Ce înseamnă viitorul...?

Ce înseamnă viitorul pentru un om, dar pentru o comunitate? Către ce este purtat gândul celui care priveşte spre viitor? Viitorul înseamnă schimbare, înaintare sau năzuinţă spre ceva mai bun. Fiecare om îşi face un plan, o perspectivă, o linie a orizontului la care vrea să ajungă după un timp.

Gândim viitorul ca şi când el ar fi mereu o altă perspectivă, un alt orizont, o altă frontieră..., dar ce ar fi dacă acest orizont l-am analiza din perspectiva zilei de astăzi!? Ce ar fi dacă am gândi că viitorul este astăzi, analizând prezentul în perspectiva planurilor pe care ni le-am făcut cu 10-15 ani în urmă!? Dacă am face astfel, probabil perspectiva zilei de azi ar fi una schimbată, mai plină de speranţă şi poate mai motivantă pentru planurile noastre de mâine.

Aceste gânduri mi-au încolţit în minte după ultima călătorie în Kenya în august 2016, unde am participat la jubileul de 50 de ani de la prima evanghelizare. Acolo am descoperit, din relatările localnicilor, cât de mari au fost transformările, cât de mult s-au apropiat ei de Dumnezeu şi cât de mult s-a schimbat viaţa lor concretă. Animaţi de misionari şi ajutaţi de persoane cu inimă largă, aceşti oameni s-au transformat: din necunoscători ai lui Dumnezeu, în credincioşi şi participanţi tot mai deplin la viaţa Bisericii; din oameni mânaţi de grija zilei de mâine dintr-un loc în altul, în oameni stabili care îşi pot trimite copiii la şcoală, pot avea o bucată de pâine şi pot privi cu mai multă speranţă la ziua de mâine.

Orice misionar, cred, îşi are un fel al său, o dorinţă interioară sădită de Dumnezeu care îl mână spre a ajunge tot mai departe. În această muncă el nu este singur. Alături de el este Dumnezeu cu harul şi puterea sa. Alături de el sunt oamenii trimişi de Dumnezeu cu bunătatea şi generozitatea lor. Toţi lucrează împreună pentru ca într-o zi să ajungă la viitorul pe care şi l-au propus. Avem exemple din Kenya, Coasta de Fildeş şi Ecuador, misiuni care, după atâţia ani de muncă, sunt şi vor fi expunerea unui viitor gândit, dorit şi realizat.

Stând aşezat pe băncile bisericii din Forole şi, ascultând relatările catehetului de după sfânta Liturghie, am realizat schimbarea atât de mare pe care am adus-o în zona misiunii româneşti din Maikona, Kenya. Catehetul spunea: "Am ajuns atât de departe! Cine s-ar fi gândit acum câţiva ani că vom avea atât de multe lucruri frumoase: biserică, şcoală, grădiniţă, internat... atât de multe!?" Am privit în jurul meu: un teren sterp, un vânt ce ridica foarte mult praf în urma sa, case ce nu sunt mai mult decât o adunătură de colibe, un camion rudimentar ce serveşte drept mijlocul de transport în comun, câţiva măgăruşi ce cară apă în butoaiele agăţate pe spinare, câteva cisterne de apă împrăştiate prin sat ce păstrează apa transportată, o şcoală cu bănci rudimentare, un panou solar, o eoliană ce alimentează bateria şcolii şi nimic mai mult. Acestea sunt lucrurile ce vin să completeze tabloul sărac al localităţii Forole şi, cu toate acestea, un catehet spune: "Nu ne-am gândit că vom avea atât de multe!"

Una dintre lecţiile învăţate în contactul cu misiunile noastre, mai ales la Forole, deşertul Chalbi - Kenya, este aceasta: Viitorul nu înseamnă lux, a ajunge un standard stabilit în comparaţie cu alţii, ci capacitatea de a înţelege paşii concreţi pe care ai reuşit să-i realizezi în ultimii ani, în viaţa ta sau ai comunităţii tale, cât de mult ai crescut prin harul lui Dumnezeu.

La final, vă invit să închidem ochii, să ne gândim la anii ce-au trecut şi să ne întrebăm: "Unde am ajuns astăzi? Dar comunitatea mea de viaţă şi de credinţă? Şi, după atâţia ani, ce înseamnă viitorul... pentru mine?"

Le mulţumim tuturor misionarilor din Kenya, Coasta de Fildeş şi Ecuador.

Pr. Florin-Petru Sescu