În lumina învierii străluceşte iubirea

Suferinţele lui Cristos dau mărturie inimii că "nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi" (In 15,13). Acesta este misterul pe care îl contemplăm cu uimire şi-l mărturisim cu credinţă în aceste zile: "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (In 3,16). Dumnezeu ne iubeşte, şi prin viaţa, patima, moartea şi învierea lui Isus din Nazaret ne-a arătat cât de preţios este sufletul nostru pentru el, cât de preţioasă este întreaga noastră viaţă: prin crucea şi învierea lui Cristos i-a dăruit nemurirea, mântuind-o!

Oricine celebrează în aceste zile iubirea şi viaţa simte că în lumina învierii ele au o nouă strălucire. Cel veşnic viu, Cristos glorificat, aprinde în inima noastră o nouă speranţă: iubirea este forţa care ne face capabili de orice sacrificiu. Totodată, glorificarea lui Cristos este garanţia că sacrificiile făcute din iubire nu se pierd, ci aduc roade bogate în inima fiecărui om (cf. In 12,24-26).

Fericită este ziua în care înţelegem că iubirea este forţa care scoate din pământ nu doar splendoarea şi parfumul florilor, nu doar bogăţia roadelor, ci mai ales este forţa care îl smulge pe Cristos morţii, îl scoate din mormânt şi astfel cimentează în fiecare inimă adevărul: "Tare ca moartea este iubirea... Apele mari nu pot să stingă iubirea, nici râurile s-o spele", nici mormântul să o înăbuşe (Ct 8,6-7). Iubirea poate totul: ea învinge răul şi ura, teama şi moartea.

Inima înflăcărată de acest adevăr se simte totuşi tulburată văzând că în misterul pascal, ca şi în iubire, se împletesc durerea şi frumuseţea, moartea şi viaţa, întunericul şi lumina, disperarea şi speranţa, puterea şi slăbiciunea. Este atât de multă splendoare în învierea lui Cristos şi în a iubi, însă în aceste mistere rămâne mereu un amestec de frumuseţe şi durere, de grâu şi neghină (cf. Mt 13,24-30). Şi totuşi, noi rămânem înrădăcinaţi în convingerea că victoria finală aparţine frumuseţii şi vieţii.

Astfel, privind la Cristos înviat, la biruinţa lui asupra răului, ne simţim motivaţi să iubim în mod autentic, fără măsură, până la moarte. Victoria lui Cristos asupra răului, a urii şi a morţii ne încurajează să trăim frumos şi să iubim necondiţionat.

Pr. Laurenţiu Dăncuţă