Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Posta redactiei -

Sfânta Scriptură

"Melchisedec îmi apare un personaj enigmatic. Cartea Genezei 14,18-20 îl prezintă ca regele Salemului și în același timp preotul Dumnezeului celui Preaînalt. Nu are nici o genealogie, parcă ar fi veșnic, dar veșnic este numai Dumnezeu. Lui Abram, întors victorios din lupte, îi dă pâine și vin, ceea ce te duce cu gândul la o prefigurare a Euharistiei. Îl binecuvântează pe Abram, ceea ce te duce cu gândul la Dumnezeu, dar el este totuși un om. Un om aparte. De unde vine și unde merge? Care este deosebirea dintre preoția lui Melchisedec și preoția lui Aaron? Poate n-aș fi dat importanță acestei pericope, dacă numele lui Melchisedec n-ar fi reapărut în Ps 110,4 și chiar în Noul Testament unde Tatăl spune Fiului: «Tu ești preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec» (Evr 5,5-6)".

Așa cum este prezentat în Cartea Genezei, Melchisedec (= regele meu este drept) este în același timp rege și preot la fel ca suveranii orientali. La Ierusalim mai este menționat un rege cu un nume foarte asemănător în Ios 10,1: Adoni-Țedec, un nume teoforic ("Țedec este Domnul meu" sau "Domnul meu este drept"). În ebraică, numele Melchisedec evocă ideea de suveranitate și de dreptate. Acest fapt este subliniat în Psalmul 110 ca prerogativă a regelui-Mesia. Dar aici, în Geneză 14, el apare cu funcțiile sale sacerdotale: aduce (ca ofrandă) pâine și vin, primește zeciuiala de la Abraham și pronunță binecuvântarea. El este preot al Dumnezeului celui Preaînalt, El Elyon (cf. Dt 32,8), care pentru autorul textului din Geneză nu este altul decât Dumnezeul lui Israel. Melchisedec este un străin față de Abraham și de poporul care se va naște din el ale cărui atribuții nu depind de nicio genealogie și nici de apartenența la vreun trib și, prin urmare, drepturile lui provin numai din autoritatea lui personală. El a îndrăznit să pretindă zeciuială de la Abraham, strămoșul israeliților și al preoților levitici. Mai mult, el îl binecuvântează pe cel pe care Dumnezeu însuși îl binecuvântase atât de solemn și de eficace (Gen 12,2-3) și în care sunt binecuvântate toate popoarele. Or, a da binecuvântare este un semn de autoritate. Dacă regele și tatăl familiei puteau să-și binecuvânteze copiii sau supușii o fac în calitate de reprezentanți ai lui Dumnezeu (2Sam 6,18; 1Rg 8,55), iar a transmite binecuvântarea divină face parte integrantă dintre prerogativele sacerdotale (Num 6,22-27; Dt 10,8; 21,5). Faptul că acest rege-preot canaanean a luat această inițiativă este semnul evident al superiorității sale asupra lui Abraham și asupra tuturor descendenților săi și totodată că preoția sa nu-și are originea în vreo ascendență carnală și nu se limitează la o națiune sau rasă. Ea este de o altă natură, de o rânduială mai înaltă. Nu poate fi decât tipul preoției Fiului lui Dumnezeu.

Există și un alt semn al superiorității lui Melchisedec. Preoții din tribul lui Levi care percep zeciuială sunt muritori venind și trecând unii după alții prin moarte. Scriptura arată că Melchisedec nu a încetat să trăiască, de aici rezultă că o preoție veșnică nu este afectată de moarte și nu trebuie să dea schimbul unul altuia.

Un preot iudeu ar fi putut să obiecteze că Abraham n-a fost preot și, prin urmare, respectul lui față de preoția lui Melchisedec nu l-ar fi implicat decât pe el și că prerogativele acordate ulterior în timp lui Levi ar rămâne intacte. Fapt este că strămoșul unei rase acționează în numele tuturor descendenților trupești și era garanția tuturor binecuvântărilor și speranța mântuirii. Suntem binecuvântați în Abraham (Gal 3,9; cf. 1Cor 15,22) și Abraham este izvorul binecuvântării pentru toate generațiile care vor veni (Gal 6,14; Gen 12,2). Dată fiind această concepție realistă despre persoana corporativă și moștenire, Levi a fost pus la zeciuială în mod pasiv și i-a adus omagiu lui Melchisedec. El era prezent în întâlnirea dintre cele două personaje, purtat în mod fizic de strămoșul său, Abraham, și unul dintre membrele sale (cf. Gen 35,11: "Un popor și o mulțime de neamuri vor proveni din tine și regi vor ieși din coapsele tale". Și 1Rg 8,19: "Fiul tău, cel ieșit din coapsele tale, el va zidi casa pentru numele meu"). "Coapsele" conțin în avans toată posteritatea unui om.

Autorul Scrisorii către Evrei îi face pe cititorii săi să recunoască ei înșiși din experiența proprie că preoția lui Levi și a lui Aaron avea nevoie de o reformă radicală. Sistemul mozaic era imperfect și dacă Legea însăși era abolită, este din cauză că preoția levitică era inferioară misiunii sale, fapt pentru care a fost condamnată să dispară. Este substituită de Cristos - marele preot care provine din tribul lui Iuda, nu din cel al lui Levi. Preoția lui "după rânduiala lui Melchisedec" depășește tot sistemul mozaic și preoția levitică.

Pr. Alois Bulai



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat