Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Posta redactiei -

Răspundem cititorilor

* A.M. (e-mail). "Suntem o familie de creștini și am dori să ne puteți îndrepta către un răspuns pozitiv la problema de care ne lovim. Soția mea, înainte de a se căsători cu mine, a fost în religia creștin-catolică unde a fost botezată, miruită etc. [...] Am fost aleși pentru a mirui un nepot după fratele soției. [...] Avem rugămintea să luați o hotărâre care să ne poată ajuta pe toți, indiferent de religie. Vă mulțumim."

Regula în Biserică este că "fiecare candidat la sfântul Mir trebuie să aibă un naș (nașă). Conform normelor Bisericii (cf. can. 874), acesta trebuie să fie de religie catolică, să fi primit deja sacramentul sfântului Mir și să fie bun creștin". Norma are o motivație: pentru că nașul "are datoria de a se îngriji ca persoana miruită să se comporte ca un adevărat martor al lui Cristos și să îndeplinească obligațiile inerente acestui sacrament". Singura dv. posibilitate, în cazul în care nu sunteți catolic, este de a fi naș împreună cu un catolic. Evident, pentru aceasta trebuie să luați legătura cu părintele paroh. Vă dorim binecuvântarea lui Dumnezeu în toate!

* Ciprina Nesimuca (e-mail). "Dragă redacție, vă trimit un gând (poate o va ajuta în alegerea ei) pentru tânăra care a primit deja un răspuns la poșta redacției în numărul din luna martie al revistei. Mulțumesc! "Draga mea soră în Domnul, îți scriu din experiența de viață a unei femei, care poate te va ajuta în alegerea ta. Marea ei iubire, un tânăr musulman profund familist, iubitor de soție și copii, nu s-a căsătorit cu ea în biserică, nu a botezat copiii. Treptat s-a răcit marea lor iubire, iar soția-mamă a devenit aproape o servitoare care nu mai putea participa activ la viața familiei sale. Deși locuiau în țara noastră, trebuia să respecte principiile soțului. În vizitele rare la familia lui (în țara sa) - rude care au acceptat-o repede - trebuia să se îmbrace ca o soție de musulman ca să nu îl facă de rușine. Când fetița avea cam nouă ani a fost luată, împotriva voinței mamei, și trimisă printre rudele lui pentru a fi învățată legea lor. Mama putea să o vadă cam o dată pe an, dar și atunci se înțelegea greu cu fiica ei pentru că a uitat treptat limba română. Pe băiat, adolescent fiind, îl lua tatăl în cluburi pentru a-l învăța să fie un «adevărat bărbat». Soția și mama aceasta, îndurerată de pierderea copiilor, a dezertat. Nu a mai suportat durerea și a plecat. Iar acum, după 20 de ani de la începutul marii ei iubiri, este singură! Dragă soră în Domnul, îți doresc să alegi bine! Îmi vei spune că ție nu ți se va întâmpla așa ceva! Să fie așa! Doar toți ne dorim să fim fericiți, nu? Dar ia în considerare că el este crescut în altă tradiție, în altă cultură, cu alte valori religioase! După cum bine vezi la soții din jurul tău, căsătoria este un drum lung, iar pe cale întâlnim multe ploi, furtuni, ninsori, viscol, dar și minunatul soare care strălucește atât de frumos! Amintește-ți că fără Domnul (el a spus-o) nu putem face nimic! Și asigură-te că acest tânăr minunat este omul pe care tu te poți sprijini mereu. În mod sigur nu e omul perfect (nimeni nu este), dar tu trebuie să știi că te poți bizui pe el oricând, oriunde și oricum, că el este pentru tine și cu tine, că te va proteja atât pe tine cât și pe copiii tăi, așa cum a făcut-o sfântul Iosif! Alege bine! Alege cu Domnul pentru tine și pentru copiii tăi! Ne rugăm să fii bine orice ai alege!"

