Collevalenza

de pr. Iosif Dorcu

Pe una dintre colinele Umbriei, în apropiere de oraşul Todi, se înalţă semeţ Sanctuarul Iubirii Milostive de la Collevalenza. Este rezultatul gândirii şi spiritualităţii Fericitei Speranţa a lui Isus (María Josefa Alhama Valera), născută la Santomera (Spania), la 30 septembrie 1893.

La 15 august 1951, ea a fondat la Roma Congregaţia "Fiii Iubirii Milostive", după ce în ziua de Crăciun a anului 1930 fondase la Madrid Congregaţia "Slujitoarele Iubirii Milostive". La 18 august 1951, soseşte în Collevalenza şi decide că aici trebuie să construiască Sanctuarul Iubirii Milostive.

Proiectul este încredinţat arhitectului spaniol Julio Lafuente, iar lucrările încep în anul 1953. În evoluţia şi concretizarea proiectului, Maica Speranţa a avut un rol foarte important. Biserica superioară a fost finalizată în anul 1965, deşi la 28 septembrie 1959 Maica Speranţa îi cere episcopului de Todi, Alfonso de Sanctis, să declare capela terminată drept sanctuar diecezan. După doar trei zile, episcopul răspunde afirmativ.

La 31 octombrie 1965 a fost consacrat sanctuarul de către cardinalul Alfredo Ottaviani, în prezenţa a 62 de episcopi din toată lumea şi circa 22.000 de pelerini.

Collevalenza poate fi considerat sanctuarul cu cele mai multe simboluri - expresii ale spiritualităţii Maicii Speranţa. Iată câteva dintre ele!

Turnul are forma a patru chei ce parcă vor să deschidă cerul, iar partea deschizătoare a cheilor are o formă rotunjită, pentru a facilita transmiterea cât mai departe a sunetului clopotelor.

Crucea sanctuarului este cu totul specială: Isus este prezentat viu, cu un chip senin, pe fondul unei ostii mari - Euharistia. Crucea se sprijină pe pământ, iar sub cruce sunt o coroană regală şi evanghelia.

E interesantă şi reprezentarea Mariei, Fecioara mijlocitoare, care se poate vedea în icoana dintr-o capelă (6/3 m), opera pictorului Elis Romagnoli, dar şi în statuia din faţa sanctuarului. Maria se sprijină pe pământ, are luna sub picioare, în timp ce zdrobeşte capul şarpelui. Pe cap poartă o coroană, din pământ se înalţă până la nivelul inimii un crin - semnul curăţiei -, iar în vârful crinului este o ostie. Pe umeri poartă o mantie largă cu care vrea să acopere şi să ocrotească omenirea, iar mâinile îi sunt înălţate către cer, pentru a cere ajutor de la Dumnezeu.

În cripta bazilicii, în spatele altarului, se poate vedea mormântul Fericitei Speranţa. E interesant cum, deasupra mormântului, pavimentul - care este realizat din plăci de ceramică - se înalţă cam 70 de cm. Această ridicătură vrea să simbolizeze sămânţa care, încolţind, ridică solul de deasupra.

Mai merită atenţie Calea Crucii, binecuvântată la 29 septembrie 1973, lungă de un kilometru, răsfirată pe cărările unei coline din spatele sanctuarului.

Fericita Speranţa a dorit ca aici să fie şi un izvor cu apă binefăcătoare. După mai multe căutări, în ziua de 19 mai 1960 s-a descoperit un izvor abundent. Ulterior, aici s-au amenajat piscine asemenea celor de la Lourdes şi au fost consemnate multe minuni. Complexul din jurul sanctuarului mai cuprinde o casă pentru pelerini şi un aşezământ pentru preoţii bolnavi.

La data de 22 noiembrie 1981, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea vizitează Collevalenza, celebrează o Liturghie şi declară sanctuarul basilica minor.