Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru copii -

Micul conte

Istorioară morală de Christofor V. Schmid

Traducere de Bronislav Falewski

1. A supraveghea pe copii este o operă îngerească

Pe la începutul secolului al XIX-lea trăiau într-un castel cam vechi, dar splendid, situat lângă o pădure mare, contele Frideric și contesa Adelaida de Eichenfels. Un băiețel gingaș, de o frumusețe rară, pe care ei îl iubeau nespus de mult, cu numele de Enric, era singurul lor copil. Dar, încă înainte de a fi putut rosti copilașul numele de "tată", contele trebui să meargă la război. Nobila și evlavioasa contesă rămase în castel, și singura mângâiere, în absența soțului, singura bucurie în această singurătate era preascumpul ei băiețel, Enric. Ea se hotărî să-și jertfească toată viața pentru buna lui creștere, și întreaga ei ființă era cuprinsă de dorul după acele clipe când ar putea să alerge cu gingașul băiețel înaintea soțului ei, pentru a i-l pune în brațe.

Într-o seară, contesa ședea în odaie ținând copilul în brațe. Margareta, bona, stătea lângă dânsa și întindea copilului, glumind cu dânsul, niște flori abia culese. Copilul își întindea zâmbind mânuțele căutând să le prindă, iar mama zâmbea din toată inima și se desfată de bucuria fiului ei.

Deodată intră în cameră unul dintre servitorii care plecaseră cu contele pe câmpul de luptă, aducând vestea că stăpânul ar fi grav rănit și că ar dori înainte de moarte - care putea surveni în scurtă vreme - să-și mai vadă o dată soția. Contesa îngălbeni și abia mai putea ține copilul în mâini, care îi tremurau. Omul, văzând spaima contesei, căută să-i dea ceva speranță că soțul ei ar putea să mai scape cu viață; cu toate acestea, nu putea să-i ascundă că ar trebui să călătorească zi și noapte fără întrerupere dacă dorește să-l mai întâlnească în viață...

Contesa hotărî să plece imediat la drum. Îi udă obrajii băiatului cu lacrimile sale:

- Scumpul, micuțul meu Enric - zise ea -, ah, tu încă nici nu știi de ce plânge mama ta! Sărman copil, tu îl pierzi pe tatăl tău încă înainte de a-l fi cunoscut! Oh! cât de mult mă doare că nu te pot lua cu mine în călătoria aceasta atât de grea!

- O, Margareta - strigă ea adresându-se fetei -, ție îți las cel mai scump odor al meu. Îngrijește-te de dânsul! Nu-l lăsa nicio clipă fără supraveghere, nici măcar când doarme. Îngrijește-te de dânsul ca și cum aș fi acasă. Du-l în fiecare zi frumoasă, și mai cu seamă dimineața, în grădină, la aer curat. Cântă-i câte un cântec, vorbește cu dânsul; arată-i mai des florile sau alte obiecte frumoase. Nu lăsa în mâinile copilului nimic ce ar putea să-i primejduiască, ce l-ar putea înțepa sau ar putea înghiți. Cu atât mai mult, nu îți vei permite să-i faci vreun rău sau să te mânii pe dânsul pentru micile sale greșeli provenite din neștiința și slăbiciunea sa. Supravegherea copiilor mici este o operă îngerească. Fii tu un înger bun al copilului meu! Menajera pe care o las acasă și căreia îi încredințez întreaga casă îmi va povesti, la întoarcerea mea, dacă mi-ai respectat porunca. Făgăduiește-mi că nu vei trece cu vederea aceste ultime sfaturi, cel puțin în această privință să fiu fără nicio grijă. Voi număra toate orele până la întoarcerea mea. Dacă atunci îmi vei reda copilul vesel și voios, voi ști eu să te răsplătesc. Îți făgăduiesc, de asemenea, că-ți voi aduce un suvenir frumos, care te va bucura mult.

Margareta promise toate. Contesa sărută copilul, îl binecuvântă și ridică privirea la cer având ochii plini de lacrimi, rosti o rugăciune, apoi dădu băiatul în brațele Margaretei și se sui în trăsură, pe când servitorii plângeau, apoi porni în noapte și pe o ploaie torențială.

2. Mare nenorocire dintr-o mică neascultare

Margareta era o fată sărmană, orfană de la țară. Ea avea o inimă copilăroasă, dar plină de evlavie, un caracter vesel și voios și o înfățișare plăcută. Acesta era motivul pentru care contesa o luase ca bonă la copilul ei, micul Enric. Margareta, buna și evlavioasa fată, asculta cu strictețe de toate câte i le poruncise contesa, și nu era oră în care să nu-și fi reamintit toate sfaturile date de contesă. Căci ea o iubea pe nobila doamnă ca pe cea mai mare binefăcătoare a ei și se bucura nespus de mult de drăguțul băiețel; mai mult încă, ea îl stima deja pe viitorul conte și stăpân.

Într-o zi, Margareta ședea lângă frumosul lui leagăn pe când copilul dormea. Coșul, care se boltea deasupra capului băiatului, îl împodobise cu trandafiri frumoși, pentru ca micuțul să vadă la trezire imediat ceva frumos. Un voal fin de culoare albă ferea copilul ca să nu fie necăjit de muște, dar mai plăcut și mai frumos decât trandafirii de curând culeși se întrevedeau, prin voalul cel subțire și străveziu, obrajii rumeni ai drăguțului copilaș ce dormea.

Într-o zi, sosiră niște muzicanți ambulanți în fața castelului și cântară acolo. Oamenii din castel se adunară cu toții, chemară muzicanții într-o odaie de jos, ca să-și aranjeze o zi veselă de muzică și dans, fiindcă stăpânii nu erau acasă. Margareta iubea muzica la nebunie; cu toate acestea, amintindu-și de cuvintele contesei, rămase de veghe lângă leagănul copilului ce dormea.

Deodată veni Georgică, fiul grădinarului, în odaie.

- Margareto - strigă el -, vino și tu jos! Nici nu-ți poți închipui cât de veseli sunt cu toții. Muzică atât de frumoasă n-am auzit în viața mea. Unul dintre ei are un țambal și bate în el, parcă ar vrea să-l spargă. Un băiat mic cântă cu trianglu, care și el are un sunet plăcut, iar un tânăr înalt cu obrajii rotunzi suflă în corn, că-ți răsună în urechi aproape mai tare decât trianglul. Vino iute jos!

Margareta zise că n-are voie să-l lase singur pe băiețel.

- Nu fi așa de copilăroasă! - îi zise tânărul. N-oi vrea s-o faci numai tu pe sfânta. Copilul doarme, doar tu nu poți să-l ajuți la dormit. Haide, vino și nu mai face atâtea mofturi! N-o să-mi refuzi un dans.

(va urma)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat