În slujba familiei timp de 20 de ani

Interviu cu pr. Felician Tiba, de pr. Adrian Blăjuţă

- Părinte Felician, luna aceasta se împlinesc 20 de ani de când asiguraţi articolul pentru pagina familiei din revista "Lumina creştinului". Povestiţi-ne, vă rugăm, cum aţi început.

Totul a pornit de la o indignare, pe când eram vicar parohial la Huşi în Parohia "Sfântul Anton". Un tată le-a dat o lecţie aspră copiilor, pornind de la mentalitatea "că e mai bine să vă corijez eu acum decât să fiţi lipsiţi de respect când veţi fi mari, iar eu o să fiu neputincios!" M-a indignat atât de tare, încât am scris atunci primul meu articol pentru pagina familiei: "Nu violenţei împotriva copiilor!" Văzând că am avut succes, pr. Cristinel Fodor, parohul meu, cel care menţinea pe atunci această pagină, mi-a propus preluarea ei, ceea ce am şi făcut. Şi, iată, sunt 20 de ani de atunci...

- Nu pot să nu vă întreb cu privire la sursa de inspiraţie. Unii spun că sunt ficţiuni: cum e?

Nu, nu sunt ficţiuni, toate au un punct de plecare real. Ceea ce e diferit de sursa adevărată este că, dacă acţiunea se petrece la oraş, eu o mut la sat, iar dacă familia are un copil, doi, mereu schimb numărul copiilor. Ceea ce este sigur e că toate aceste povestioare cu sfârşit fericit sunt inspirate din viaţa familiilor noastre din Dieceza de Iaşi. Dacă la început trebuia să fac efort să le găsesc, astăzi sunt oamenii cei care mi le povestesc pentru a le pune în revistă.

- Au vreo legătură aceste articole cu studiile pe care le-aţi făcut la Roma, despre Teologia Căsătoriei şi a Familiei?

Da, la un moment dat, PS Petru Gherghel, pornind de la aceste articole, mi-a spus: "Ar trebui să te şi specializezi în Teologia Căsătoriei şi a Familiei, astfel încât să poţi ajuta mult mai mult familiile. Ceea ce am şi făcut!

- Credincioşii care vă citesc articolul cum reacţionează când vă văd pentru prima dată?

Mulţi sunt plăcut surprinşi să mă vadă. Mai ales că, între timp, episcopul mi-a încredinţat şi coordonarea Oficiului pentru Pastoraţia Familiei, ceea ce, prin natura slujirii, mă determină să fiu deseori pe teren. Mulţi îmi spun că este primul articol pe care îl citesc când deschid revista "Lumina creştinului". Dar nu trebuie să mă mândresc! - aşa cum îmi spune PS Iosif.

- V-aţi gândit vreodată să adunaţi aceste articole într-o singură colecţie?

Sigur! De altfel, în anul 2011 a şi apărut prima parte a acestei colecţii. Este vorba de cartea: Împreună, şi la bine, şi la greu - o carte foarte căutată la acea vreme şi folosită inclusiv de către preoţi în timpurile forte ale anului liturgic, în Advent şi în Postul Mare.

- Cum vedeţi traiectoria familiilor în cei 20 de ani? S-a schimbat ceva în mai bine?

E greu de spus! Trebuie să ţinem cont că în ultimii 20-30 de ani s-a dezvoltat foarte mult tehnica, oamenii au posibilitatea să călătorească, să vadă fel şi fel de modele, aşa încât ceea ce au învăţat de mici rareori mai constituie o valoare. Pot să spun că au crescut divorţurile, convieţuirile fără sacramentul Căsătoriei, precum şi alte trăiri contrare vieţii de familie, dar, în acelaşi timp, familiile "bune" s-au cimentat şi mai mult. Adică, cine este bun caută să fie şi mai bun! Şi apoi, nu noi schimbăm o familie, aceasta depinde doar de cei doi soţi şi de relaţia lor cu Dumnezeu.

- O întrebare de final: Cum credeţi că îl poate sluji familia şi mai bine pe Dumnezeu?

Foarte simplu: prin iubirea pe care cei doi soţi o au unul faţă de celălalt. Dacă Dumnezeu este iubire (1In 4,8), înseamnă că, ori de câte ori cei doi soţi se iubesc, în realitate şi-l dau unul celuilalt pe Dumnezeu. În acest caz, "a iubi" înseamnă a-şi vrea binele în mod reciproc.

Familia va rămâne aşa cum a voit-o Dumnezeu încă de la început, dacă va şti să se iubească.

- Vă mulţumim, vă felicităm pentru cei 20 de ani de slujire în favoarea familiei şi la cât mai multe articole în continuare!