Mărturisitori ai credinţei creştine (VII)

Cred în Biserica lui Isus Cristos: una.

Dacă medităm cu atenţie adevărul unităţii în recunoaşterea operei de răscumpărare a oamenilor din robia păcatelor prin jertfa crucii, din iubire, ar fi la îndemâna oricui să reţină primele două cuvinte ale rugăciunii pe care ne-a învăţat-o însuşi Domnul nostru Isus Cristos: "Tatăl nostru". Am subliniat aceste cuvinte prin care implicit ne declarăm fraţi şi surori ai aceluiaşi Tată al tuturor.

În activitatea sa evanghelizatoare, Isus se referă deseori la unitatea Treimii "celei de o fiinţă şi nedespărţite": "Eu şi Tatăl una suntem" (In 10,30). "Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu" (In 14,26).

Sfântul apostol şi evanghelist Ioan dedică întreg capitolul al 17-lea, din evanghelia care îi poartă numele, rugăciunii lui Isus către Tatăl pentru "cei pe care tu mi i-ai dat din lume" (v. 6-9), "ca ei să fie una ca şi noi" (v. 11b), "ca toţi să fie una" (v. 21a). Unitatea creştină statornică se realizează prin "iubirea lui Dumnezeu revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat" (Rom 5,5). Acelaşi apostol, Paul, ilustrează această unitate prin ceea ce numim: "trupul mistic (tainic) al lui Cristos" (cf. 1Cor 12), în legătură cu parabola viţei şi a mlădiţelor: "Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele" (In 15,5a).

P.A.D.