Interviu cu Mons. Iosif Păuleţ

Rugaţi-vă pentru mine!

- Sunteţi numit al şaptelea episcop al Diecezei de Iaşi. Cum aţi primit vestea acestei numiri?

A fost o mare surpriză, nu doar pentru mine, ci şi pentru mulţi alţii. Înainte de a da răspuns chemării venite de la Sfântul Părinte papa Francisc, prin nunţiul apostolic Miguel Maury Buendía, am intrat în capela Nunţiaturii Apostolice din Bucureşti şi m-am rugat în faţa preasfântului sacrament, cerând lumină de sus. Înţelegând că aceasta e voinţa lui Dumnezeu, am răspuns afirmativ la chemare.

- Ce înseamnă a fi episcop în această dieceză?

A fi episcop în Dieceza de Iaşi înseamnă o slujire care cere multă rugăciune, multă jertfă şi un abandon total în mâinile lui Dumnezeu. Dacă Domnul m-a chemat, sigur el mă va ajuta să-mi pot îndeplini această misiune. Vreau să fiu un instrument docil în mâinile sale.

- Cum vedeţi misiunea de episcop? În Sfânta Scriptură sunt mai mute imagini: de tată, de administrator, slujitor, vestitor, martor...

Cea mai frumoasă imagine, pe care o îndrăgesc şi vreau să mi-o însuşesc cât voi putea mai bine, este aceea de tată. Modelul desăvârşit este Tatăl ceresc: un Tată bun, milostiv şi iubitor de oameni.

- Ce modele de sfinţenie v-au influenţat viaţa?

Alături de preasfânta Fecioară Maria şi sfântul Iosif, patronul meu ceresc, sfinţi faţă de care eu am o evlavie deosebită, am ales ca modele secundare de viaţă sfântă, încă din primii ani de seminar, pe sfântul Ioan Maria Vianney şi pe sfânta Tereza a Pruncului Isus. Îi rog să mă susţină, cu mijlocirea şi ocrotirea lor, în toată slujirea mea de păstor al Diecezei de Iaşi.

- Cum se îmbină rugăciunea cu misiunea de episcop?

Rugăciunea este esenţială în viaţa unui episcop. Rugăciunea îl aduce pe Dumnezeu în viaţa mea, mi-o luminează şi mi-o face rodnică. Voi pune un accent primordial pe rugăciune şi voi îndemna insistent atât pe clerici, persoanele consacrate, cât şi pe credincioşi să fie oameni ai rugăciunii. Nu pot să-mi închipui o persoană care să spună "da" chemării lui Dumnezeu şi să spună "nu" rugăciunii. Alesul Domnului care încetează să se roage, mai degrabă sau mai târziu, îşi va pierde chemarea şi se va face vinovat.

- Există vreun verset pe care să-l păstraţi în suflet?

Da, sunt cuvinte din psalmi pe care sfântul Ioan Maria Vianney le recita zilnic; eu le-am scris pe o foiţă de hârtie şi le-am recitat încă din seminar până le-am învăţat pe de rost. Iată-le: "În lumina feţei tale voi umbla, Doamne. Cuvântul tău va fi făclie înaintea paşilor mei pe calea pe care voi merge. Tu să fii, o Isuse, unica iubire a inimii mele!" Le rostesc cu drag, le păstrez în suflet şi mă las influenţat de ele în viaţă.

- Fiecare episcop, după o tradiţie veche, are o stemă personală care exprimă identitatea propriei vieţi. În ce constă stema dv.?

Stema aleasă de mine ca episcop de Iaşi are următoarele componente: scutul (în două culori, galben auriu şi roşu; pe culoarea galbenă e pusă o floare de nard, simbolizându-l pe sfântul Iosif, patronul meu ceresc, iar pe culoarea roşie se află o stea de argint cu şapte colţuri, simbolizând-o pe Maica Domnului, steaua mării. Culoarea aurie este simbolul credinţei, iar culoarea roşie este simbolul iubirii şi al sângelui, amintind de iubirea lui Dumnezeu Tatăl, care l-a trimis în lume pe Fiul său, cel ce şi-a vărsat sângele pentru mântuirea noastră. Cele două culori reiau şi culorile de pe stema Moldovei, locul meu de origine şi al slujirii mele preoţeşti); crucea de aur (în spatele scutului, cu cinci pietre scumpe de culoare roşie simbolizând cele cinci răni ale lui Isus); pălăria (cu două cordoane având 12 canafuri, şase de o parte şi şase de cealaltă parte, toate de culoare verde); fâşia de hârtie cu motoul Tu solus Dominus = Tu singur Domn (cuvinte luate din imnul "Gloria" de la sfânta Liturghie, voind să subliniez că numai Dumnezeu e mare, noi suntem mici, indiferent ce rang ocupăm în Biserică sau în societate, şi trebuie să recunoaştem supremaţia lui Dumnezeu).

- Un mesaj pentru cititori...

Mesajul meu pentru cititorii revistei "Lumina creştinului" este acesta: rugaţi-vă pentru mine ca Dumnezeu să-mi dea sănătate, lumină, putere şi tot ajutorul de care am nevoie, ca să fiu un păstor bun în fruntea Diecezei de Iaşi. Toate spre slava lui Dumnezeu, gloria Bisericii şi mântuirea veşnică. Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci!

A consemnat pr. Cornel Cadar

* * *

Monseniorul Iosif Păuleţ s-a născut la 17 octombrie 1954 în localitatea Tămăşeni, judeţul Neamţ, Dieceza de Iaşi. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1969 la Tămăşeni, Şcoala de Cantori în anul 1973 la Iaşi şi Institutul Teologic "Sfântul Iosif" din Iaşi în anul 1979, cu echivalentul bacalaureatului în teologie pastorală. A fost hirotonit preot la 29 iunie 1979, în catedrala din Iaşi, de către Mons. Iakob Antal, episcop auxiliar de Alba Iulia.

Activitatea pastorală şi-a desfăşurat-o în Dieceza de Iaşi. A început-o ca preot vicar la Oţeleni (1 august 1979 - 1 octombrie 1980), Pildeşti (1 octombrie 1980 - 6 decembrie 1982), Iugani (6 decembrie 1982 - 13 decembrie 1982), Roman (13 decembrie 1982 - 1 august 1983). Apoi a împlinit misiunea de paroh la Schineni (1 august 1983 - 1 martie 1987), Cireşoaia (1 martie 1987 - 1 septembrie 1991), director spiritual la Seminarul Mare din Iaşi (1 septembrie 1991 - 1 septembrie 1994), director spiritual la Seminarul Mic din Bacău (1 septembrie 1994 - 1 martie 1996), paroh la Oneşti (1 martie 1996 - 31 august 2010) şi decan al Decanatului de Trotuş (28 martie 1996 - 31 august 2010).

De la 1 septembrie 2010 este paroh de Suceava, iar de la 1 octombrie acelaşi an a fost numit decan al Decanatului de Bucovina, care cuprinde 14 parohii, din care una este în municipiul Botoşani, iar celelalte 13 sunt în judeţul Suceava. În cadrul Curiei Diecezei de Iaşi este membru al Consiliului Prezbiteral şi al Colegiului Consultanţilor.