"Duminica Bibliei"... Asta da provocare!

Ziua de 26 ianuarie 2020 reprezintă un moment cu totul special în viaţa Bisericii Catolice. Aşa cum ştim, papa Francisc, prin scrisoarea apostolică "Aperuit illis" (Le-a deschis), a instituit cea de-a treia duminică de peste an ca Ziua Cuvântului lui Dumnezeu.

Personal consider că această iniţiativă a papei semnalează o importantă mişcare în interiorul Bisericii Catolice. Acest demers magisterial dovedeşte faptul că papa Francisc este un atent şi autentic interpret al semnelor timpurilor noastre. Există, de fapt, o crescândă conştiinţă printre păstori şi credincioşi că avem mai multă nevoie de Biblie. De altfel, papa Francisc mărturiseşte că iniţiativa acestei duminici este un răspuns la nenumăratele cereri ajunse la el din partea poporului lui Dumnezeu (nr. 2).

Această duminică este în realitate o invitaţie adresată tuturor de a reflecta asupra locului Scripturii în viaţa noastră. Cred că orice cititor onest al acestei pagini recunoaşte faptul că Sfânta Scriptură nu ocupă în vieţile noastre locul pe care îl merită. În acest sens, scrisoarea papei Francisc constituie o reală provocare pentru toţi. Sintetizând mesajul papei şi adaptându-l la situaţia noastră, aş spune că documentul pontifical ne lansează o triplă provocare.

Prima provocare este adresată păstorilor, care sunt invitaţi la autoevaluare şi la acţiune. Cuvintele papei sunt fără echivoc: "Păstorii - în primul rând - au marea responsabilitate de a explica şi de a permite tuturor să înţeleagă Sfânta Scriptură" (nr. 5). Şi apoi aminteşte că păstorii trebuie "să simtă puternic" exigenţa de a face accesibil Cuvântul propriei comunităţi (nr. 5). Patru concepte definesc, aşadar, rolul păstorului în propria-i comunitate în privinţa Sfintei Scripturi: a) o mare responsabilitate, b) competenţă biblică, c) voinţă şi d) pasiune pentru Biblie. Intelligenti pauca.

A doua provocare este lansată tuturor credincioşilor. Scrisoarea papei evidenţiază profunda legătură dintre Sfânta Scriptură şi credinţa creştinilor. Papa vorbeşte de "urgenţa şi importanţa pe care credincioşii trebuie să le rezerve ascultării cuvântului Domnului fie în acţiunea liturgică, fie în rugăciunea şi reflecţia personală" (nr. 7). În diferitele mele experienţe pastorale am putut constata personal că, atunci când credincioşii sunt familiarizaţi cu lectura Scripturii, credinţa acestora este mult mai robustă, iar viaţa lor creştină este de o calitate superioară. Frecventarea Scripturii înseamnă, de fapt, întâlnire concretă şi reală cu Cristos. Iar aceasta te transformă.

A treia provocare a acestei duminici ne priveşte pe noi, ca Biserică locală. La nivel local, Biblia rămâne în mare parte patrimoniul celor ce studiază teologia, în vreme ce marea masă a creştinilor rămân "la distanţă". De fapt, mulţi credincioşi au acasă o Biblie, dar nu ştiu prea bine ce să facă cu ea. Papa Francisc ne aminteşte că "Biblia nu poate fi patrimoniul doar al câtorva... privilegiaţi. Ea aparţine, înainte de toate, poporului convocat pentru a o asculta şi a se recunoaşte în acel Cuvânt" (nr. 4).

Să ne mai gândim la un lucru. Avem la dispoziţie Biblia de la Iaşi, în limba română, o remarcabilă realizare a Bisericii noastre locale, dar trebuie să recunoaştem că paşii făcuţi în direcţia aprofundării acestei imense comori sunt extrem de modeşti. Suntem ezitanţi şi circumspecţi. Rămânem la exterior, la crusta cărţii, la copertă. Când văd cum Biblia este adusă printre daruri la ofertoriu, mă întreb cum ar fi dacă, în locul unui gest formal liturgic, am avea curajul să deschidem Biblia, să o citim, să ne lăsăm transformaţi de mesajul ei, de întâlnirea cu Cristos. Dacă am face aceasta, atunci am putea prezenta la ofertoriu o Biblie vie, întrupată în vieţile noastre, iar Domnul ar aprecia cu mult mai mult darul nostru. Şi atunci toată viaţa Bisericii, cu imensa ei bogăţie sacramentală, ar trăi cereasca bucurie a unei adevărate noi primăveri a Spiritului.

Pr. Iosif Antili