Nepotul reginei

(continuare din numărul trecut)

Istorioară morală de Iosif Spillmann

Traducere de Mons. Mihai Robu

Paznicul închisorii i-a spus prinţului:

- Crucea e ridicată - spuse el cu privirea întunecată - şi, când soarele va ajunge la munţi, îndărătnicul trebuie să moară.

- Nu, nu va muri, cel puţin nu până nu va sosi tatăl meu, care se întoarce azi de la vânătoare, şi până nu va întări el sentinţa fratelui meu.

Radiku ridică din umeri şi spuse:

- Principe, fratele dv. mai mare are dreptul să poruncească.

- Însă osânda e nedreaptă şi Ioscimon a pronunţat-o la beţie!

- Radiku nu va da socoteală de aceasta. El face după cum i se porunceşte. De când este obiceiul în Japonia ca o slugă să judece pe stăpânul său? Pe lângă aceasta, pajul a înjurat zeii noştri şi a ameninţat-o pe regină cu moartea.

- A ameninţat-o cu moartea?

- Da, stăpâne, cu moartea veşnică, şi de aceea este drept ca el să moară pe cruce. Vă spun, că am dat morţii pe alţii cu tot dreptul, cu toate că nu erau aşa de vinovaţi.

Prinţul văzu că în felul acesta nu o scoate la capăt cu omul acesta. El îi oferi bani ca să găsească mijloace de a amâna execuţia cel puţin până se va întoarce regele. Dar nici asta nu prinse, căci Radiku îi ura pe creştini şi dorea să-şi exercite meseria pe seama lor.

- Crucea e înfiptă în pământ - spuse el. Suliţa ce va străpunge pieptul osânditului este ascuţită; ce ne mai trebuie? Vorbiţi cu Ioscimon. Dacă Ioscimon nu dă un ordin contrar, băiatul va muri odată cu ultima rază a soarelui.

Sebastian se decise să meargă la Ioscimon şi la mama sa, deşi avea puţină speranţă să-l poată îndupleca pe beţivan. Radiku se uită cu ochi scăpărători după prinţul care se îndepărta. "Păzeşte-te!, spunea el în sine. Când va lua Ioscimon moştenirea lăsată de tatăl său, atunci capul tău nu va sta mai sigur la locul său decât capul celorlalţi creştini. Aha, atunci am să am de furcă!"

Sebastian urcă cu inima strânsă treptele palatului regesc şi intră în anticameră. Comandantul gărzii îi ieşi înainte şi-i spuse:

- Principe, vă sfătuiesc să părăsiţi castelul! Fratele dv. este în aşa hal, că nu vă pot garanta viaţa!

- E cu atât mai necesară prezenţa mea. De când a devenit curtea din Bungo teatrul unui despotism aşa de nesăbuit, încât însuşi fiul casei să fie nevoit a fugi? Dumneata eşti dator să împiedici chiar şi cu forţa pe fratele meu de a-şi îndeplini planurile, căci el nu-şi mai dă seama ce face. Răspunderea o iau eu asupra mea. Te poţi încrede în oamenii din gardă?

Ofiţerul scutură din cap şi spuse:

- Nu ştiu; mă tem că nu. Au fost nişte bonzi aici care au cerut viaţa băiatului în numele lui Inari.

- Atunci trebuie să vorbesc cu mama - spuse prinţul Sebastian.

Dintr-un coridor lateral îi veni înainte, dinspre apartamentele reginei, prinţul Ioscimon împreună cu tovarăşii săi de chef. O privire în faţa înroşită şi în ochii îndobitociţi ai fratelui fu de ajuns pentru Sebastian ca să vadă că acum e în zadar să discute cu el. Voi să treacă prin faţa lui; însă beţivul îl apucă de braţ şi-l strigă:

- Oho, frăţioare, tu aici? Poate vrei să vezi şi tu cum îl vom răstigni pe pajul creştin? Vino cu noi. Voi spune călăului Ratiku să nu mai zăbovească, altfel poate veni tata şi ne strică plăcerea.

- Ioscimon, am venit să te rog să aştepţi sosirea tatălui. S-ar putea să-ţi meargă rău dacă vei executa o sentinţă de moarte în lipsa lui.

- Cum? Mă ameninţi? Frăţioare, şi tu eşti un trădător faţă de zeii noştri! Ia seama ca nu cumva Inari sau Hatisman sau un alt zeu să ceară capul tău! Pe dumnezeiescul Dsin-mu, chiar astăzi ţi l-aş tăia cu plăcere!

- Nu te socotesc aşa de rău, frate. Dă-mi drumul: vreau să vorbesc cu mama.

- Bine, du-te de vorbeşte cu mama. Eu merg la Radiku, şi apoi pajul trebuie să moară, trebuie să moară!

9. Clipa decisivă

Prinţul Sebastian nu a fost primit cu plăcere de mama sa. Ea îl ura fiindcă se lepădase de religia japoneză şi îmbrăţişase religia creştină, şi-l ura cu atât mai mult, cu cât mai înainte îşi pusese în fiul acesta toate speranţele ambiţioase pe care trebuia să i le împlinească acum Sikatora, după cum am auzit. Ea nu voi să facă nimic pentru a salva viaţa pajului; asta îl priveşte pe Ioscimon, care după lege şi obicei ţine locul regelui, în absenţa lui. De altfel, spuse ea, de când se face în Japonia atâta vâlvă pentru viaţa unui servitor? La curtea tatălui ei au fost executaţi servitori aproape în fiecare săptămână, şi încă pentru crime mai mici decât ale acestui băiat îndărătnicit, care înjurase zeii şi ameninţase pe regină cu moartea şi cu iadul. Bonzii lui Inari cereau pe drept cuvânt moartea lui, pe care de altfel o meritau toţi cei care se lepădaseră de zeii Japoniei.

(va urma)