dostoievski scrie: "Dacă mi-ar demonstra cineva că Isus Cristos se află în afara adevărului şi ar fi real că adevărul se află în afara lui Cristos, aş prefera să rămân cu Cristos decât cu adevărul". Însă Dumnezeu este adevărul, Isus însuşi a spus despre sine că este adevărul (In 14,6). Sfântul Apostol Paul spune: "Aceasta este mărturia adusă la timpul stabilit pentru care am fost pus eu ca predicator şi apostol - spun adevărul, şi nu mint -, învăţător al păgânilor în credinţă şi adevăr" (1Tim 2,7). Adevărul nu se negociază. Un om înţelept nu minte. Satana este tatăl minciunilor. Relaţia noastră cu Dumnezeu trebuie să fie una continuă, familiară şi prietenoasă. Ne bucurăm că v-aţi schimbat modul de căutare a lui Dumnezeu şi, cu siguranţă, îl veţi descoperi din ce în ce mai mult, dacă această căutare este sinceră şi perseverentă.