Sfânta Scriptură

"Ce-i cu păcatul împotriva Duhului Sfânt? Ce este acesta?"

Problema apare în Mt 12,31-32 şi în Mc 3,28-30 unde se vorbeşte despre blasfemii şi păcate şi posibilitatea iertării lor. În sens strict, "a rosti blasfemii" înseamnă a profera cuvinte jignitoare împotriva lui Dumnezeu, împotriva numelui său în mod direct (Ex 22,27; Lev 24,11-16) sau împotriva puterii lui sau a atributelor sale (cf. Mc 2,7 şi par; 14,64 şi par.; In 10,33-36). Blasfemia poate fi totodată atacarea unei persoane investite cu o misiune divină (Fap 6,11), a unei instituţii sacre (Ez 35,12; 1Mac 7,38). Evangheliile pot, aşadar, să vorbească de blasfemii ca injurii împotriva lui Isus, trimisul lui Dumnezeu, purtătorul puterii sale (Mc 15,29 şi par.; Lc 22,64-65; 23,39). Din contextul imediat, rezultă că "păcatul împotriva Duhului Sfânt" constă în refuzul recunoaşterii puterii care acţionează prin Isus, atribuindu-i lui Satana lucrările pe care el le împlineşte prin Duhul Sfânt. Un astfel de refuz de convertire se opune iertării (cf. Mt 12,32).

Pr. Alois Bulai