Sfânta Scriptură

* Se spune că Isus nu răspundea niciodată la întrebări. Este adevărat acest lucru?

(continuare din numărul trecut)

Dacă observăm cu atenţie maniera lui Isus de a trata întrebările interlocutorilor, vom vedea că Isus nu răspunde niciodată la întrebări cu "da" sau "nu", ci mai curând îl invită pe cel ce întreabă să descopere un univers mult mai cuprinzător. Iată câteva exemple. Când Ioan Botezătorul îşi trimite discipolii să-l întrebe dacă el este cel ce trebuie să vină (Mt 11,2-3), Isus, în locul unui răspuns cu "da" sau "nu", îi învită pe discipolii lui Ioan să reflecteze asupra a ceea ce aud şi văd. În lumina profeţiei lui Is 42,18, ei înşişi vor putea descoperi adevărul despre Isus. La întrebarea dacă sunt puţini cei care se mântuiesc (Lc 13,23), Isus nu răspunde în termenii doriţi de omul care l-a întrebat, ci îi spune: "Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă!" (Lc 12,24). Nu este treaba noastră să cunoaştem procentele celor mântuiţi, ci esenţial este să ştim că mântuirea presupune efort personal intens şi spirit de abnegaţie. La întrebarea despre cine este aproapele (Lc 10,29-37), Isus nu-i răspunde învăţătorului legii în termenii pe care acesta şi-i dorea, ci îl invită prin parabola bunului samaritean să devină el însuşi "aproape" pentru ceilalţi. În sfârşit, când Pilat îl întreabă "Ce este adevărul?" (In 18,38), Isus nu-i dă niciun răspuns. Tăcerea Mântuitorului a fost în realitate o invitaţie adresată lui Pilat de a descoperi el însuşi ce sau cine este adevărul. Dar Pilat nu era pregătit să admită adevărul. Compromisurile politice şi grija pentru propria imagine contau mai mult decât adevărul.

Aşa cum putem vedea din aceste exemple, maniera lui Isus de a trata întrebările interlocutorilor relevă totdeauna o anumită insuficienţă din partea celor care îi adresează întrebări. Răspunsurile lui Isus sunt, de fapt, invitaţii de a pătrunde într-un orizont mult mai amplu şi mai fascinant. Ori de câte ori deschidem Biblia pentru a citi, se întâlnesc două orizonturi: orizontul meu uman, redus şi limitat, se întâlneşte cu orizontul lui Dumnezeu. Din contopirea celor două orizonturi, eu dobândesc mereu o nouă înţelegere despre Dumnezeu, lume, oameni şi despre mine însumi.

Pr. Iosif Antili