Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru copii -

Nepotul reginei

Istorioară morală de Iosif Spillmann
Traducere de Mons. Mihai Robu

(continuare din numărul trecut)

Era în ajunul serbării Matsuri când se petrecură cele de mai sus [relatate în numărul trecut al revistei]. Pe la ora aceea, Sikatora ședea împreună cu Ștefan în grădinița misionarilor și-i spuse că pr. Cabrai se învoise, în sfârșit, să-i dea sfântul Botez chiar a doua zi, când cortegiul bonzilor va atrage în altă parte atenția poporului și a curții. Ștefan, care se restabilise încetul cu încetul, nu mai putea de bucurie:

- Vino în capelă - spuse el. Hai să-i mulțumim Maicii Domnului, care ți-a dobândit de la Fiul ei acest har! Ne-am rugat mult la ea pentru tine, și eu, și orbul Tobia, și micul Francisc, și prințul Sebastian, și toți preoții! Ce fericire te așteaptă! Până acum erai mort sufletește, chiar dacă ai multe însușiri naturale frumoase; dar în curând vei primi viața supranaturală și te vei renaște prin apa Botezului, devenind copil al lui Dumnezeu.

Sikatora petrecu noaptea în casa misiunii și, prin rugăciune și meditație, se pregăti pentru primirea Botezului. În dimineața următoare, Sima îi vesti reginei că prințul nu venise încă din casa străinilor și că prințul Sebastian sosise și el acolo înspre ziuă. Cancelarul trebui să vestească regelui același lucru.

- Vom vorbi despre aceasta după ce va fi trecut cortegiul alegoric - răspunse regele supărat. Regina mai avu timp să poruncească spionilor ei să nu piardă din vedere casa misionarilor; ea scrise și mai marelui bonzilor câteva rânduri în grabă.

În timpul acesta, sunete de fluiere și lovituri de tam-tam vesteau ieșirea cortegiului Matsuri din mănăstirea bonzilor. Matsuri este o serbare jumătate idolatrică, jumătate populară, iar partea mai importantă constă într-un fel de procesiune în timpul căreia bonzii, stând pe care frumos împodobite, reproduc în fața poporului mitologia japoneză despre zei, mai cu seamă cum a venit Dsi-mu, strămoșul cârmuitorilor Japoniei.

Procesiunea, ce se făcea în fiecare an la Usuki, era dintre cele mai strălucite și renumite. De aceea, străzile erau ticsite de lume, iar procesiunea abia putea înainta. În fruntea ei mergea Tengu, crainicul zeilor. Era îmbrăcat în haine de mătase; avea niște aripi mari, ce băteau în culorile curcubeului; pe față avea o mască roșie cu un nas foarte lung. El pășea tropăind și gesticula în tot felul, înveselind mulțimea, dar de fapt el voia să alunge duhurile rele. După el veneau muzicanții, purtătorii de steaguri, oamenii cu lampioane ce aveau forme de balauri; apoi, niște care împodobite în parte cu acoperișuri, în parte cu tufari verzi, pe care erau duși bonzi, pustnici, eroi japonezi, zei și zeițe înconjurați de servitori ce dansau și cântau. Un cârd de bivoli, condus de țărani, aducea care încărcate cu unelte agricole și cu cereale. Deasupra stătea Inari între vulpile sale. Caricaturi uriașe de draci erau purtate pe umeri de câte zece ori douăzeci de bărbați înaintea măștii vreunui sihastru fabulos și arme nespus de lungi, cu care el ar fi ucis aceste dihănii. Un elefant alb, înalt cât o casă, făcut numai din carton, se bălăngănea și el în cortegiu; în fiecare picior stăteau ascunși trei bărbați care susțineau scheletele dinăuntru și împingeau animalul înainte. La urmă se ivi și carul lui Dsi-mu, strămoșul Micadului. El stătea în mijlocul eroilor săi, în armură strălucitoare, cu sabia în mână, pe când măștile tovarășilor săi purtau mustăți colosale din păr de cal. Și printre aceste care și grupuri foiau o mulțime de dansatori, scamatori, bonzi care săreau, jucau, țipau, și tot poporul lua parte la acest spectacol nebunesc, aplaudând și urmărindu-l cu cel mai viu interes.

