Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru copii -

Micul conte

Istorioară morală de Christofor V. Schmid

Traducere de Bronislav Falewski

(continuare din numărul trecut)

Sihastrul Menrad continuă să îi istorisească lui Enric cât de minunate cresc toate.

- Toate câte le vezi tu aici pe masă, chiar și laptele și untul provin cu ajutorul ierbii, mierea se prepară din flori, pâinea cea hrănitoare și vinul întăritor, toate buruienile și rădăcinile, ca și fructele de aici, păpădia, ridichea, pepenele cel mare și rămurelele din care se împletesc aceste coșulețe, lemnul din care se fac farfurii și pahare, ca și masa și banca le datorăm acestor mici semințe. Trebuie numai să pun o asemenea sămânță în pământ, pentru a căpăta aici un măr, dincolo mii și mii de spice, și astfel de a preface un pustiu într-o grădină împodobită și încărcată cu toate cele necesare pentru traiul de toate zilele.

Toate aceste lucruri erau pentru băiat minunății. Precum privea uimit mai adineauri la cele din jurul său, tot atât de uimit asculta acum cuvintele sihastrului.

9. Izvorul și ploaia

Între timp soarele începea să apună; răzoarele de flori se aflau în umbră. Unele flori, pe care le iubea în mod deosebit sihastrul, se ofiliseră de la căldura soarelui. Cu toate că spera să vină în curând o ploaie, voia totuși, din precauție, cel puțin să stropească florile lui preferate. El luă stropitoarea, prinse pe băiat de mână, și se îndreptă spre izvorul care curgea abundent dintr-o stâncă acoperită cu mușchi.

Enric bătu din palme și strigă:

- Cât de multă apă curge din stâncă! În fiecare clipă aș crede că se sfârșește și cu toate acestea apa curge și pe mai departe tot atât de tare. Dar cine a turnat atâta apă și de unde se ia alta pentru a umple rezervorul? Ar trebui să astupi această deschizătură și să faci mai multă economie; căci altfel se scurge și se pierde toată.

Menrad îi spuse că această apă curge tot atât de multă, așa cum face soarele cu lumina sa, fără să se isprăvească, îi spuse că nu se micșorează și că n-are nevoie să toarne cineva altă apă pentru a se umple locul. El spuse lui Enric că lacul cel mare, pe care îl credea o oglindă imensă, nu este altceva decât o cantitate foarte mare de apă. Toate acestea erau pentru copil noi minunății.

Menrad se întoarse cu stropitoarea și începu să-și ude florile.

- Dar ce faci tu aici? îl întrebă Enric, tu îți strici florile; acum o să se spele vopseaua.

Menrad răspunse zâmbind, că florile și zarzavaturile, spicele de grâu și vița, arbuștii și pomii, care și ei trăiesc o viață în felul lor, au nevoie să bea apă, ca și omul.

- Dar, continuă Enric, cine este în stare să aducă destulă apă pentru aceste plante? Cine se urcă pe munte ca să stropească florile de acolo?

Sihastrul îi răspunse:

- Pentru aceasta s-a îngrijit bine. Mai iute decât ai crede vei vedea și aceasta! zise el, privind spre norii de pe cer.

După un scurt interval veni într-adevăr un nor de peste munte și începu mai întâi să bureze și apoi să plouă în toată regula. Acesta era pentru Enric din nou un fenomen minunat.

- Aceasta e bine orânduită, zise el; în felul acesta se face mare economie de muncă. Apa cade de-a dreptul în mii și mii de picături, parcă ar ieși din stropitoare. Dar cine a trimis acest nor, așa cum numești tu acest lucru minunat? Cine a dus apa așa de sus? Cum de norul plutește liber și nu cade la pământ?

- Despre aceasta o să-ți istorisesc cu timpul! răspunse sihastrul. Băiatul se mai uită multă vreme la nor până când acesta se ascunsese și cerul se lumină din nou, devenind senin și albastru.

Tot admirând lucruri noi și având peste tot bucurie, ziua trecu foarte repede. Căci sute de lucruri, pe care unii oameni le trec cu vederea din cauză că sunt obișnuite - ca un gândăcel verde auriu, care ședea pe o frunză de trandafir; un melc, care se târa după ploaie pe trunchiul copacului; picăturile de apă, care atârnau ca niște diamante pe frunze; o pitulice, care își cânta cântecul de seară pe o ramură și zbura apoi din creangă-n creangă; caprele sihastrului, care se întorceau seara de pe munți; erau lucruri minunate pentru micul băiat și dădeau prilej la diferite întrebări și răspunsuri.

În fine, apusese soarele dincolo de lac.

- Vai de mine, strigă Enric speriat, acuma lampa de soare se scufundă în apă; apoi se stinge și toată bucuria noastră se sfârșește. Chiar dacă aprindem o lampă în spațiul acesta atât de mare și întins nu ne folosește decât foarte puțin.

Bătrânul Menrad îl liniști:

- N-avea nicio grijă!, zise el. Acuș mergem la culcare. Pentru așa ceva nu ne trebuie lumină. Până ce ne vom odihni bine, soarele va răsări în partea opusă, acolo printre munți. Așa fuge el fără să stea o clipă, mergând în jurul nostru, luminând și încălzind toate.

10. Întrebarea cea mai însemnată și răspunsul cel mai nimerit

Enric reveni la întrebările sale de mai înainte, la care însă omul cel înțelept, intenționat nu dăduse răspunsuri, astfel provocând pe copil la un și mai mare interes după știință.

- Dar ce face oare, întrebă copilul din nou, că soarele fuge întruna? Și cine a făcut acea boltă mare, mare de tot și a zugrăvit-o așa de frumos în albastru? Cine a închis apa cea multă în stânca aceea, că ea curge într-una și așa de abundent? Cine cârmuiește cursul norilor, că zboară înspre noi și udă toate plantele cu nenumărate picături de apă strălucitoare?

(va urma)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat