Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru familii -

Te-am văzut nefericită, mamă!

Sunt atâția tineri care astăzi locuiesc împreună ca soț și soție, dar fără să fie soț și soție. Eu însămi i-am criticat ori de câte ori am avut ocazia, subliniind cât de urât este un astfel de gest și cât de mult îl supără pe Dumnezeu. Totul până la fiica mea!

Într-una din zile, fiica mea, cea în care investisem tot ceea ce se putea mai bun pe lume, pe care o dusesem la biserică de mic copil, căreia îi vorbisem de atâtea ori ca de la inimă la inimă, tocmai ea, speranța vieții mele, m-a deziluzionat! S-a mutat cu prietenul, dărâmându-mă! În zadar i-am spus că nu e frumos, că nu e bine, că e păcat, că râde lumea de noi, că e în defavoarea vieții ei, că prietenul doar o folosește. Nu doar că nu a ținut cont de nimic, ci s-a îndârjit și mai mult în decizia luată.

Timpul trecea, iar ei nu luau nicio decizie. M-am consumat atât de mult, încât, în câteva zile, fără să exagerez, am albit! Nu mai spun cât de mult mi s-a șubrezit și sănătatea.

După mai mult timp de chin și de rușine m-am hotărât să mă duc personal să-i vorbesc. Prietenul era la muncă, așa încât ea era singură acasă. Am considerat că atunci era cel mai propice să-i vorbesc, să o întreb pe îndelete cu privire la decizia ei și mai ales de ce tot amână momentul căsătoriei.

"Pentru că mi-e frică, mamă, de asta nu mă căsătoresc, pentru că mă tem de viitorul meu, mi-e frică să nu pățesc așa cum ai pățit și tu". Au fost cuvinte care m-au străpuns până în inimă, care m-au lovit în plin și care m-au bulversat. "Cum adică: «Să nu pățesc așa cum ai pățit și tu?!?» Ce-am pățit eu?", am întrebat-o.

"Te-am văzut nefericită, mamă! Ai fost mereu nefericită! Știu că l-ai suportat pe tata pentru mine, i-ai suportat bețiile, nervii, glasul ridicat, gelozia, injuriile. Le-ai suportat pe toate doar pentru că eram eu, pentru ca să nu mă rușinez față de colegii și prietenii mei spunându-le că am părinții divorțați. Ai rămas acolo, într-o căsătorie care nu era aducătoare de fericire, doar pentru ca să mă vezi pe mine fericită. Dar eu am văzut, mamă, că nu erai fericită. De asta să mă căsătoresc, ca să fiu nefericită ca tine? Să mă plâng mereu pe la prietene cât de rău e soțul meu? Să-l bârfesc, să fac din el principalul subiect al discuțiilor mele? Nu, mamă, nu, mai bine nu mă căsătoresc. O să stau așa cât funcționează, iar când nu o să mai funcționeze o să-l părăsesc și o să am grijă să găsesc pe altcineva care să mă facă fericită. Dar ca tine nu stau și nu voi accepta niciodată să fiu tratată astfel!"

Cuvinte grele, adevărate și provocatoare! Câtă dreptate avea fiica mea! Da, avusesem o viață nefericită alături de un soț care mă făcuse să mă închid în mine însămi. De fapt, ne-am suspectat reciproc. El mă acuza că îi sunt infidelă, iar eu îl acuzam pe el că era astfel și pe deasupra că mai și bea, vorbește urât și e violent, ceea ce se și vedea. Iar fiica noastră, e clar, nu era străină de toate acestea. Le observa, le trăia, fugea de ele și le interioriza. Iată de ce a ajuns să nu mai creadă în căsătorie! Noi, ca părinți, nu i-am permis să vadă un model de familie frumoasă. Noi am fost cei care i-am tăiat aripile și am privat-o de privilegiul pe care îl au atâția copii, de a avea o familie frumoasă, părinți fericiți care lasă să transpară fericirea.

Acum o acuzam că locuiește cu prietenul fără să fie căsătorită, că face un păcat, dar noi eram cei care am dus-o aici fără să ne dăm seama. Noi suntem vinovați de lipsa ei de curaj în a decide cu privire la căsătorie.

După lungi discuții, și cu ea, și cu soțul, după ce cu multă umilință ne-am cerut iertare de la ea, în sfârșit, fiica mea împreună cu prietenul ei au fixat data nunții. Se va căsători! Iar eu am considerat util să împărtășesc această experiență pentru a nu-i mai judeca doar pe ei, ci să ne uităm și noi la noi, ca părinți, ce exemplu le dăm. (Ecaterina)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat