Mariamabad

Parcă e greu de imaginat ca în Pakistan, unde creştinii sunt doar o minoritate (trei milioane în 2007), adesea persecutată, să existe un sanctuar naţional care să atragă nu doar creştini, ci adesea chiar şi credincioşi ai altor religii.

În estul ţării, în provincia Punjab, în Dieceza de Lahore, se află sanctuarul naţional Mariamabad, care în traducere înseamnă "Oraşul Mariei". Istoria de la Mariamabad începe în anul 1892. Episcopul de origine belgiană Emmanuel van den Bosch, care a condus doar doi ani Dieceza de Lahore (fiind apoi transferat la Agra, în India), văzând sărăcia şi greutăţile creştinilor nou-convertiţi din districtul Sialkot, a cumpărat de la stat o suprafaţă de 835 ha de teren pentru a le oferi acestora locuri de case şi de muncă. Sialkot poate fi considerat locul de naştere al creştinismului în Pakistan, aici începându-şi activitatea misionară călugării capucini.

În iarna anului 1893, doi călugări, Engilbert şi Leonas, împreună cu trei familii, Datu, Sadha şi Ruldo, pornesc dintr-un sat sărac, Dhaokay, spre noul teren cumpărat, unde ajung după şase zile de drum greu, la 14 ianuarie, într-o sâmbătă, zi dedicată Maicii Domnului. Călugării propun să înceapă misiunea lor aici în numele Fecioarei Maria. Au recitat sfântul Rozariu şi au numit acel loc Mariamabad. A doua zi au celebrat sfânta Liturghie şi s-au încredinţat Mariei ca să poată semăna credinţa în acest loc pustiu. Au început prin a face cărămizi pentru locuinţe. Văzând dezvoltarea localităţii, au venit aici şi alte familii, printre care mulţi catolici din India. În anul 1913 erau deja aici 566 de locuitori, toţi catolici.

În anul 1903, călugării franciscani germani au construit aici o fabrică de covoare pentru a da de lucru locuitorilor. Anul cel mai fericit pentru Mariamabad a fost 1968, când s-a înfiinţat o fermă agricolă.

Prin anul 1924, fratele Oskar a început construirea unei grote, în care a aşezat o statuie de mari dimensiuni, şi care a fost binecuvântată la 11 martie 1925 de către episcopul de Lahore. În cuvântul său, pr. Gasper a explicat tuturor că grota trebuie să fie un permanent izvor de haruri pentru sat.

Un călugăr german, Frank, întorcându-se din vacanţă în anul 1947, a adunat cateheţii şi câteva persoane mai evlavioase din comunitate şi le-a vorbit despre frumuseţea pelerinajului. În anul 1948 ideea s-a maturizat, iar la 8 septembrie 1949 a avut loc primul pelerinaj la grotă. Cu fiecare an, numărul pelerinilor a început să crească, ajungând azi la peste o jumătate de milion, unii venind chiar din ţările vecine (Caşmir, India). Chiar dacă unii vin cu autobuzele, mulţi pelerini vin timp de mai multe zile pe jos sau cu bicicletele. Datorită numărului impresionant de pelerini, episcopatul pakistanez a declarat Mariamabad ca sanctuar naţional.

În anul 1990, arhiepiscopul de Lahore, Armando Trindade, a luat decizia de a organiza pelerinaje pe tot parcursul anului, şi nu numai în septembrie. În anul 1993, acelaşi episcop a celebrat centenarul sanctuarului.

Biserica a rămas destul de modestă, atenţia fiind îndreptată mai ales spre grota cu statuia. Statuia de la Mariamabad este o reprezentare a Maicii Domnului de la Lourdes şi are un acoperământ specific zonei, adică un sari roşu-aurit.

În luna septembrie 2005, la iniţiativa arhiepiscopului de Lahore, Lawrence Saldanha, peste 100.000 de catolici din Pakistan au participat timp de trei zile la primul Congres Euharistic din istoria ţării, organizat la Mariamabad.

Mariamabad nu este o localitate foarte mare, dar are privilegiul de a fi cel mai vechi sat în totalitate catolic din Pakistan.

Pr. Iosif Dorcu