Interviu cu pr. Egidiu Condac

Nu putem să sorbim din izvorul harului divin fără să devenim samariteni milostivi

Pr. Egidiu Condac a fost numit vicar general şi moderator al Curiei Episcopiei de Iaşi la 30 decembrie 2019, după o slujire de 18 ani la Centrul Diecezan Caritas Iaşi. Părintele Egidiu a oferit un interviu revistei noastre pentru a-l cunoaşte mai bine.

- Împliniţi anul acesta 25 de ani de preoţie, dar aveţi deja o bogată biografie pastorală, mai ales în sectorul social. Cum aţi descoperit vocaţia la Preoţie şi de unde vine înclinaţia specială pentru implicarea în domeniul social?

Personal nu pot spune că a existat un moment clar în care să simt vocaţia la sfânta Preoţie. Aş compara-o mai degrabă cu nişte urme răzleţe care apoi au devenit o cărare şi, treptat, s-a transformat într-un drum stabil.

Eram în anul 1985, în clasa a X-a, şi am început să simt o atracţie spre rugăciune. De obicei, aşa cum am fost deprins de mic, îmi făceam câteva rugăciuni dimineaţa şi câteva seara şi deseori ne rugam în familie cu părinţii şi fraţii sfântul Rozariu. De data aceasta însă am început treptat să mă rog tot mai multe rugăciuni: pentru nevoi generale, pentru familii, pentru bolnavi, pentru preoţi, pentru Biserică. Găseam în rugăciune o adevărată hrană, conţinutul lor mă umplea de o pace interioară deosebită, ba chiar, în urma rugăciunii, puteam să mă concentrez mult mai bine pentru şcoală. Cât despre dorinţa de a deveni preot, nu pot spune că m-a urmărit constant. Mă gândeam însă cu plăcere la preoţii din parohie, la preoţii pe care îi cunoşteam, admiram viaţa şi exemplul lor, demnitatea, modestia, predicile lor. Toate acestea îmi nutreau sporadic o dorinţă interioară de a deveni şi eu preot, dar nu discutasem încă niciodată cu nimeni aceste gânduri referitoare la o posibilă vocaţie la Preoţie. După terminarea clasei a X-a - timp în care m-am pregătit temeinic pentru examenul de treapta a II-a, răsfoind printre altele şi ceva material pentru un eventual examen la Seminar - am absolvit cu brio examenul de admitere în clasa a XI-a la liceu. Deja mă consideram mulţumit şi satisfăcut că am un loc asigurat mai departe. Câteva săptămâni mai târziu, fiind examen de admitere şi la Seminarul din Iaşi, m-am prezentat şi acolo şi, în scurt timp, am primit vestea că am fost admis. Abia în acest moment am simţit ceva deosebit, o bucurie greu de descris în cuvinte, bucurie pe care nu o pot compara cu o alta, ceva sublim, plină de pace şi siguranţă. Atunci decizia mea a fost clară: merg la Seminar şi renunţ la locul meu de la liceu. Aşa am şi făcut. În toamna anului 1986 am început clasa a XI-a la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi.

- Din activitatea de până acum, care ar fi momentul cel mai frumos pe care l-aţi trăit? Dar cel mai dificil?

Printre cele mai frumoase momente pe care le-am trăit consider a fi activităţile de formare alături de angajaţii din Caritas, atât la nivel diecezan, cât şi naţional, pentru a construi împreună priorităţile pe care s-au clădit proiectele şi activităţile pentru cei defavorizaţi, de-a lungul anilor.

Au existat şi momente dificile. Printre cele mai dificile aş aminti perioada de implementare a primului proiect european (2011-2013), care a avut ca obiectiv formarea profesională şi integrarea în câmpul muncii a peste 100 de persoane. Pe parcursul acestor ani ne-am maturizat mult ca echipă, întâmpinând foarte multe provocări determinate de noutatea abordării pe care o aduceau astfel de proiecte, dar, în cele din urmă, am realizat că am fost deschizători de noi drumuri atât pentru dieceza noastră, cât şi pentru alte asociaţii Caritas din ţară.

- Ce au însemnat aceşti ani pe care i-aţi trăit implicat în mod special în domeniul social?

