Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru copii -

Micul conte

Istorioară morală de Christofor V. Schmid

Traducere de Bronislav Falewski

(continuare din numărul trecut)

Margareta, cam nedumerită, se lăsă convinsă și coborî și ea în camera de jos. Dar nu simțea deloc bucurie: o spaimă de nedescris o urmărea. Voia să se îndepărteze, dar ceilalți nu o lăsară să plece. În sfârșit, se smulse cu forța din mâinile lor și fugi la copilul mult iubit, care-i fusese încredințat.

Dar ce groază o apucă! Leagănul era gol; nu se mai vedea nici urmă de copil. Se liniști însă și căută să se mângâie cu gândul că poate cineva dintre oamenii castelului a așezat copilul, din glumă, în alt pat pentru a o speria în felul acesta. Dar până și gândul că buna contesă ar putea afla una ca aceasta o făcea să se înfioare. Trecu din odaie în odaie și nu găsi nicăieri vreo urmă măcar. O spaimă de moarte o apucă acum. Se repezi în sala de jos și strigă celor ce dansau:

- Micul conte nu se mai află în leagănul său! Care dintre voi a voit să mă sperie astfel și a luat copilul?

Dar nimeni nu știa nimic despre aceasta; nu ieșise nimeni din odaie. Se opriră cu toții din dans, iar muzicanții plecară fără a mai aștepta vreun bacșiș. Toți câți erau în cameră alergară speriați sus, căutară peste tot. În scurt timp se putu constata că în afară de copil mai lipseau și alte lucruri prețioase. Ce se putea presupune altceva decât că micuțul fusese furat?! Veselia cea mare se prefăcu deodată în plânsete și vaiete:

- Ah, Doamne! - strigă menajera plângând cu hohote. Ah, sărmana contesă! Ce o să facă când va afla despre aceasta! Va fi moartea ei!

Margareta însă era disperată. Din deznădejde și-ar fi luat câmpii și chiar s-ar fi aruncat în valurile râului, dacă nu ar fi fost oprită de ceilalți.

- O Dumnezeul meu - strigă ea cu nespusă durere -, cine ar fi crezut că o neascultare atât de neînsemnată poate avea urmări atât de grave!

3. Jalea cea mare a unei mame bune

Pe când toți oamenii castelului stăteau plini de spaimă și zăpăciți - care plângând, care văitându-se în odaia copilului -, iar Margareta, pe jumătate nebună, privea speriată cu ochii săi negri și ședea pe podea lângă leagăn smulgându-și părul - pe podeaua pe care se aflau trandafirii ce împodobiseră coșul leagănului, acum risipiți și călcați în picioare -, iată că se deschise deodată ușa și contesa intră înăuntru.

Rana contelui nu fusese atât de primejdioasă cum se credea la început. Deîndată ce nu mai era niciun pericol pentru dânsul, contesa, la îndemnul contelui și la acela al inimii sale de mamă, călători înapoi spre casă pentru a ajunge cât mai degrabă la mult iubitul lor copil. Tocmai sărise din trăsură și, fugind spre odaie, nădăjduia să-și îmbrățișeze pruncul.

Toți cei din casă se speriară la vederea contesei, iar Margareta scoase un țipăt:

- O Doamne, ai milă și de dânsa! zise ea.

Contesa zări fețele lor palide, ochii înroșiți de lacrimi, disperarea Margaretei, leagănul gol și se îngrozi. Nimeni nu era în stare să-i răspundă la întrebări. Mii de bănuieli înspăimântătoare, mii de presimțiri îngrijorătoare treceau ca niște fulgere prin sufletul ei. Tremura cu toată ființa pentru viața copilului ei. Când, în fine, află adevărul - pe jumătate din spusele celor de față, pe jumătate ghicindu-l -, i se păru că se prăbușește cerul, iar pământul se cufundă; căzu în nesimțire, în brațele celor din jur.

- O Doamne, Doamne - strigă ea văitându-se, după ce-și veni în fire -, ce suferință teribilă mi-ai trimis! Copilul meu, mult iubitul meu copil!... O, soțul meu, preascumpul meu soț, această veste îți va aduce răni mai adânci decât cele primite de la vrăjmaș! O, scumpul și iubitul meu Enric, unde te afli tu acuma? În ce mâini ai căzut tu? Ce teribil ar fi dacă ai nimeri printre tâlhari și ai crește fără educație și fără moravuri bune, ce groaznic ar fi aceasta! Nici nu mă pot gândi la așa ceva! Ah! mai bine aș plânge la mormântul tău! Oh, atunci ai fi un înger frumos la tronul lui Dumnezeu și eu aș avea mângâierea că te voi revedea odată! Dar acuma îmi lipsește chiar și această singură și dulce mângâiere! Ah, ce ai putea ajunge tu în tovărășia unor oameni ca aceștia, ce vei deveni tu?!

- O Doamne - strigă ea din nou și căzu în genunchi, ridicându-și mâinile spre cer, privind în sus. O bunule Dumnezeu, tu, singura mea mângâiere în toate nevoile noastre! Copilul a fost răpit din mâinile mele, dar nu poate să fie scos de sub mâinile tale. Nu știu în ce păduri întunecoase, în ce văgăuni de tâlhari se află azi; dar ochiul tău îl vede oriunde ar fi. Eu nu mai pot face nimic pentru el, dar tu și numai tu îl poți păzi. Tu doar asculți chiar și croncănitul tinerelor ciori! Ascultă și rugăciunile acestui copilaș, care cu siguranță plânge și o dorește pe mama sa! Mie însă și soțului meu dă-ne harul să putem suporta această pierdere! Deși cauzele principale ale acestei pierderi sunt în primul rând neatenția și răutatea oamenilor, totuși tu ești acela care a permis ca îngerașul nostru să fie răpit. Tu ai lăsat să se întâmple astfel; de aceea, cu o inimă plină de nădejde, dar și însângerată, ți-l jertfesc. Sunt convinsă că și această durere, prin ocârmuirea ta, îmi va fi spre mântuire.

Astfel căută sărmana mamă să se mângâie.

(va urma)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat