Răspundem cititorilor

* Bianca (e-mail). "În doar câteva cuvinte doresc să-mi exprim aprecierea şi mulţumirea pentru tinerii şi organizatorii din localitatea Săbăoani, care şi-au dat toată osteneala pentru ca Ziua Tineretului să fie cât mai frumoasă. Mie personal mi-a plăcut foarte mult în ciuda soarelui dogoritor care şi-a arătat strălucirea din plin. Felicitări tuturor!"

Vă mulţumim! Sperăm ca mesajul dv. să fie citit de toţi cei care au contribuit la organizarea sărbătorii, iar tema zilei să rămână în inimile tinerilor şi să fie pusă în practică.

* Ana B. (jud. Bacău). "Pentru că suntem în luna mai, ceva din interior mă îndeamnă să vă scriu despre evenimentul care s-a petrecut acum patru ani la Iaşi, mai exact la 17 mai, când a avut loc beatificarea ep. Anton Durcovici. A fost o mare onoare şi bucurie pentru mine să particip la o aşa mare sărbătoare. Nu cred că o să-mi iasă vreodată din inimă şi din minte! Acum mă rog la bunul Dumnezeu să mă ajute ca în luna septembrie să ajung la Nisiporeşti, judeţul Neamţ, la beatificarea tinerei Veronica Antal, care a preferat să primească zeci de lovituri de cuţit, decât să-l supere pe Isus, mirele sufletului ei. Nu ştiu cum o să fie şi cum o să ajung în acea localitate. Sper să se publice în revistă programul şi să fie la fel de frumos şi emoţionant, aşa cum a fost la Iaşi. Acum patru ani, când s-a terminat sfânta Liturghie, peste tot se auzeau cuvintele: «Ce frumos a fost şi cât de înălţător, mă bucur că am venit!» şi toată lumea era bucuroasă... Când am ajuns în autocar o doamnă mi-a spus: «Aşa ceva se întâmplă foarte rar, cine ştie dacă o să mai avem o aşa ocazie»; şi eu am fost de acord cu ea. Acum îmi spun că la Dumnezeu e altfel, el are alte planuri şi nu-mi rămâne decât să-i mulţumesc şi să mă rog ca să mijlocească multe haruri pentru meritele martirilor săi. Pot să vă spun că eu mă rog şi cer ajutor de la Dumnezeu prin mijlocirea ep. Anton Durcovici şi nu mint când spun că am obţinut multe haruri prin mijlocirea lui".

Ne bucurăm că purtaţi în gândurile şi inima dv. evenimentul înălţător de acum patru ani de la beatificarea ep. Anton Durcovici. De asemenea, vă mulţumim pentru că ne-aţi împărtăşit experienţa frumoasă din viaţa dv. Sperăm ca tot mai mulţi să ne scrie că s-au rugat şi se roagă pentru a primi haruri prin mijlocirea ep. Anton Durcovici. Cu privire la programul beatificării tinerei Veronica Antal, cu siguranţă o să fie publicat şi în revistă, dar mai curând o să fie anunţat în Biserica din care faceţi parte de părintele paroh sau de părintele vicar.

* Dan C. (Reşiţa). "Vă scriu această scrisoare în speranţa vizitei mele la Iaşi. Aud şi văd cu tristeţe necazurile celor din jurul meu, mulţi dintre ei nu au ce pune pe masă, pâinea cea de toate zilele, alţii nu au acoperiş, tot mai mulţi săraci sunt în ţara noastră. Îmi pun această întrebare: de ce sunt atâţia săraci? Dacă unii dintre cei care au mai mult ar da din averea lor celor care au nevoie atât de mult, din dragoste pentru semenii lor care suferă din greu, s-ar schimba un pic situaţia. Mă gândesc la bătrânii singuri care nu au pe nimeni în jur, câtă suferinţă trebuie să aibă, la tinerii care încă nu l-au cunoscut pe Dumnezeu. De fiecare dată când merg pe stradă şi văd săraci simt o durere în suflet, lăcrimez de fiecare dată când văd toate aceste suferinţe din jurul meu. Am putea face împreună un fond de caritate pentru săraci? M-am gândit în felul următor: episcopia are un cont bancar deschis la o bancă, lunar aş depune 50 de lei pentru câteva pâini, anual ar fi 600 de lei; împărţit la 2,5 lei o pâine = 240 de pâini, adică 240 de persoane ar putea mânca pâinea cea de toate zilele".

Felicitări pentru preocupările pe care le aveţi, mai ales pentru cei năpăstuiţi, săraci sau singuri. Este de apreciat gândul dv. şi de aceea l-am redat şi în revistă. În Dieceza de Iaşi, ca şi în celelalte dieceze, există iniţiative în sensul celor scrise de dv. În Iaşi, de exemplu, surorile de la Mănăstirea Providenţei din Şos. Bârnova se ocupă de o grădiniţă, surorile de la Mănăstirea Divinei Providenţe din Str. Plopii fără soţ se ocupă de un cămin de bătrâni, iar călugării "Fraţii Şcolilor Creştine" din Str. Aeroportului oferă educaţie copiilor orfani, la fel ca surorile "Congregatio Jesu" de pe Str. Sărăriei. Fraţii de la Mănăstirea "Don Orione", Şos. Rediu, printre altele, se ocupă şi cu recuperarea alcoolicilor. La Bacău, surorile Maicii Tereza de Calcutta (Surorile Carităţii) se îngrijesc de mai mulţi copii bolnavi. La Baraţi (jud. Bacău), surorile asumpţioniste au o casă de copii, la fel ca şi surorile de la Butea (jud. Iaşi), care mai au şi un cămin de bătrâni. Câteva instituţii oferă prânzul celor care nu au posibilităţi. De asemenea, Centrul Diecezan Caritas Iaşi are dezvoltate iniţiative pentru copii orfani, pentru săraci, pentru bolnavi şi pentru bătrâni. Sunt instituţii specializate în astfel de probleme. Despre toate acestea, cu adresele lor, puteţi găsi informaţii aici: www.ercis.ro/ dieceza/asociatii.asp sau pe site-urile instituţiilor amintite. Dacă dorinţa dv. de a vă implica rămâne, vă recomandăm să vă asociaţi uneia dintre aceste iniţiative sau alteia care există în dieceza dv.

* Carmen Opreanu (e-mail). "Am scris câteva versuri pentru un imn dedicat sfintei Rita, ca semn de recunoştinţă din partea familiei mele pentru această sfântă. Vă rog să acordaţi puţin timp şi să ascultaţi melodia şi să citiţi versurile şi, dacă vă place şi dacă puteţi, vă rog să distribuiţi acest imn persoanelor care pot învăţa pe alţii să-l cânte. Din câte ştiu eu, nu mai este alt cântec dedicat sfintei Rita. Mulţumesc foarte mult!"

Am primit imnul şi vă mulţumim. Felicitări pentru imn şi pentru preocupările pe care le aveţi, legate de credinţă! Vă recomandăm să trimiteţi imnul Oficiului pentru Muzica Sacră, mai precis responsabilului acestui oficiu, pr. Ciprian Antălucă (Bd. Ştefan cel Mare, 26, 700064-Iaşi, e-mail: ciprianantaluca@yahoo.it), care îl va evalua şi vă va comunica rezultatul.

* Matei Balint (Nisiporeşti). Am primit scrisoarea dv. din care am înţeles că sunteţi un om al rugăciunii şi aveţi o dorinţă arzătoare ca toţi oamenii să se convertească şi să-l iubească pe Dumnezeu. Vă mulţumim şi vă felicităm că aveţi un respect deosebit pentru cei care au murit ca martiri, amintindu-i pe cei din localitatea dv.: Veronica Antal, cea care a voit mai degrabă să moară decât să păcătuiască; pr. Gheorghe M. Dumitraş, OFMConv., care a murit la vârsta de numai 42 de ani după ce a stat după gratii timp de 15 ani în închisorile comuniste. Dar aşa cum se întâmplă în orice luptă, există un învins şi un învingător, în cazul celor doi "martiri" deja se vede biruinţa. O să fie o mare onoare pentru comunitatea Nisiporeşti când în ziua de 22 septembrie o să fie ridicată la cinstea altarelor slujitoarea Domnului Veronica Antal. Rugaţi-vă în continuare, aşa cum mulţi o facem, ca sărbătoarea să fie o laudă adusă lui Dumnezeu care este "binecuvântat în sfinţii săi".