Mărturisitori ai credinţei creştine (XI)

Solidaritate spirituală

"Sărbătorile de iarnă", prilejuite de naşterea Domnului nostru Isus Cristos şi de Anul Nou, cu încântătoarele colinde şi buna dispoziţie generală, conţin un mesaj magic al comuniunii umane şi creştine, al uitării neînţelegerilor personale de tot felul şi a grijilor care preocupă societatea contemporană.

Pentru creştinul practicant, bucuria Naşterii Domnului are un caracter aparte, fiind bazată pe credinţă, speranţă şi iubire. Acestea asigură adevărata comuniune de har caracteristică trupului tainic al lui Cristos, Biserica, în care Isus este capul, iar creştinii, mădularele.

Citim în Faptele Apostolilor (2,42) că, în comunitatea primară de la Ierusalim, "ucenicii (creştinii) erau stăruitori în învăţătura apostolilor, în comuniunea frăţească, la frângerea pâinii şi la rugăciune". În decursul celor două milenii creştine, s-a continuat şi se continuă această practică prin participarea la sfânta Liturghie, la care ascultăm cuvântul Domnului care este duh şi viaţă, ne rugăm şi cântăm împreună, contribuim la opere caritative, ne oferim pacea şi ne hrănim cu pâinea vieţii.

Catehismul Bisericii Catolice (nr. 962) menţionează: "Credem în comuniunea tuturor creştinilor, a celor care sunt peregrini pe pământ, a răposaţilor care îşi împlinesc purificarea şi a fericiţilor din cer, toţi împreună formând o singură Biserică, şi credem că în această comuniune iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu şi a sfinţilor lui ne ascultă necontenit rugăciunile".

P.A.D.