V-am publicat tot ceea ce ne-ați scris cu speranța că tânăra în cauză va citi cu atenție îndemnul dv.

* K. (e-mail). "Aș dori câteva informații legate de tragerea clopotelor la romano-catolici; am căutat pe internet sub diferite criterii de căutare, dar nu am găsit mai nimic... am căutat și pe www.ercis.ro în speranța că voi găsi ceva..., dar nu am găsit nimic... poate este și nu am găsit eu... aș dori ceva legat de motivul pentru care se trag dimineața, la prânz, seara clopotele, ce semnificație are... sau de ce se trag la mort clopotele la amiază, în unele parohii o oră, în altele doar un sfert de oră... Mulțumesc!"

Iată câteva informații despre trasul clopotelor; în acestea veți găsi și răspunsuri la problemele care vă interesează. Clopotele au fost preluate din culturile vechi și creștinismul le-a încărcat cu un bogat sens spiritual. Trasul clopotelor este o practică străveche a Bisericii, folosită atât pentru a anunța bucuria și rugăciunea, cât și necazul și primejdia. Este una dintre primele modalități de comunicare în masă a unor vești. Clopotele se trag atunci când încep slujbele sau marchează momente importante din cadrul lor. De exemplu, de obicei răsună de trei ori câte trei minute, din jumătate în jumătate de oră (cu un clopot, cu două și cu trei) pentru a anunța începerea Liturghiei. Clopotele se bat la diverse momente din timpul unei zile. Dimineața, la prânz și seara se trage clopotul pentru rugăciunea Angelus (Îngerul Domnului).

Clopotele se mai folosesc și atunci când moare cineva, atunci sună prelung și rar: anunță că a plecat un creștin din mijlocul comunității; în caz de incendii, războaie, răscoale, refugiere sau evenimente deosebite, calamități, furtună, inundații, grindină, ele bat precipitat și alarmant. Creștinii trag clopotele și când văd norii negri și e pericol să plouă cu gheață, pentru a împrăștia norii. De asemenea, în vechime îi orientau pe cei rătăciți pe vremea rea sau alungau animalele și păsările de pradă. Pentru răposați, clopotele răsună timp de trei zile (sau o zi) în mijlocul zilei, vestind trecerea la cele veșnice a unuia dintre membrii comunității. În ziua înmormântării, sunetul clopotelor însoțește familia răposatului și restul credincioșilor până la locul unde acestuia îi este pregătită odihna veșnică (cimitirul). Rostul clopotelor poate fi rezumat astfel: cheamă credincioșii la slujbele dumnezeiești, exprimă bucuria Bisericii și a slujbelor sale dumnezeiești, informează pe cei ce nu sunt în biserică despre momentele importante ale slujbelor. Trasul clopotelor cheamă creștinii fie la sfânta Liturghie, fie pentru a se ruga "Îngerul Domnului", fie pentru a face o rugăciune pentru cel răposat. Misiunea clopotelor se rezumă în cuvintele întâlnite adeseori pe exteriorul lor: "Vivos voco. Mortuos plango. Fulgura frango" (Pe cei vii îi chem, pe cei morți îi plâng; fulgerele frâng!). Pe ele se mai întâlnesc și alte cuvinte, precum: "Laud pe Dumnezeu cel adevărat, chem mulțimea, adun clerul. Îi plâng pe morți, alung fulgerele, înfrumusețez sărbătorile". Astfel, clopotul devine simbolul chemării divine, supunerii față de cuvântul lui Dumnezeu, o comunicare între cer și pământ. Tragerea clopotelor îl poate face pe om să iasă din rânduiala cotidiană într-o realitate mai presus de aceea care cade sub simțuri. Există o perioadă a anului în care clopotul tace și este înlocuit cu toaca. Începând cu Joia Sfântă, toaca preia locul clopotului, aceasta vestind câteva zile (triduum-ul pascal) de suferințe și durere pentru Mântuitorul.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat