Evanghelia, izvor de viaţă

Un teolog german scria că a crede în Dumnezeu, care este creator al cerului şi al pământului, înseamnă, mai ales, a descoperi şi a recunoaşte dimensiunea noastră de creaturi, şi în acest fel să trăim pe acest pământ o viaţă mai autentică. Vestirea evangheliei la toate popoarele este calea prin care omul primeşte ajutorul necesar de a fi şi a se simţi cu adevărat creatură. El este o creatură care, prin natura sa socială, dă naştere unor relaţii comunitare care, şi acestea, trebuie să fie pătrunse de spiritul dumnezeiesc. Lipsind acest spirit, lipseşte adevărata viaţă. Societatea actuală este marcată tot mai mult de această lipsă de atenţie faţă de ceea ce este adevărat şi durabil. De aceea, în comunitatea umană lipseşte armonia şi pacea şi este prezentă ura şi dezbinarea. Ţelul fiecărei comunităţi, mai mult sau mai puţin creştine, este acela de a se hrăni din adevăr şi de a se bucura de el. Cristos, evanghelia vie, care este calea, adevărul şi viaţa, este cel care are curajul să interpeleze fiecare suflet şi fiecare comunitate, spre a aşeza lucrurile aşa cum însuşi Tatăl, în marea sa înţelepciune, le-a plăsmuit. Dar, mai ales, el vrea să fie inima şi suflul vital al comunităţii umane, iar omul să conştientizeze aceasta.

Pr. Iosif Iacob