Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru copii -

Nepotul reginei

(continuare din numărul trecut)

Istorioară morală de Iosif Spillmann

Traducere de Mons. Mihai Robu

Regina spuse cuvinte pline de ură despre creștini și aruncă o privire furioasă asupra fiului ei; apoi se ridică și ieși din odaie. Prințul mai auzea foșnetul rochiei ei de mătase și stătea în cumpănă dacă să meargă după ea să i se arunce la picioare și să o roage pentru iubirea ce i-o arătase mai demult, să nu se facă părtașă la o astfel de crimă, și nici să nu-și primejduiască mântuirea sufletului prin lupta pătimașă împotriva învățăturii lui Cristos. Dar simțea că va vorbi degeaba și își spuse: "Aș întărâta-o mai tare și aș împinge-o la o crimă și mai mare. Sărmană mamă! Tu ești vrednică de compătimire, nu bunul Ștefan, care va lua cununa martirilor".

Orice speranță părea pierdută. Soarele se cobora spre munții Asojama, iar pe malul mării se îmbulzea o mulțime nenumărată, dornică să vadă drama sângeroasă despre care se aflase într-o clipă. Nu departe de locul unde l-am întâlnit la începutul istorisirii noastre pe orbul Tobia, stătea o cruce făcută din grinzi grosolan cioplite. De cruce erau rezemate scări pentru victimă și pentru călău; fiindcă, după obiceiul japonez, osânditul trebuia să se urce pe crucea înfiptă în pământ; el își rezema picioarele pe un lemn anume fixat de cruce și i se legau mâinile de brațele laterale cu funii. Alte frânghii îi înconjurau picioarele și le strângeau de grinda verticală. Victima trebuia să stea în această poziție dureroasă în fața spectatorilor până ce funcționarul însărcinat cu execuția dădea semnalul ca doi călăi să străpungă cu două sulițe ascuțite pieptul victimei de jos în sus. Așa au murit cei 26 de martiri de la Nagasaki, a căror comemorare Biserica o celebrează la 6 februarie; între ei erau și trei băieți: așa trebuia să moară și Ștefan al nostru.

Acum tocmai îl coborau pe treptele palatului. El se rezema de brațul lui Ratiku, deoarece membrele-i zdrobite abia îl mai purtau. Și Ioscimon, care pășea clătinându-se în mijlocul gărzii ce-l ducea pe condamnat la cruce, avea nevoie de sprijin; rachiul îi răpise aproape de tot nu numai mintea, ci și puterea de a sta în picioare. Era dezgustător la vedere.

Mulțimea tresări și începu să se agite când îl zări pe băiat înconjurat de soldați. Bonzii și partizanii lor fanatici încercară să-l batjocorească; însă încercarea lor nu găsi ecou. Când oamenii văzură fața palidă, dar voioasă a băiatului, fură cuprinși de milă și de admirație; nu văzuseră niciodată o asemenea față la un condamnat care mergea la cruce. Printre privitori se aflau și grupuri de creștini; ei se îmbulzeau înainte, își luau rămas bun de la băiat, îl îmbărbătau, iar când el se recomandă rugăciunilor lor, se recomandară și ei rugăciunilor lui la tronul lui Dumnezeu. Curseră multe lacrimi de compătimire și se întinse tot mai mult peste acea gloată o tăcere respectuoasă, cu care păgânii japonezi asistară adesea mai târziu la martiriul creștinilor. În zadar căutau bonzii să ațâțe poporul la batjocuri, vocea lor nu găsi răsunet și se stinse fără rezultat. O impresie și mai rea produseră cuvintele lui Ioscimon, care, beat cum era, abia gângăvea și îl înjura pe paj și pe Dumnezeul creștinilor.

- Ha-ha - răcnea el -, frumos Dumnezeu, care s-a lăsat să fie răstignit! La fel îi vom răstigni și pe închinătorii lui. Pe toți - auziți? Sunt vreo câteva mii în țară și toți trebuie să vină la rând, îndată ce va muri tatăl meu; toți, toți, fără deosebire! Radiku, să-ți iei 100 de ucenici și să-i instruiești în arta de a răstigni.

De aici și până la Funai să se înalțe numai cruci, una lângă alta, și nu vom înceta de a răstigni și spinteca și frige, până nu va dispărea cel din urmă creștin din țară. Aceasta va fi o plăcere! Vino încoace, frățioare! Hai de vezi cu ochii tăi ce-ți vom face odată. Numai că această cruce a ta va fi mai lungă cu câțiva coți, după cum se cuvine unui prinț de Bungo.

Prințul Sebastian, părăsind apartamentele reginei, unde încercase în zadar să salveze viața pajului, se grăbise spre locul de osândă și ajunsese din urmă convoiul tocmai când se urca pe colina unde stătea înfiptă crucea. Acum norodul întreg putea vedea grupul cu comandantul și cu cei doi frați atât de deosebiți în caractere; toți priveau la ei cu atenția cea mai încordată, ca să vadă și să audă ce se va întâmpla. Prințul Sebastian nu luă în seamă vorbele ocărâtoare ale fratelui său beat, ci merse de-a dreptul la pajul Ștefan, îl îmbrățișă în fața poporului întreg și spuse:

- Prefer să mor împreună cu acest băiat nobil, decât să am parte de rușinea ta, nefericit frate! Ce mai zăboviți? Veniți încoace de mă legați și mă răstigniți împreună cu acest copil. Declar pe față și în public înaintea voastră, bonzilor, și înaintea vasalilor și războinicilor tatălui meu și înaintea poporului întreg că și eu sunt vinovat de aceeași faptă ca acest băiat. Asemenea lui, mă închin și eu lui Cristos, care a murit pe cruce pentru mântuirea lumii, și sunt gata să mor și eu pe cruce. La fel ca el, disprețuiesc și eu pe zeii cei falși, ai căror inventatori stau aici, în fața voastră.

Strigăte furioase din partea bonzilor întrerupseră cuvintele prințului Sebastian: voiau să se repeadă prin șirurile soldaților asupra prințului și să-l sfâșie. În același timp, Ioscimon smulse lancea din mâna unui soldat și voi să-l străpungă pe fratele său, dar acesta se feri instinctiv, iar lancea se înfipse cu atâta putere în călăul care stătea în spatele prințului și-l ținea pe paj, încât el căzu la pământ cu un răcnet înfiorător. (va urma)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat