Crăciun incomod

de pr. Cristian Chinez

În sunet de culori mai parfumate
Decât zenitul din străfunduri de cristal,
Străin de noapte şi de hău, răzbate
Seninul din priviri... Fenomenal...

Pe chip de prunc, cum n-a mai fost vreodată,
Prezenţa Cerului, cuprinsă-n mult prea mic,
Irumpe-n făptuirea exaltată -
Nemărginirea-mpinsă spre nimic.

E Betleem în suflet... Creştineşte...
E mesianic timp... Crepuscular...
E universu-ntreg ce se opreşte
Atunci când Dumnezeu devine har.

Iar toate-acestea se petrec aievea,
În mod sacramental, chiar la Crăciun...
Minuni de har sunt, de aceea,
Îmbrăţişările care-l compun.

Căci condensări din piscuri de azur
Sau străluciri din picuri de priviri
Nu pot înlocui nici sus, nici împrejur
Lumini din sufletele-n străluciri.

Aceasta-i sărbătoarea celor mulţi,
Spre intim şi profund dispuşi...
Nu evadări spre mare sau spre munţi,
Cu ger, căciulă şi mănuşi.

Să ne-ntâlnim în tainic mod
De celebrat esenţa din Crăciun,
Chiar şi în cazul incomod
Când nu primim şi nu dăm ce-i mai bun!