Pe piața dinaintea scării celei mari a palatului, cortegiul se opri și carul lui Dsi-mu trecu la mijloc, pe când celelalte se așezară în jurul lui în formă de semicerc. Regele, regina și demnitarii de la curte luaseră loc pe o tribună ridicată și priveau la dansurile bonzilor, la dibăciile scamatorilor și la luptele atleților. La urmă, bondul care reprezenta pe Dsi-mu se ridică în picioare ca să țină o cuvântare regelui și norodului. După ce bondul își povesti istoria, ca de obicei, și vorbi despre faptele mărețe ale strămoșilor japonezi, își ridică vocea și cu glas profetic începu să vorbească despre nenorocirea ce amenința pe poporul său, pentru că urmașul său, Mikado, a fost trădat mișelește și Japonia și-a deschis tot mai mult porțile față de străini, dușmanii neîmpăcați ai zeilor.

- Chiar acum - strigă el la sfârșit cu glas tunător, și își întinse sabia strălucitoare spre casa misionarilor - un fecior din neamul meu, în care zeii își puseseră mari speranțe, comite trădarea cea mai urâtă. Vai de el! Vai de aceia care îl ocrotesc!

Sivan aruncă o privire mânioasă spre soția sa și îngălbeni. Dar avu destulă prezență de spirit să răspundă cu o glumă la cuvintele bondului (care erau în stare să-i răscoale supușii) și să poftească la masă pe "scumpul său strămoș", care azi nu era tocmai bine dispus. Apoi se retrase în grabă și dădu încet un ordin comandantului gărzii, iar acela se duse îndată cu o ceată de ostași la casa misionarilor.

În timpul acesta avea loc în casa misionarilor o scenă de altă natură: Sikatora primise Botezul. Capela era împodobită cu flori și ramuri verzi; pe altar ardeau lumânări înaintea icoanei Maicii Domnului; bucuria și mulțumirea străluceau pe fețele tuturor. Prințul înaintă în capelă în haină albă, condus de nașii săi, prințul Sebastian și pajul Ștefan, înconjurați de preoți. El ceru credința, se lepădă de Satana și de mândria lui și de faptele lui, primi semnul crucii, fu uns cu untdelemnul catehumenilor. Și, după ce recită Crezul, fu condus la baptister. Toți ochii se umplură de lacrimi când apa Botezului curse pe fruntea prințului și el se ridică, "renăscut din apă și Duh Sfânt", ca fiu al lui Dumnezeu, moștenitor al împărăției cerurilor. După aceea, pr. Cabrai se urcă la altar și celebră sfânta Liturghie drept mulțumire.

(va urma)

Abia sfârșise Liturghia când se auzi zăngănit de arme. Lovituri puternice în poartă cereau să se deschidă. Puțin după aceea, comandantul stătea în capelă, iar ieșirile erau păzite de soldați.

- Principe - spuse el -, se zvonește că vrei să te lepezi de zeii noștri. De aceea, regele îți poruncește să vii îndată la castel și să dezminți acest zvon, căci altfel ne amenință o răscoală.

- Mulțumită Domnului, sunt creștin - răspunse cel nou-botezat cu tărie și liniște.

- Cu atât mai rău - spuse comandantul. Atunci sunt însărcinat să vă arestez în numele regelui.

Prințul privi la crucifix și la icoana Maicii Domnului, își întinse mâinile către slujbaș și zise:

- Fă-ți datoria! Iar voi, fraților, rugați-vă pentru mine!

(va urma)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat