Asumare

Într-o poezie scrisă de olandezul Willem van der Graft şi intitulată Interogative, citim: "Am întrebat păsările, dar păsările nu erau în temă... Am întrebat arborii, dar arborii erau prea orgolioşi... Am întrebat apa de ce nu spune nimic, dar nici apa nu răspunde... Or, dacă nici măcar apa nu răspunde - deşi posedă atâtea limbi -, atunci ce ne mai rămâne? Ne rămâne numai un pescar... El domină apa sub picioare, stăpâneşte cu un arbore purtat pe umeri şi domneşte cu o pasăre pe cap..."

Referindu-se la Dumnezeul unic şi adevărat, Sfântul Paul susţine că "realitatea sa invizibilă sau puterea sa veşnică şi dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea, încă de la creaţia lumii, în făpturile lui" (Rom 1,20). Dar, pentru că oamenii orbecăie într-o astfel de cunoaştere, iată că totul a fost asumat în Cristos. El este "pescarul" care păşeşte peste valuri (cf. In 6,19b), stăpâneşte prin crucea-arbore şi îşi exercită puterea odată cu coborârea Duhului Sfânt asupra sa (sub chip de pasăre). Apa Botezului, Crucea mântuitoare şi lucrarea Duhului Sfânt reprezintă calea prin care întreaga creaţie, care "aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu" (Rom 8,19), poate fi părtaşă la "libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu" (Rom 8,21). Aceasta este direcţia. Interogativele sunt depăşite... Răspunsurile au fost date... Şi totuşi suntem "în aşteptare"... Este vorba de aşteptarea împlinirii (cf. Rom 8, 23).

Pr. Cristian Chinez