Centrul Diecezan Caritas Iaşi, în care am lucrat 18 ani, şi-a pus amprenta în viaţa mea de preot. Pentru mine a fost o adevărată şcoală, în care am avut permanent de învăţat, dar şi de transmis către alţii din experienţa dobândită. Pot să afirm că trăiesc o mare mulţumire sufletească pentru faptul că am avut prilejul, în aceşti ani, să cunosc realitatea oamenilor cu bucuriile şi necazurile lor, să dobândesc o bogată experienţă în coordonarea multor activităţi, alături de oameni profesionişti şi voluntari inimoşi din diferite confesiuni religioase, şi să interacţionez cu instituţii şi autorităţi, atât la nivel local, cât şi central. Sunt recunoscător Domnului pentru că am avut ocazia să descopăr multe căi de dialog pe tărâmul carităţii creştine între mediul public şi privat, între Biserică, societate şi stat.

- Care este rolul unui vicar general într-o dieceză?

Vicarul general are misiunea conferită de Dreptul Canonic al Bisericii de a ajuta episcopul diecezan în activitatea de administrare a diecezei şi de a coordona secţiunile şi oficiile curiei episcopale în strânsă legătură cu episcopul diecezan. Această misiune se referă la domeniul pastoral, catehetic, misionar, educaţional, vocaţional, formativ, spiritual, asociativ, economic, social-caritativ sau alte domenii în care Biserica locală este chemată să fie semn al prezenţei lui Dumnezeu pentru credincioşii încredinţaţi episcopului spre păstorire.

- Cum aţi caracteriza Dieceza de Iaşi şi care ar fi provocările pe care le vedeţi astăzi prezente în dieceză?

Dieceza de Iaşi este o porţiune a poporului lui Dumnezeu în care se manifestă un complex de realităţi susţinute prin iniţiative pastorale de către mulţi preoţi, persoane consacrate şi laici dedicaţi vocaţiei lor. Există multe iniţiative care au menirea de a aduce spiritul evangheliei şi trăirea credinţei cât mai aproape de creştinii şi oamenii de astăzi: de familii, copii, tineri, vârstnici, bolnavi, migranţi sau alte categorii. Însă rămân în continuare noi provocări, care recer o continuă discernere a semnelor timpurilor în care trăim. Pentru aceasta consider că e nevoie, atât pentru preoţi, cât şi pentru laici, de o continuă trezire a noi motivaţii care să ne mişte pe fiecare din interior, de curaj pentru a descoperi şi a vesti cu îndrăzneală noutatea evangheliei, de realism, umilinţă şi de coerenţă a vieţii. Toate aceste orientări pot fi reîmprospătate hrănindu-ne cu mai multă credinţă şi convingere din cuvântul evangheliei, din trăirea sacramentelor şi din practicarea rugăciunii ca un dialog sincer, deschis şi fără formalism cu Dumnezeu. Toate acestea ne vor da gustul unei mai puternice colaborări şi comuniuni între toţi membrii Bisericii locale, pentru binele sufletesc şi pentru susţinerea între noi pe drumul mântuirii, pe care ne dorim să-l parcurgem împreună, aşa cum ne invita papa Francisc anul trecut când ne-a vizitat.

- În final, de ce este important pentru un creştin să se implice în viaţa socială?

Implicarea în viaţa socială este trăirea evangheliei. Nu putem doar să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, să-l medităm şi să revenim la ocupaţiile noastre zilnice profesionale, personale, familiale, fără a ne dezvolta şi un spirit comunitar, fără a ne pune la dispoziţia celor mai slabi, mici, neputincioşi. Nu putem să sorbim din izvorul harului divin fără să devenim samariteni milostivi pentru cei căzuţi în descurajare, sărăcie, foame, vicii, boli, neînţelegeri, lipsă de educaţie, consumism, hedonism sau alte situaţii care îl pot desfigura pe omul de astăzi.

* * *

Pr. Egidiu Condac s-a născut la Bacău, la 24 decembrie 1969. După absolvirea cursurilor primare şi gimnaziale la Bacău, a fost admis la Seminarul minor din Iaşi, în anul 1988. După satisfacerea stagiului militar, a continuat studiile la Institutul Teologic "Sfântul Iosif" din Iaşi, fiind hirotonit preot la 25 iunie 1995. A activat ca vicar la Iaşi "Adormirea Maicii Domnului" (1995), Iaşi "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" (1995-2002), director executiv la Centrul Diecezan Caritas (2002-2004), director general la Centrul Diecezan Caritas (2004-2019), responsabil al Secţiunii Social-Caritative şi membru al Consiliului Pastoral Diecezan din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi (mai 2005 - prezent), preşedinte al Confederaţiei Caritas România (2006-2011; 2016-2020). În iunie 2018 a susţinut în cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi lucrarea în sociologie cu titlul "Evaluarea reţelelor sociale şi de sprijin a migranţilor români din regiunea Lazio, Italia", obţinând titlul de doctor în sociologie.

Pr. Adrian Blăjuţă