Misterul din iesle

prelucrare de pr. Felician Tiba

Unul dintre cele mai aşteptate momente din preajma Crăciunului era chiar pregătirea ieslei din biserică. Îmi amintesc că eram copii şi, împreună cu grupul nostru de prieteni, mergeam să o ajutăm pe sora de la parohie la pregătirea bisericii pentru sărbătoarea Naşterii Mântuitorului.

Evident, cel mai aşteptat moment era atunci când începeau să lumineze toate instalaţiile electrice puse în iesle şi în brazii care o înconjurau. Ceva feeric, mai ales că părintele avea o preferinţă pentru albastru.

Revăd şi acum ieslea, o căsuţă frumos lucrată, cu muşchi de tot felul în ea, cu paie şi fân, cu personajele cunoscute - Maria şi Iosif, păstorii şi animalele, dar şi îngerul care îl veghea pe micul Isus. Pruncul nu-l puneam niciodată în iesle, aceasta era misiunea părintelui în timp ce se cânta imnul "Mărire" din timpul Sfintei Liturghii din seara de Crăciun.

Pusă între brazii împodobiţi cu luminiţe albastre, ieslea era piesa de bază a Crăciunului. Luminată şi ea în interior cu albastru, îţi dădea impresia de mister, misterul din iesle. Tocmai pentru că erau albastre, acele steluţe nu te lăsau să vezi clar ceea ce se afla în interior, forţându-te cumva să te apropii şi să contempli misterul.

Toată această atmosferă, întregită de colindele care se auzeau în surdină şi de splendoarea bisericii luminată ca niciodată în noaptea de Crăciun, te făcea să te simţi mândru că ai luat parte la o astfel de pregătire. Urma să fie Crăciunul! Ziua se încheia cu un ceai pe care îl luam împreună cu sora, la rândul ei bucuroasă că încă o dată i-a ieşit frumos decorul de Crăciun, un decor atât de important pentru a trăi bine sărbătoarea ca atare. (Otilia)