Goana după iubire

Love is in the air! Într-adevăr, iubirea pluteşte în aer, este peste tot în jurul nostru şi în noi. Şi nu doar în luna februarie, ci în fiecare clipă. Doar că uneori nu-i recunoaştem "chipul". Ne-am făcut idei greşite despre ea: am încadrat-o în şabloane, i-am dat un chip şi un nume, am notat-o în calendar, i-am pregătit cadouri şi ne-am aşezat comod aşteptând să apară şi să-şi joace rolul. Rostul ei era clar: să ne facă fericiţi... o clipă, o zi, o vară! O viaţă? Pentru inimile mici, înghesuite în tipare, e prea mult o viaţă. Unii se mulţumesc cu firimituri, cu clipe!

Însă la început nu era aşa! Cândva, iubirea era veşnică (cf. Ier 31,3). Acum oamenii vor să o limiteze la clipe, fredonând cu nonşalanţă: "O iubire de-o vară..."! Cât de mult degradăm fiinţele transformând iubirea în nisip pentru clepsidre, aşteptându-i scurgerea, trecerea!

Nerăbdători să iubim, sufocaţi de imbolduri, neglijăm să ne educăm modul de a iubi şi sfârşim prin a ne iubi numai pe noi înşine. Vrem să iubim fără să ne eliberăm de egoism. În goana după iubire, ratăm esenţialul: iubim doar pentru ceea ce primim, nu pentru ceea ce iubirea poate construi în celălalt. De fapt, în ceilalţi, pentru că nu putem îngrădi iubirea, nu o putem limita. Ea este întocmai ca lumina şi apa dătătoare de viaţă pe care Dumnezeu le revarsă cu îmbelşugare şi discreţie peste toţi oamenii (cf. Mt 5,43-48). Iubirea, purificată de egoism şi interese meschine, atinge cu delicateţe oamenii din jurul nostru.

Iubirea educată transformă cu discreţie oamenii pe care-i "atingem". În schimb, iubirea trâmbiţată şi programată este falsă, stearpă! Adevărata iubire este asemenea binelui: nu face zgomot (cf. 1Cor 13,4). Atunci când se aşază pe inimă, iubirea autentică este delicată ca roua, este cel mai suav "sunet de linişte adâncă" (1Rg 19,12).

Să dedicăm timp iubirii dezinteresate! Să ne apropiem de cei singuri, de cei uitaţi, de cei care se trezesc în fiecare dimineaţă sperând ziua în care vor simţi mireasma cuvintelor: "Te iubesc!" Să-i îmbrăţişăm cu tandreţe şi să le şoptim de la inimă la inimă cuvintele Domnului: "Te iubesc cu o iubire veşnică! Tu eşti preţios în ochii mei!" (cf. Is 43,4). Abia atunci vom fi învăluiţi în iubirea care face inimile să înflorească şi ne vom găsi pacea!

Pr. Laurenţiu Dăncuţă