Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru familii -

Există bărbatul perfect?

Am învățat de la natură că, pentru a deveni bob de grâu, nu sunt suficiente doar ploaia și soarele. Este nevoie și de furtună, și de vânt, și de îngrășăminte - toate acestea pentru ca rădăcina grâului să intre cât mai bine în pământ, extrăgându-și de acolo, din profunzimea lui, tot ceea ce are nevoie spre a fi, într-o zi, un spic cu boabe pline, frumoase, gata să devină făină, apoi pâine aburindă pe masă.

În ziua în care m-am îndrăgostit pentru prima dată de viitorul meu soț, pentru că văzusem atâtea exemple negative de familie în jurul meu, mi-am spus că îl voi accepta ca prieten și apoi ca soț doar dacă între noi va fi totul frumos, doar dacă nu va bea, nu va înjura, nu va fi violent, nu se va enerva, doar dacă mă va iubi așa cum vreau eu, dacă mă va respecta, doar dacă mă va susține în tot ceea ce înseamnă viața de familie.

Vreau să vă mărturisesc cu toată sinceritatea că în primele zile așa a și fost. Era cel mai frumos tânăr pe care îl întâlnisem până atunci, cel mai respectuos, senin, cu vorba dulce și mereu plină de umor. Era plăcut să-l asculți, să te lași mângâiată de mâinile lui, ținută de mână, cu un dialog foarte profund despre Dumnezeu și Biserică; într-un cuvânt, era tot ceea ce îmi doream. Mă simțeam binecuvântată din toate punctele de vedere.

Treptat a început să fie invaziv, să mă întrebe unde am fost, cu cine am vorbit, de ce am stat atât de mult, de ce nu am răspuns la telefon, de ce m-am îmbrăcat cu rochia asta și nu cu cealaltă, de ce mama s-a uitat la el cu duritate, de ce m-am uitat la acel tânăr pe care l-am întâlnit pe stradă, de ce i-am zâmbit, de ce m-am oprit în biserică în ultima bancă, deși aș fi putut să merg în prima bancă și să mă uit doar în față, la altar, nu la toți bărbații care aveau să intre în biserică, de ce nu-i dau parola de la Facebook, dacă tot nu am nimic de ascuns, de ce iau mereu telefonul cu mine, dacă, la fel, nu am nimic de ascuns, și tot așa...

Mitul tânărului perfect în doar câteva zile s-a năruit complet! Nu era ceea ce îmi doream și lângă un astfel de bărbat nu puteam să mai petrec nici măcar o zi, cu atât mai mult o viață întreagă. Și l-am părăsit!

A urmat un moment de profundă meditație, la ceea ce a fost, la ce am pierdut, la ce nu a fost bine și chiar la următorul care îmi va bate la poarta inimii. Oare o fi la fel? Oare tot la fel de fals o să fie? Oare tot așa mă va trata? Dar oare nu așa sunt toți bărbații?... Bărbații ăștia, mai bine singură decât cu un astfel de soț!

Dar oare există bărbatul perfect? Dar femeia perfectă?

Eu cred că, dacă ar fi existat bărbatul perfect, sigur nu se îndrăgostea de mine, pentru că nici eu nu sunt perfectă. Atunci, ce e de făcut? Să merg să-l caut din nou? Să-i cer iertare, spunându-i că nu l-am înțeles? Nu, nu voi face nimic din toate acestea. Trebuie doar să-mi scot din minte că ar exista bărbatul perfect, acel bărbat care ar face să fie doar soare în viața mea.

În fond, cum m-aș maturiza ca om dacă nu ar fi și ploaie, și vânt, și furtună?... E nevoie de toate pentru ca omul din mine să crească, să înțeleagă faptul că perfecțiunea este doar la Dumnezeu și că imperfecțiunea mea are nevoie de el și de iubirea lui ca să tindă spre perfecțiunea lui, spre Dumnezeu.

Recunosc că eu nu am făcut nimic pentru prietenia noastră, pentru ca relația dintre noi să funcționeze bine. Am intrat și am așteptat, l-am așteptat doar pe el să facă, el să aibă inițiativă, el să mă înțeleagă, să nu mă judece, să mă perceapă așa cum eram.

Acum, la distanță de acea atitudine, dar alături de el, am învățat că trebuie să ne implicăm în egală măsură pentru ca să ne fie bine. Armonia vine acolo unde cei doi lucrează în armonie, iar binecuvântarea în astfel de cazuri nu întârzie să apară.

Era nevoie de acea furtună ca eu să-mi înfig și mai mult rădăcinile în solul credinței, al iubirii și al speranței, ca să ne fie bine ca familie. Și, mulțumim lui Dumnezeu, ne este! (Claudia)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat