O altfel de scrisoare

Dragă confrate preot Cornel,

Mijloacele media şi în special site-ul ercis.ro pe care sfinţia ta, în mod profesionist şi minunat, ani de zile l-ai "alimentat" cu ştiri importante, reflexii profunde, predici mişcătoare etc., ne-au adus o veste care ne întristează, dar ne şi mângâie. Ne întristează pentru că ne-ai lăsat prea repede, când puteai să faci încă mult pentru Dumnezeu, pentru Biserică, pentru familiile pe care le susţineai, pentru toţi cei care "te citeau", te ascultau şi pe care îi însoţeai cu prudenţă şi delicateţe. Cred că pot spune că laşi un gol pe care doar strânsa colaborare a mai multor persoane îl va putea umple. Vestea însă ne şi consolează, deoarece suferinţa fizică a sfinţiei tale, care a durat exact un an de zile şi pe care ai suportat-o în mod exemplar cu credinţă, curaj şi răbdare, această suferinţă sfârşindu-se, a contribuit la "zborul" spre cer chiar în ziua sărbătorii Naşterii Domnului. Cine ştie, poate că te-ai gândit la asta, poate chiar ai şi dorit lucrul acesta, de a fi printre invitaţii de onoare ai Domnului vieţii, ai lui Emanuel, Domnul mereu cu noi, în care ai crezut şi nădăjduit cu tărie şi pe care cu fidelitate şi iubire l-ai slujit în Biserică.

Îmi amintesc de discuţiile din 8 şi 9 aprilie 2019, când împreună cu un colaborator de-al meu de la Montelabbate te-am vizitat la mănăstirea franciscană din Viena. Împreună ne-am rugat şi pentru sănătate, dar mai ales pentru acceptarea şi împlinirea voinţei divine. Să continuăm a ne aminti reciproc în rugăciune aşa cum am făcut-o timp de 30 de ani de prietenie şi de colaborare în cadrul Episcopiei de Iaşi! Domnul să te primească, plin de bunătate, în patria celor fericiţi şi să te răsplătească îmbelşugat pentru tot ce ai făcut pentru dânsul şi pentru Biserica sa, în slujirea generoasă şi plină de iubire a fraţilor!

Pr. Alois Fechet (Pesaro, Italia)